Știri

Editorial. DESPRE CE SĂ SCRIU?

Nu v-ați plictisit de Dragnea, Dăncilă, Firea, Olguța, Palada, Tudorel, Carmen, Tăriceanu și toți ceilalți? De fapt ei nu produc nimic și viața publică din România este de o zdrobitoare monotonie. Ce să faci alta decît să inventariezi erorile de exprimare ale doamnei Viorica? Plicticos, previzibil, monoton! Acaparată de această clasă auto-învestită cu puteri discreționare, viața noastră este plată, fără relieful care să dea identitate fiecărei zile. Despre ce să scriu deci? Despre faptul că la televiziunea națională este injuriat birjărește unul dintre cei mai mari gânditori din istoria României, doar pentru că nu e de acord ca indivizi cu dosare penale să ne conducă? Să repet a n-a oară că n-ar trebui să mai cheltuim banii pe o prostie patentă ca Eurovisionul, doar ca să se plimbe o liotă de bugetofagi, în frunte cu d-na Doina Gradea? Să analizez poluarea din Ploiești sau marșul mașinilor din Moldova spre București pentru a cere autostradă? Ideea blasfematoare de a monta Coana Chirița în Cimitirul Bellu (cel vandalizat cotidian, adică, mă rog nocturnian!)? Despre satul minune Ciugud, care arată ca un sat elvețian? Despre inflație și haos legislativ? Despre vizita lui Dorneanu la Moscova și haosul deplin din politica noastră externă? Despre balta în care ne bălăcim sub numele de viață politică? 
Deja generația matură regretă anii 90, care aveau ceva mai „natural” în desfășurarea istoriei și, în plus, atunci se putea opta. Că am ales, ca națiune, complet greșit, e altă poveste. Acum disperarea vine din senzația de a nu avea alternative. Pesemne că ele trebuie reconstruite de la zero. Și atunci ce facem cu cei aproape treizeci de ani trecuți? Îi aruncăm în debaraua de obiecte inutile? Asta este, de fapt, crima pe care a comis-o puterea ce a controlat, practic, tot acest interval. Emanații, cum le spunea dl. Iliescu, sînt deja la a doua generație, cei tineri (enumerați în mică parte la început) sînt chiar mai lipsiți de scrupule și mult mai slab pregătiți intelectual. Cum s-o compari pe Dăncilă cu Petre Roman? Pe Dragnea cu Iliescu? În același sens negativ a involuat și societatea, văd cu stupoare intelectuali subțiri deloc jenați de indigența intelectuală evidentă a celei ajunse prin hazard șefa de fațadă a guvernului. Această degradare pînă la dispariție a standardelor sociale este duhoarea stătută și asfixiantă a bălții de care vorbeam. Este reușita finală, mineriada morală care finalmente a stîlcit creierele. Scufundarea în non-istorie, pentru că nimic nu se întîmplă în România de talk-show. 
Este excesiv de neagră această gravură? O singură șansă, nu foarte mare, întrevăd. Contextul internațional. Dacă fluviul european merge în direcția cea bună, vrînd-nevrînd vom fi și noi purtați într-acolo. Uitați-vă la războiul civil pentru controlul justiției: singurul lucru care a împiedicat puterea să preia în întregime controlul justiției a fost intervenția hotărîtă a ambasadelor puterilor europene. Dar conflictul e în plină desfășurare, mizele sînt enorme. Unde greșește Dragnea, este în faptul că-și imaginează că a miza continuu pe slugărnicie și prostie îl poate duce la cîștig. Contraselecția la toate nivelele de decizie a sfîrșit prin a enerva lumea. Acum cîteva luni d-na Olguța striga sus și tare că nimeni nu va pierde la salariu și asta e o născocire a dușmanilor PSD și trădătorilor de țară. Acum, guvernul se împotmolește în hotărîri pentru a acoperi discrepanțele ivite în sănătate. Asta însemnă pentru orice om normal la cap că s-a calculat prost de la început. Astfel de exemple aflăm cu ghiotura și acumularea lor va spori tensiunea socială în mod periculos tocmai în anul alegerilor. La care se adaugă consecințele populismului economic: inflația, creșterea generală a prețurilor la energie, atacurile la pilonul II de pensii, lipsa forței de muncă – care-i afectează grav pe antreprenori –, disfuncționalitățile sistemului de sănătate, regimul de privilegii sfidătoare pe care și-l construiesc politicienii, lipsa de investiții și de viziune în învățămînt etc. Fără opoziție, PSD se va îneca în propriile-i secreții de incompetență. Ideea d-lui Orban de a depune o plîngere penală pentru înaltă trădare este o idee proastă, pentru că lupta politică nu trebuie mutată în tribunale. Am folosit expresia „înaltă trădare” într-un editorial încă din luna ianuarie, am reluat-o prin luna aprilie, privind însă lucrurile din punct de vedere moral. Pentru că oamenii ăștia trădează interesul național cu fiecare decizie pe care o iau. Iar d-na  Dăncilă e suficient să deschidă gura pentru a comite trădarea limbii române. A logicii. Deci a țării. Penal… e altă poveste. D-nul Orban ar trebui să-și întărească partidul, să-l scuture de trista amintire a lungii perioade de coabitare cu PSD-ul, să aducă în față oameni de înalt profesionalism și neobosit dinamism. Așa cum arată acum, nu e nicio deosebire între PNL și PSD. Așa, partidul face o opoziție de operetă. 
Deci, despre ce se poate scrie pe Pluta Meduzei?
Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare