Știri

Editorial. DISCURSURI

Boala intelectualului (român) este că se simte obligat să fie deștept în orice situație. Nu are modestia de a-și accepta cele 5 minute de prostie care i se cuvin fiecăruia prin drepturile omului și cetățeanului. A stîrnit vîlvă instantaneu discursul regizorului Cristi Puiu de la TIFF împotriva purtării măștilor. Ar fi fost un discurs normal, dacă n-ar fi fost politic. Mă așteptam ca regizorul să se revolte împotriva CCR sau Avocatei Poporului care au dat decizii din cauza cărora au murit oameni. Punct. Aici orice discuție se curmă. Dar nu, domnia sa a fost revoltat de obligația de a purta măști. Văzînd în asta începutul unei teribile dictaturi. Apoi, a fost cel puțin indecent să compari stupidul război al măștilor cu revoluția din decembrie. Tot din această cauză: atunci se trăgea pe străzi și se murea de gloanțe adevărate. De purtatul măștii n-a murit nimeni. A, dl. regizor putea pune în discuție de ce nu se deschid și la noi teatrele și cinematografele și bibliotecile, de ce cultura este pe ultimul loc în preocupările autorităților. Să nu mi se argumenteze că și în Germania au avut loc demonstrații anti-mască. Germania nu este condusă de clanul Duduianu și acolo cetățeanul respectă legile scrise și mai ales pe cele nescrise ale conviețuirii publice. 
Revoluționarismul ăsta cu price preț, ca să arăți că ești împotriva regimului, că ești independent, ține de aceeași maladie despre care scriu de cîteva luni: a „competenței” în toate domeniile. Pe bună dreptate cîțiva medici au reacționat vehement, și trist, criticîndu-l pe dl Puiu. Să fiu limpede: dl. Cristi Puiu este un mare artist, ba chiar o conștiință civică, a dovedit-o în multe rînduri. Și are, desigur, tot dreptul să-și exprime liber opțiunile, oricare ar fi ele, fără să fie făcut idiot la tv. de niște oarecare. Dar greșește amarnic prin îndemnul la nerespectarea legilor. Pur și simplu pentru că nu sîntem la o revoluție. „Ne tratează ca pe niște vite” este și exagerat și fals. Îndemnul revoluționar al domniei sale păcătuiește prin aceea că nu ține seama de context. Dacă recapitulăm cum s-a extins la începuturi epidemia la noi, vedem că au fost cazuri de flagrantă nerespectare a regulilor: cazul milițianului care a infectat spitalul Dr. Gerota (ce se mai știe de el, apropo? Ceva urmări penale?), al directorului spitalului din Suceava, apoi valurile de petrecăreți inconștienți de după starea de urgență, vedem că toate s-au datorat nerespectării regulilor. Acum aflăm despre grupul de adolescenți din Vaslui care au plecat la mare, astăzi un alt grup de tineri din Dîmbovița devenit focar. De aceea este cel puțin inoportună revolta regizorului și greșită ținta. Iar politizarea ei, prin îndemnul la a vota altceva, nu diferă cu nimic de politizarea practicată de PSD. Ceea ce dl. Puiu nu vrea în orice caz. L-a luat entuziasmul militant pe dinainte! De altfel, parodia la care s-a dedat dl. Mihai Chirilov, directorul artistic al TIFF, care a apărut la festivitatea de închidere într-un combinezon de protecție e de un grosolan, vulgar prost gust, de neadmis într-un spațiu artistic. Și profund jignitoare la adresa medicilor, un abuz de „libertate de expresie” tipic postmodern prin amestec. Și, ca atare, lipsit de pertinență morală. Imoral. Adică exact ceea ce proclama dl. Puiu. 
Celălalt discurs la care vreau să mă refer este cel al Președintelui în legătură cu începerea noului an școlar. Două lucruri au ieșit în evidență: primul, lipsa ministerului învățămîntului din prim plan, nici măcar evocat în comunicatele de presă premergătoare întîlnirii de la președinție (s-a spus: președintele se va întîlni cu un grup de miniștri, atît!). Eu am auzit-o pe d-na ministru abia a doua zi la ora 14 la radio. Tîrziu! Al doilea: lipsa de consistență a măsurilor anunțate, atît de președinte, cît și de d-na ministru, care evident nu a spus nimic în plus. Dau un singur exemplu. Așa zisul scenariu mixt, jumătate din clasă prezentă, cealaltă asistînd online, este riguros inaplicabil. O fantasmagorie. Lecția online și lecția directă sînt tot atît de diferite ca înotul de ski. Chiar dacă ambele au de-a face cu „un fel de” apă. Mai simplu, dacă faci lecția cu cei prezenți, cei de acasă nu fac școală online, cel mult pot urmări un fel de lecție televizată. Foarte ineficientă. Ai nevoie de camere de filmat în toate sălile care să capteze perfect sunetul și ceea ce se scrie pe tablă. Nu poți transmite cu telefonul, nici măcar cu laptopul. Lipsa de viziune și frica de măsuri radicale se simt la fiecare apariție publică a oficialilor din învățămînt. Frica de a nu deranja Sistemul. Ce au în comun cele două tipuri de discursuri? Simplu: oameni cu mentalitatea d-lui Cristi Puiu sînt cei care construiesc „din umbră” politicile noastre didactice. Toate aberațiile didacticilor post-moderne în care să se învețe cît mai puțin și să se distreze cît mai mult. Care să formeze oameni doar pentru clipa de acum, neobișnuiți să se gîndească la consecințele morale ale faptelor lor. Cum spunea una dintre adolescentele adusă de la mare cu test pozitiv. Nu-ți pasă că poți infecta pe altcineva? NU! Aici este pericolul, d-le Puiu, nu într-o biată bucată de țesătură!
Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare