Cuvîntul dezinfectant, plus derivatele, este cel mai folosit în presa ultimelor săptămîni. A plesnit un buboi al corupției, indolenței, nepăsării față de om, incompetenței și finalmente prostiei naționale. Cel din sistemul de sănătate. Întrebările sunt în continuare mult mai numeroase decît răspunsurile. Țara e bolnavă, o simțim mulți și o spunem mulți. Ea trebuie, în întregime, dezinfectată. Cu cel mai puternic curățitor moral. Ceea ce vedem în această campanie electorală mizerabilă este perfect similar cu ceea ce se întîmplă în spitale. Infecția morală ucide. Din păcate, ceea ce se întîmplă cu apropiatele alegeri este similar cu a cere pacienților să-și facă singuri curățenia în saloane, și, finalmente, anestezia.
Răul? Cine poate spune cu siguranță de unde a început? Dacă un filozof contemporan făcea un portret fără rest al „omului recent”, cred că am putea vorbi la fel de bine și de un rău recent. Rău care a început imediat în iarna și primăvara lui 1990, a continuat în vara mineriadelor și distrugerea Pieței Universității ca simbol al coeziunii civice, cu respingerea Legii lustrației, punctul 8 de la Timișoara șamd. Gîndiți-vă că oamenii maturi de azi, care au 30-35 de ani, nu știu nimic despre toate aceste evenimente. Așa cum nu știi nimic despre o boală care zace, ereditar, în memoria sîngelui tău. Popor ereditar tarat… Sigur, există și oameni sănătoși. Moralmente. Numai că ei sunt prizonierii Parlamentului și troacei politico-mediatice. Nimic din sănătatea lor nu poate difuza în afară, în vreme ce virusul nesimțirii e mortal.
Sigur, buboiul a crăpat în sănătate, pentru că acolo doare cel mai tare. Dar situații absolut similare sunt și în învățămînt, justiție sau administrație. Scandalul plagiatelor, „scriitorilor” din pușcării, academiilor „private”, eliberatoare de doctorate nu a impresionat atît de tare masa de electori. Pentru că, aparent, nu afectează nici nivelul de trai, nici construcția de autostrăzi. Complet indiferentă la faptul că Ponta a fost dovedit ca plagiator, populația e gata să aplaude furtunos reintrarea lui în politică sau acceptă fără crîcnet presiunile asupra justiției făcute de Tăriceanu încă de pe cînd era prim ministru și cerea fir direct cu procuratura. Sau malversațiunile unui parlament care este o chintesență de ilegalități. Tot ce face acesta este lovit de nulitate, cîtă vreme un referendum l-a redus la jumătate. Iar populația suportă indiferentă. Dacă nici asta nu este o maladie…
Acum văd știrea că vreo 70 și ceva de grădinițe din București (lipsă acută de locuri, în ciuda scăderii dramatice a numărului de copii de la an la an) funcționează fără acreditare de la minister. Care le solicită (aberant!) părinților să verifice dacă respectiva grădiniță este acreditată. Zicând că nu le poate închide.
La numai cîteva luni după apocalipsa de la Colectiv, un concert similar era cît pe ce să se încheie cu același tip de dezastru. Autoritățile ridică din umeri și dau vina pe organizatori. Toate exemplele astea (e suficient să deschizi televizorul și lista crește ca apele primăvara) sunt dovezi a ceea ce spuneam: suntem bolnavi. Nu-mi veniți cu oameni frumoși și povești de succes. E ca și cum i-ai spune unui bolnav de cancer că are un ten superb. Cam asta fac, zilnic, radioul și televiziunea „de stat”. Ele sunt ale statului și nu ale cetățeanului (alt aspect grav al maladiei naționale) pe care statul îl ține legat legal, oferindu-i o iluzie de libertate. Singura formă autentică a acestei libertăți fiind plecarea din țară a valorilor.
Vedem, acum, doar scandalul sfidător al dezinfectanților. El este însă doar o tușă neagră dintr-un tablou întunecat. Oamenii nu sunt, deocamdată, conștienți că mizeria din școala românească sau din politică ucide la fel de implacabil ca și infecțiile nosocomiale. Mii de politicieni mari și mici au trudit cu eficiență maximă în a ne anestezia. S-a ajuns chiar la o „teorie” pe care o auzim adesea, că nu poți fii primar fără să „iei” sau să „dai” ceva. Dacă asta este o „axiomă” a vieții noastre politice, atunci ea este expresia cea mai evidentă a infecției.
În 1990 am avut iluzia cei mai mulți că în saloanele marelui spital care este România au venit medici pricepuți și a început dezinfecția. Că vom ieși toți, după 45 de ani de internat comunist, tineri, frumoși, curați, sănătoși. Ei însă ne-au păcălit, diluînd dezinfectantul revoluționar. Livrîndu-ne falsuri: pseudo-politicieni, pseudo-profesori, pseudo-doctori, pseudo-specialiști în orice. Boala a reizbucnit parcă și mai puternică. 2016 – febră mare, pacient necrozat.
Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!