Cine câștigă din toate bătăliile astea pe care le purtăm zi de zi, ca și cum nu ne-ar plăcea liniștea? Dacă trece o zi fără să ne certăm cu cineva pe Metavers e ca și cum n-am mâncat în ziua aceea. Ne-am format un reflex. De putere, de glorie, de orgolii, de extrovertire, Dumnezeu știe! Ne-am certat pentru vaccin, pentru Donʹt look up, pentru Djokovic, pentru învățămînt, pentru nefericitul premiu pornografic de poezie, pentru facturile la energie, pentru biserică, pentru cîte altele… Să fim limpezi: astăzi nu mai poți fi liber decît dacă trăiești într-o pădure sau în creștet de munte, fără lumină electrică. Dacă ai un singur aparat, ești prins. Ne rămîne atunci să încercăm să luăm cît de multă libertate mai este pe piață. Adică din ce în ce mai puțină. La noi: președintele spune cu cinismul caracteristic: avem o coaliție solidă. Crainica de la radio, cu o răbufnire a subconștientului colectiv, scoate una dintre cele mai strălucite perle din istoria instituției, reproducînd astfel fraza: avem o coaliție stupidă… și se îneacă realizînd ce a spus. Amîndoi au dreptate. Cum scriam în ultimul editorial, coaliția este într-adevăr funebru de solidă. Nimic nu o va putea clinti. Din fericire, se fisurează singură într-o veselie, prin promovarea clientelismului, prostiei, incompetenței, spiritului de clan. Deci este și de o maximă stupizenie.
De jur împrejur e război, în multe feluri. Cu tancuri și softuri, cu asimetrii și minciuni (adică știri false, fake news, cum sîntem sfătuiți să spunem în frumoasa limbă română), cu viruși și vaccinuri, interdicții și încălcări ale acestora. Scenă antologică: la o conferință de presă cu două personaje caracteristice circului nostru politic, Rafila & Cîmpeanu (sănătate & învățămînt) sînt întrebați dacă elevii sînt în siguranță dacă se întorc la școală. Se uită unul la altul cîteva momente lungi, de stînjenitoare tăcere care spune totul, și Cîmpeanu spune un aberant și insuficient DA. Punct. Cam ăsta este războiul nostru. Derizoriu și ridicol. Mai revoltătoare ca niciodată incoerența deciziilor, măsurile luate – sub pavăza ilegală a unei permanente stări de alertă, prelungită sine die – se schimbă de la o zi la alta, ce era bun ieri nu mai este astăzi și invers. Elevii se duc la școală, studenții însă nu pot participa la cursuri. Chiar li se impune vaccinarea. Nimeni nu mai înțelege nimic. Polițiștii omoară copii pe trecerea de pietoni sau se duc la bordel în uniformă ca să nu plătească.
Trăim frumos, trăim profund! Asta duce la depresia generalizată, senzația că lumea nu mai are nicio coerență. Trăim nu o viață, ci secunde legate cu sîrmă una de alta, nu știm dacă secunda următoare mai ține. Am avut cea mai mare producție de cereale și importăm aluat înghețat. Avem 70% producție de gaze, dar plătim mai mult decît la cel importat. Porcii se exportă în China și carnea o importăm din țări vecine. Cine să mai înțeleagă ceva din toate astea? În vremi de aspră criză economică și morală și de restriște, bietul stat român are mai mulți bani ca niciodată să îndestuleze partidele. Și ele, la rîndul lor, îndestulează presa. Asta ca să înțelegem ce vedem la tv.
Fac, precum se vede, o recapitulare rapidă. Sînt multe ingrediente din astea în fiecare zi. Mă amuză politologii care cred că pot prevedea mersul lumii și al țării în 2022. Limitele cunoașterii nu au fost niciodată mai aproape. Niciodată n-am stat mai aproape de prăpastia surprizei. Îi spun unui prieten, contrariindu-l, că a fi optimist azi e o crimă. Adică înseamnă a închide ochii cu complicitate la crima culturală care se petrece. Despre asta este vorba. Vorbesc de o crimă culturală nu numai cu gîndul la procesul galopant de analfabetizare, ci la demantelarea identității naționale. Discursul identitar a fost atît de diabolizat de oameni care nu au digerat suficient ideea europeană și ne furnizează obsedant un erzaț grețos al acesteia, încît a ajuns să fie vehiculat de personaje lugubre pe linia Vadim – Funar – Șoșoacă etc. Spun etc. pentru că „sfîrșitul nu-i aici”. Cînd potențialul de încălcare a legii pe patentul Simion – Șoșoacă va fi depășit, vor fi inventați alții. Cinstit este, la început de an, să recunoaștem socratic că nu știm nimic și nu putem nimic. Și după aceea să vedem cum scăpăm din barcă. Sau cum scăpăm barca. Nu fugind, să fim serioși: nu avem unde fugi. Mîntuirea va fi strict individuală. Nu mai căutați găști de care să aparțineți, partide care să vă dea puterea! Edificați-vă pe dinăuntru! Unul dintre puținii oameni care chiar știu despre ce vorbesc atunci cînd dau o explicație socio-politică spunea încă din primele luni ale pandemiei (și îndemnul trebuie că sună foarte ciudat non-educaților în România non-educată): cumpărați-vă cărți! Din cele adevărate, pe hîrtie, cărțile grele, mari ale omenirii. Pe termen lung numai ele ne vor salva!
Prof. dr. Christian Crăciun
