Editorial. EI, STĂPÎNII

Guvernarea PSD & ALDE s-a transformat într-o cotidiană insultă la adresa inteligenței și a bunului simț ale fiecărui om. Este suficient să-l asculți pe ministrul Daea ca să îți dai demisia din funcția de ființă rațională. Iar cei care numesc în funcții astfel de oameni sînt la fel ca ei. E suficient să-i asculți ce promit, cum explică una sau alta dintre măsuri, și îți amuțește inteligența. Nu mai știi nici măcar aritmetica, încerci să contabilizezi încasări la buget și promisiuni de recompense și nu-ți mai iese nici socoteala de clasa a treia. 

S-a spus că actuala putere este o asociație infracțională, și este o bună caracterizare, dar mai văd o notă comună. Ascultați-i cu atenție cum (ne) vorbesc. În fiecare propoziție, în fiecare intonație a lor răzbate nota arendașului care comandă slugilor. Nu ei ne servesc pe noi, cum spune etimologia lui ministru,  ci noi sîntem sclavii lor. Așa ne vorbesc, precum unor slugi idioate. Ei și ai lor de la televiziuni care ne „explică” nouă, prostimii, ce se întîmplă. E un simptom. Ergo: ne tratează ca pe niște slugi proaste. Tot ce fac ei de la ordonanța 13 încoace și cu încercările de a o impune – acum – „legal”, toată seria de atacuri la adresa justiției, toate pomenile măririlor de salarii și pensii, toate demiterile și numirile halucinante, din care meritocrația lipsește cu desăvîrșire, comunicatul acela demn de țările abia ieșite din sub-istorie al ilustrului nostru parlament, de un analfabetism politologic demn de învățămîntul nostru, prin care își proclamă o supremație în același timp ridicolă și periculoasă, povestea asta cu Bucureștiul împopoțonat de Paște ca o curvă, toate astea sînt fraze ale discursului de stăpîn către argații săi de la grajduri. 

De data asta nu mă revoltă faptele ca atare, ci limbajul acesta de ciocoi parveniți. Culmea este că acest fel de limbaj pare a plăcea unora: obișnuiți să li se comande, rîtani. Demnitatea ne-ar cere, dincolo de orice considerente (a)politice să nu acceptăm rostirile ilogice, agramaticale și lipsite de respect. Să ne revoltăm cînd sîntem tratați ca sub-oameni. Chiar și invocarea obsedantă a argumentului: „pe noi ne-au votat atîția români” are o aroganță de vătaf care se laudă: am atîtea capete de vite… evidentă. Nu e un elogiu adus celor care i-au votat, ci o coborîre a lor la stadiul de „deținuți”. Adică „voi sînteți proprietatea noastră”, putem face orice vrem în numele vostru. 

Tonul comunicatului lui Tăriceanu acesta este: noi sîntem stăpînii! Voi, prostimea. Nu care cumva să vă dea prin cap să ne cereți socoteală! Cam la fel este și tonul argumentelor CCR, nimeni nu are voie să pună în discuție deciziile stăpînilor! Prea multe semne de exclamare, știu, asta pentru că ei vorbesc în sentințe. Scindarea României ei au produs-o, arogîndu-și acest drept de a ni se adresa ca unor slugi netrebnice, de a ne arunca vreo ciozvîrtă și de a-i alunga pe cei care nu se gudură. Cînd îl privești, și mai ales îl asculți, pe Șerban Nicolae de exemplu, devii subit lombrozian. Nu că există asemenea specimen ne miră, este posibil să mai existe și prin alte țări de soare (mai) pline asemenea ciudățenii, ce ne face pe noi specifici este importanța care i se dă acestei anomalii morale care justifică eliberarea corupților cu aerul că ne face o mare favoare și că asta este ceea ce ne cere lumea normală. Cînd îl asculți, crezi că eliberarea bandiților este culmea umanismului. Nu este acesta un afront adus oricărei inteligențe medii? Nu este planul de „colorare” a groaznicei capitale care este Bucureștiul, ieșit din mintea halucinantei primărițe, o injurie la adresa bunului simț al locuitorilor normali care vor de Sfintele Paști reculegere, nu mici și orchestre de lălăituri și răcnete? Dar ea știe mai bine… 

Nu am fost excesiv de entuziast față de mișcările de stradă, mai bine zis nu le-am considerat suficient de radicale. Cerința minimală ar fi fost nu eliminarea fatidicei ordonanțe, ci demisia guvernului, ba chiar alegeri anticipate. Sutele de mii de oameni s-au revoltat tocmai pentru că nu le este respectată demnitatea de ființe gînditoare. Dragnea a fost suficient de puternic pentru a trece peste acest incident și a ieși la suprafață curat și uscat. Ca ciocoi, ei nu au scrupule, au plusat la o sinistră cacealma, economiștii cît de cît serioși sînt disperați de urmări. Deja micile întreprinderi au început să colapseze. Ce contează! Doar au cîștigat runda, le-a ieșit cacealmaua, nu degeaba vor să scutească de impozite cazinourile și firmele de pariuri din „locuri speciale”. 

După ideile aceluiași Șerban Nicolae (să te ferească Dumnezeu de hărnicia prostului!) Delta Dunării ar deveni un uriaș cazinou. Reforma învățămîntului, mereu începută, niciodată trecută de pasul al doilea, pentru că următorul ministru se întoarce la linia de plecare și ia totul de la zero (de la clasa zero), este făcută să scoată generații tot mai bune de sclavi. Ei, stăpînii, își trimit copiii la studii în Străinezia, și tot acolo își tratează bolile. Ca dovadă de cît respect au pentru ceea ce au făcut în țară. Acum vor să scoată și mai mult literatura din programa de literatură. Cică s-o ușurăm. O să vorbim în referate și note informative. La asta ei, stăpînii, sînt maeștri. 

N.B. Acest articol nu este de stînga, deși aptera noastră stîngă (complet lipsă din peisaj la recentele manifestații) ar găsi aici ceva idei de luptă. E doar împotriva „noii clase”…

Christian CRĂCIUN