Știri

Editorial. DEMNITATE ȘI DEMNITARI

Sau „mai rar, băieți!”. Adică mai rar cu legile astea gen Big Brother, apărarea demnității, nediscriminării etc. Care nu duc decît la o însemnată restrîngere a libertăților individuale. Nu știu cum se face, dar, pe măsură ce progresăm spre democrație, asta se face printr-o treptată renunțare la drepturile civice. Modernitatea post-iluministă a început în momentul în care individul a început să-și afirme drepturile inalienabile, în contra-partidă cu tendințele hegemonice ale oricărei alte puteri, nobiliare, ecleziale sau statale. Asta explică formidabilul progres al umanității din ultimele două secole. Numai că, de prin ultimele decenii ale veacului XX, asistăm la o mișcare de recul, prin măsuri insidioase Statul își reatribuie (cel puțin în Europa occidentală) tot mai multe prerogative, asigurîndu-le cetățenilor săi o bunăstare fabuloasă în schimbul controlului tot mai accentuat. 
Ca toate fenomenele (post)modernizării, și acesta a degenerat la noi în caricatură. Așa este cu legea „apărării demnității” propusă de condamnatul penal Liviu Dragnea. În fond, legea este una a apărării demnitarilor. Una dintre accepțiunile cuvîntului demnitate în DEX este „autoritate morală, prestigiu, noblețe”. Este vreunul dintre aceste atribute potrivit pentru liderii noștri? Te apucă rîsul-plînsul. Ca și în cazul „legii antilegionare” despre care scriam cu cîteva săptămîni în urmă, și acum societatea civilă rahitică a reacționat tîrziu, dezlînat și anemic. Legea propusă de dl. Dragnea, au demonstrat comentatori avizați, este și inutilă (prevederile ei sunt acoperite perfect de alte legi) și plină de cuvinte goale – care pot fi interpretate oricum – și concepută să stranguleze și ultimele tresăriri de apetit critic ale societății cetățenești. Pentru că, dacă afirmi că dl Dragnea are o proprietate mult peste ceea ce poate fi justificat printr-un venit decent de politician, că dl. Zgonea sau dna. Grapini sunt analfabeți funcțional, că răposatul Vadim n-a fost un patriot și un om de cultură, ci un cancer al societății românești, că Tăriceanu e o nulitate gonflată etc. vei fi imediat acuzat că ai atentat la onoarea (demnitatea) respectivilor și pac….amenda sau închisoarea. Pentru că de demnitatea cetățeanului de rînd nu se ocupă nimeni. Îi apără cineva demnitatea atunci cînd intră în spital? În contact cu vreo autoritate publică sau o bancă? În școlile cu dotări de secol XIX? Nu este demnitatea lui asasinată seral de programul de imbecilizare televizată? Inutilitatea legii se vede limpede din aceste exemple. Cuplată cu ceea ce s-a numit „legea big brother”, promulgată de președinte, prin care supravegherea cetățenilor devine ceva normal, această lege întărește un regim cu pusee tot mai totalitariste. Gîndirea critică este esența democrației, fără ea votul este o formă goală și periculoasă. Fără gîndire critică, democrația este doar demagogie și, imediat, dictatură. Acesta e traseul pe care-l deschide legea lui Dragnea. Este, în fond, o deloc inocentă fraudă etimologică între „demnitate” și „demnitar”. Legea nu este pentru apărarea demnității, o noțiune suficient de vagă pentru a putea fi legiferată, ci a demnitarilor, a privilegiilor cu care se înconjoară fără răgaz.  Ca să o aperi, demnitatea trebuie să o ai. Mă refer la demnitatea în primul sens amintit aici, de noblețe, nu în sensul de funcție… aflată după mintea privilighenției noastre deasupra analizei critice. Sigur că la recolta asta de toamnă, anormal de bună, de legi împotriva dreptului la opinie contribuie din plin și decăderea morală, intelectuală, profesională și materială a presei românești. Ea ar trebui să creeze contra-greutatea acestor încercări de abuzuri la adresa libertății. Presa noastră este însă o presă de interese, nu principiile îi sunt faruri. Recent s-a publicat o știre de fapt divers. În Vanuatu, prim ministrul condamnat pentru corupție a profitat că președintele era plecat din țară și îi ținea locul și s-a auto-grațiat, împreună cu complicii săi. Iată o tipică situație românească mi-am spus,  parcă reciteam cum o comisie care atesta fără tăgadă plagiatul lui Ponta era desființată de ministrul învățămîntului din guvernul Ponta și înlocuită cu una perfect obedientă. Dar toate astea sunt simple defăimări… 
Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare