Ciclul întunecat al istoriei noastre recente a început, cum ne aducem unii aminte, în Duminica orbului din 1990. Când Iliescu a cîștigat cu un scor coreean, inaugurînd ambiguitatea neo-comunistă și cleptocrată a regimurilor care au urmat. Această ambiguitate a oscilat în jurul unei medii, a ajuns la punctul de plus cel mai înalt când a fost condamnat oficial comunismul în 2006, pînă la punctul cel mai de jos, după ultimele alegeri, cînd alianța de la putere a impus imediat, fără ascunzișuri, discursul antieuropean, izolaționist și anti-justiție. Să fie alegerile din Duminica Samarinencei 2019 deschiderea unui nou ciclu istoric? Samarineanca era o femeie simplă, extrem de isteață, îndrăzneață și cinstită. Să fie ea un simbol pentru un nou eon popular? Parcă e prea frumos, dar putem măcar azi să îndrăznim a spera. Organizarea votului a fost, scurt spus, mizerabilă la nivelul diasporei. Ca și ideea de a chestiona votantul dacă vrea să ia și buletinele pentru referendum. Total ilegal! Pentru încălcarea Constituției care asigură fiecărui om dreptul de a vota, toți cei implicați în organizarea acestor alegeri în străinătate ar trebui judecați. Scriu imediat după anunțarea exitpoll-urilor. Există șansa ca, după numărarea voturilor din străinătate și redistribuire, PSD să cadă pe locul 3.
Este una dintre zilele miraculoase ale istoriei noastre. Nimeni nu se aștepta la asta. Nu sînt euforic, pentru că la noi miracolele nu țin prea multe zile și pentru că nu cred în USR+. Dar, slavă Domnului, sînt motive de speranță.
1. Mobilizarea extraordinară a populației urbane din marile centre universitare, peste 60%;
2. Mobilizarea tinerilor;
3. Încrederea masivă a populației că singurul destin al României este cel european, nu există alternativă. Discursul grobian naționalist (cei mai citiți știu că este o imitație a celui moscovit) n-a prins;
4. Prăbușirea partidului-mafie pernicios României, PSD;
5. Dispariția de facto a partidului fantomă, fără identitate, ALDE – Tăriceanu;
6. Efectul pervers al atacului de doi ani al alianței la toate principiile democrației și chiar ale bunului simț a fost o strîngere a rîndurilor societății civile. Toate mitingurile, petițiile, protestele au răbufnit în acest vot. Vot care nu înseamnă un sfîrșit, ci un început. Mai întîi trebuie curățată scena politică de brontozauri ca Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu, Plumb, Grapini, Norica, Weber, Tăriceanu, Meleșcanu, Olguța, Firea, Carmen Avram, Carmen Dan… și lista e lungă rău. Trebuie schimbată radical clasa politică.
7. S-a văzut ce efect extraordinar are numărul votanților. Marii pierzători, PSD și ALDE, explică înfrîngerea prin aceea că ei și-au atins plafonul la numărul de voturi, dar n-au anticipat că vor fi atîția votanți, ceea ce i-a dus la pierderea procentuală. Asta dă dreptate celor care au tot îndemnat să iasă lumea la vot și arată ce prostie înseamnă: „nu contează, un vot în plus sau în minus, tot aia”.
8. Internetul a învins televiziunea, adică prizonierii Antenei 3 și ai celorlalte canale de propagandă au fost în minoritate față de cei care comunică liber, necenzurat, pe rețelele sociale.
Cealaltă latură a problemei e Referendumul. El chiar nu rezolvă nimic, pentru că Parlamentul poate vota Codul penal și celelalte legi privitoare la justiție, obligîndu-l pe Președintele pasiv pînă acum să le promulge. Și asta fără OUG-uri. Nici parlamentul, nici guvernul nu vor demisiona după acest vot, deși el are evident funcția unui vot de blam. Dar la noi astfel de subtilități nu țin. Se vor lega de scaune. Noi nu sîntem precum acel ministru austriac care, prins cu o chestie de corupție, și-a dat imediat demisia, fără să mai invoce prezumția de nevinovăție, imunitatea, sprijinul partidului etc. Ăștia nu vor pleca, pentru că n-au furat destul. Pînă cînd dvs. veți citi aceste rînduri, scrise imediat după anunțarea voturilor, cifrele vor fi desigur definitive. Sper totuși că ideile de aici vor corespunde hărții finale o voturilor. O enormă ușurare se simte în suflete, și asta e o veste încă mai rea pentru alianța abuzivă decît procentele. Dacă socotim bine, ei n-au condus decît ceva peste doi ani. Puțin, la scara istoriei, enorm, la cantitatea de nervi și depresii pe care ni le-au provocat. Au distrus enorm: oameni, instituții, legi, ideea însăși de normalitate. Toate astea vor fi foarte greu de refăcut în timp scurt. Faptul că reacția publică a fost, iată, rapidă este semnul sociologic cel mai bun pentru viitorul nostru. Acum, să privesc rapid și cealaltă față a monedei. Scepticismul meu funciar mă îndeamnă să nu sar în sus de bucurie. Pentru că observ dezechilibrul tabloului politic, nu am încredere în USR care a avut luări de poziție pro LGBT sau imigrație pe care le-a ascuns strategic sub preș pe timpul campaniei, nici în UDMR, etern dispus la toate compromisurile cu orice putere. Lipsa unui mare partid de orientare conservatoare este marele nostru deficit politic. Altfel, la nivel european, alegerile arată interesant. Chiar se deschide o nouă epocă…
Christian CRĂCIUN
