Editorial. ELIBERARE ȘI LIBERTATE

Citesc o carte despre servitutea voluntară („sclavi fericiți” numea un scriitor român situația omului recent) la care se supune omul modern în general și omul românesc în particular, după schimbarea de paradigmă din decembrie. Entuziasmul de atunci exprima credința generală că ne-am eliberat. În realitate, doar schimbasem – prin jertfe numeroase – închisoarea. Ne eliberasem, dar nu suntem liberi. Dimpotrivă, de 25 de ani lațul se strînge tot mai insidios, dar mai dureros. Cîți dintre noi nu avem, zi de zi, în relația cu Statul, cu Politicul, cu Media, senzația că suntem nu partenerii acestora, ci prizonierii lor? Fără nici un fel de scăpare. Alegerile „libere” sunt o uriașă farsă cu măști, îndărătul cărora nu-ți trebuie prea mult timp să percepi același Chip. Guvernarea este un vis urît, incoerentă, incompetentă și coruptă pînă la măduvă. Procesul legislativ, o parodie, nu poți trăi într-o țară în care legile sunt pur și simplu proaste (niciodată nu poți ști dacă din cine știe ce interese subterane sau doar din neprofesionalismul/ prostia bravilor aleși), se schimbă mai des decît timpul probabil și se aplică după bunul plac al unuia sau altuia. Nu poți trăi într-o țară cu un președinte surdo-mut care comunică doar pe FB și despre a cărui politică pe termen lung nimeni nu știe nimic. Ești prizonier într-o țară, deși poți pleca cu buletinul, guvernată de un plagiator mincinos, a cărui soție este parlamentar european, dar se ferește să-și treacă în CV ce facultate a absolvit (una din cele înființate de „ei”, în efortul concertat de a falsifica realitatea oricărei instituții, dublînd-o cu surogate), în care ticăloșii ies din pușcărie pentru că au devenit brusc savanți și „scriu cărți”. În care infractorii cer demiterea judecătorilor care i-au condamnat. 

Ni se vîntură pe la nas tot felul de „dușmani” (un academician tocmai a cerut în forul suprem al științei băștinașe împușcarea a doi intelectuali, pe motiv că „denigrează neamul”. „Forul” n-a reacționat, firește) închipuiți, ca să nu-i vedem pe cei reali, care ne perpetuează starea de sclavie. Au distrus învățămîntul, tocmai pentru că un tînăr care iese din școală cu creierul gata șamponat de prejudecăți și lipsa exercițiului gîndirii critice este mult mai lesne redus la starea de servitute. Dacă nu, să plece! Mai ales dacă e bine pregătit, nu avem nevoie de el să ne strice conjurația mediocrilor și a analfabeților. Bătrînii și oamenii cu educație precară sunt ținuți în sclavia televizorului. Expresia lor favorită este „n-ai văzut că x-ulescu a zis sau a făcut cutare?” „Văzut” referindu-se evident la propaganda televizuală. Și mai este, pentru aproape toată lumea, sărăcia. Cea mai bună metodă de a ține populația dincoace de gîndirea critică. Votul de care fac atîta caz „democrații” noștri stăpîni de sclavi nu este esența democrației. „Operațiunea autobuzul” despre care se discută acum și în plan penal nu este decît aspectul cel mai grosolan și vulgar de măsluire a voturilor. În fond, ele nu contează, pentru că le lipsește aspectul cu adevărat important: dezbaterea, analiza critică. În afara acestora, democrația este un cuvînt gol și un sinonim pentru sclavie. 

Urmăresc din cînd în cînd discursurile din parlament, organismul reprezentativ al subordonării noastre. Lipsește elementara structură argumentativă a textului, sunt combătuți adversarii, nu teoriile lor. A fost de tot rîsul (dacă n-ar fi fost o jale mioritică) cearta despre Codul Silvic. Vreți să tăiați pădurile, clamau unii. Ba voi vreți să tăiați pădurile, ripostau cei de la putere. Fără nicio referire la textul de lege, la repercusiunile pe termen lung a cutărei sau cutărei stipulații. Ce să mai înțeleagă bietul sclav cetățean? În timpul ăsta, camioanele cu bușteni ies continuu din codrii patriei spre prosperitatea nu a noastră, desigur. Vreau să spun că iluzia de a fi liberi este cea mai sigură cătușă. Uitați-vă la bugetul pentru cultură și la miniștrii de resort. Uitați-vă la eliminarea totală a capitolului cultură generală din pregătirea copiilor și a adolescenților. Or, în lipsa culturii, omul este un roboțel la dispoziția celui care e la butoane. Libertatea ne e încă un vis.

Christian CRĂCIUN