Știri

Editorial. DEZVINOVĂŢIRI

Francezii au o vorbă care, adaptată în autohtonă, ar suna cam așa: cine se scuză, se acuză! Cu alte cuvinte, nu te grăbi să te justifici, că abia așa dai apă la moară acuzatorilor tăi! Calc eu însumi acest sănătos îndemn și mă scuz pentru că ultimele mele articole au avut o tentă „medicală” excesivă. Mai că-mi vine să-mi iau și eu parafă, că e ușor, într-o țară în care totul (începînd cu conștiințele) se vinde și se cumpără. Dar ce să faci dacă stăm de veghe la căpătîiul unui popor iremediabil bolnav? Lumea (o parte, o mică parte, să fim bine înțeleși) a fost entuziasmată de izbînda – încă nedefinitivă – a d-nei Kovesi. Caz tipic de transfer al responsabilității. Adică ne bucurăm că vine din afară cineva (în acest sens, la fel de jalnic ca și sloganul ca Europa să vină să ne scape de corupți) să ne scape de Dragnea. Și noi? Ăștia care l-au votat și l-ar vota din plin pe Dragnea în continuare, ăia care s-au defecat pe el de vot n-au nicio vină? Să ne gîndim ce imagine poate avea o țară la UE care face tot ce poate pe cale oficială ca un cetățean al său să nu ocupe o înaltă funcție. O țară în care un inspector școlar general îi înjură ca la ușa cortului pe niște cetățeni. În care politica economică o face un condamnat penal. Dar m-a luat din nou valul, drept e că PSD-ul nu ne lasă niciun minut să răsuflăm liber(i) (e principala lui vină, e prea prezent, comportament tipic de partid cu tendințe totalitare), să vorbim despre altceva. Căci tocmai voiam să scriu azi despre lucrurile bune care se fac în țară în pofida și în contra ideologiei oficiale și a partidului care o impune. 
Voiam să amintesc despre faptul că săptămîna trecută a fost a conferințelor Humanitas. Ținute la Ateneu, cu sălile pline, au putut fi, din fericire, urmărite și on line. Corneliu Bjola, profesor la Oxford, a vorbit despre propaganda în era digitală, Jimm Bagott despre „Povestea științifică a creației”, ing. Bogdan Marcu, de 25 de ani lucrînd în industria motoarelor de rachetă americane, a vorbit despre viitorul cuceririi spațiului, Liviu Giosan, profesor de geologie marină la MIT, cercetător la Woods Hole Oceanographic Institution în SUA, a vorbit despre „Epoca omului. Apocalipsă sau pace universală?”, Andrei Constantinescu, profesor la Facultatea de medicină Columbia, a conferențiat despre viitorul medicinei, totul încheiat de prelegerea lui Horia Roman-Patapievici „Sinuciderea Europei?”. Preambulul acestei suite fiind un dialog dintre Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu despre anomaliile lumii contemporane. Acesta ar fi trebuit, într-o țară civilizată, să fie evenimentul săptămînii. Nu a ocupat, firește, prime-time-ul la nicio televiziune, nici măcar la radio. Din lista de mai sus, unul singur nu este român. Orice guvernare responsabilă ar mobiliza cu ușurință cîteva sute de astfel de specialiști de origine română din toate domeniile. Ei sînt ceea ce numesc de la o vreme „ultima Românie” (precum ultima Thule). Adică ultima șansă. Alături, firește, de alții care încă mai trăiesc între granițele statului dragniot. Sfidați de el și sfidîndu-l. Cine vrea să vadă cum ar trebui să arate România fără analfabeți ticăloși, poate urmări înregistrările acestor conferințe. Cine nu și-ar dori o asemenea țară? O țară construită, cum se cuvine, de minți limpezi și caractere corecte. 
Observ cu stupoare, dar fără surpriză, tot mai multe gesturi denontînd o ură atavică a oficialităților centrale și locale față de cultura adevărată. Ar cheltui enorm pentru orice festival al noroiului de pe bocanci, dar n-ar investi un ban într-o faptă culturală autentică. De ce? Simplu, își simt micimea. Al naibii subconștient, lucrează de capul (în capul) lui și toate aroganțele astea (zilele trecute generalul de mucava Oprea, generalul de șireturi Iordănescu, generalul de gagici Năstase) nu fac decît să dezvăluie complexele lor de inferioritate. Deci vrem să-l trimitem pe Ilie Năstase să ne reprezinte în Parlamentul european? Adevărul este că, după ce oameni aidoma lui au nenorocit România, se simt în stare să-și desfășoare acțiunea benefică la nivelul întregului continent. Și la fel de adevărat este că nu s-ar cunoaște nicio diferență dacă, în loc de Grapini și Norica (ambele au furat voturi, să nu uităm!) ar fi cei doi „generali” de ghilimele. 
Mă tot întreabă lumea care ne sînt șansele după viitoarele alegeri. Intransigenții de pe net vituperează împotriva lui Cioloș et comp. pentru că sînt de un stîngism franc, e drept mult diferit de bolșevismul fățiș, corcit cu despotism sud-american, al PSD-ului. PNL-ul nu are deocamdată altă identitate decît cea de anexă „de dreapta” a PSD-ului de care îl leagă inavuabile complicități. Nici pomeneală de opoziție articulată și puternică. Atunci, cu cine? Vă spun săptămîna viitoare.
Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare