Scriu aceste note sîmbătă și îmi propun să nu comentez direct alegerile. Suntem/ sunteți sătui! Vreau doar să răspund la întrebarea simplă: de ce votăm? Un sentiment al inutilității acestui act se face azi simțit în toate democrațiile bătrîne, și s-a bucurat de analize aprofundate. Mișcările de stradă sau de internet ostile oricărei ideologii și organizări sociale tradiționale sunt expresia acestei sastisiri de sfîrșit de eon democratic. Democrația se cere reinventată la scară globală. Noi am venit în acest univers cu prea-tîrziul nostru, îi putem spune subdezvoltare, întîrziere, rămînere în urmă. Dacă am fi fost inteligenți, acest handicap ar fi putut fi transformat pe alocuri într-o formidabilă resursă constructivă. Cum ar fi, de exemplu, agricultura de subzistență din care se poate face ușor agricultură bio sau satele la nivel de secol XIX, atît de căutate turistic. La noi, în ciuda patimilor antrenate în joc, alegerile nu au o miză ideologică reală, ele au fost, sunt și vor fi intens personalizate. Știți vreo altă idee politică a ultimului deceniu în afară de huo Băsescu? Pînă și în domeniul culturii, unde, în principiu, orice defazaj este un handicap, ar fi fost de aflat resurse, am fi avut ce transmite lumii din interiorul acestei alte Europe pe care Europa o uită, o refulează spasmodic. Să ne oprim la un detaliu ignorat: comisiile de la secțiile de vot au fost instruite cum să procedeze cu persoanele analfabete. Iată un program bun pentru un candidat! Combaterea analfabetismului.
Nu vă ia spaima cînd vă gîndiți că președintele nostru pentru 2020 este ales de oameni care nu știu să scrie? Și care nu sunt numai bătrîni sau țigani, cum cred naivii. Iluminiștii, care au „inventat” drepturile omului, le-au legat indisolubil de educație. În afara acesteia, drepturile omului sunt o fantasmă demagogică periculoasă, pur și simplu nu funcționează. Stînga noastră intelectuală cea arogantă ar avea aici cu adevărat un bun subiect de meditație și de acțiune civică. Nici nu mai contează că ni se spunea de către comuniști încă de acum vreo 60 de ani că analfabetismul a fost eradicat. Și iată că el crește. Sigur că ne lipsesc statisticele exacte, studiile de caz și măsurile de combatere, nu mai vorbesc de analfabetismul funcțional care urcă brusc, cu foarte multe procente, ceea ce numim simplu: populația analfabetă a României. Și, dacă avem curaj, putem discuta chiar dacă acești oameni ar trebui să aibă drept la vot. Iluminist vorbind, nu! Un alt domeniu dureros al defazării noastre este cel instituțional. Nu e aberant să ne lăudăm cu informaticienii noștri, dar ca politicienii să refuze obstinat introducerea votului electronic? Refuzînd astfel multor cetățeni, alfabetizați de această dată, dreptul constituțional de a-și exprima opțiunea. Alegerile noastre sunt organizate după un scenariu de anii 70-80, cu aceleași reguli, nu au nimic din facilitățile pe care sistemul social și infrastructura le-ar permite. Numai că decidenții noștri au aceeași mentalitate ca în trecuta perioadă. Ei s-au reduplicat într-un mod misterios care rămîne să fie explicat de savanții viitorului.
P.S. Faptul că plagiatul dovedit al lui Ponta nu a fost nici un moment luat în discuție în această campanie este încă o dovadă a retardării noastre civice. Societatea civilă a dormit, investindu-și energiile în prostii cu ștaif gen patru lăbuțe, ignorînd prudent subiecte care frig degetele cum ar fi fost: plagiatul și falsificarea CV de către un candidat la președinție, distrugerea învățămîntului și a cercetării, distrugerea TVR și a Radioului, practic anulate ca surse credibile de luminare a poporului. Iată chestii ocolite strategic de către militanții tuturor cauzelor la modă. Și dacă Ponta nu ajunge președinte?
Christian CRĂCIUN
