Mă întreabă cîțiva cititori de ce nu scriu nimic despre viitoarele alegeri. Pur și simplu pentru că le consider complet lipsite de importanță, e primul scrutin de la care nu avem nimic de așteptat, nici măcar un miracol. Practic, nu ai ce să analizezi pe „tabla de șah a luptei politice”. Indiferent cum vor fi scrise inițialele puterii, ele tot PSD o să dea. România este o țară în disoluție, dizolvată de cancerul numit clasă politică, flagel care i-a acaparat încet, încet toți centrii vitali. O clasă politică incompetentă, funciarmente coruptă, antinațională, arogantă și autosuficientă, incultă, vulgară și francamente proastă. Mai am epitete. Generalizez? Mă uit în jur și văd că nu. După catastrofa Colectiv haita s-a repliat o foarte scurtă vreme. Așa a venit la conducere un așa numit guvern de tehnocrați. Asta ar trebui să însemne că puterea executivă aparține unui grup de specialiști neînregimentați politic. S-a creat astfel o falie discretă între legislativ și executiv. Complet delegitimat, cu o imagine publică execrabilă, parlamentul a început să lovească temeinic în guvern cu legi care de care mai aberante (vezi darea în plată) prin populismul deșănțat a tot felul de sporuri și măriri de salarii. Prin chemarea la ordine a miniștrilor (lucru ce nu se întîmpla deloc pe vremea dragului de Ponta) care evident sunt adesea cu cîteva clase de profesionalism peste cei care îi iau la întrebări, prin declarații fățișe la adresa „tehnocrației”. Treaba guvernului e să găsească bani, noi de ce l-avem pe el, vorba lui Conu Leonida. La această campanie împotriva unor oameni care nu pot fi controlați politic participă desigur din plin și presa. Repetați dumneavoastră epitetele de mai sus, i se potrivesc perfect.
Sigur, într-o societate normală conducerea și asumarea ar trebui să fie politice. Dar la noi, unde iresponsabilitatea clasei politice este patologică, soluția puterii deținute de tehnicieni care își asumă măcar răspunderea deciziilor mi se pare singura fezabilă pe un termen scurt. O vreme, Băsescu a luptat în felul său cu această ocupare a României de către politicieni. Acum, pe fondul găurii negre de tăcere de la Cotroceni, de care parcă nici umoriștilor nu le vine să rîdă, într-atît este de neverosimilă, decența și discreția premierului (dar și eficiența în foarte îngusta marje permisă) par paiul de supraviețuire. Sunt cîteva planuri cu bătaie lungă ale actualului guvern care îmi par foarte bine gîndite și mă doare sufletul cînd știu că vor fi abandonate imediat după alegeri. Și iar o vom lua de la capăt cu alte planuri, studii de fezabilitate, proiecte de perspectivă, reforme sistemice, aruncînd la gunoi și puținul care s-a făcut pînă acum. De ce nu avem nici un orizont? Vă dau cîteva nume: Sorin Oprescu, Onțanu, Chiliman, Olguța Vasilescu, Piedone, Radu Mazăre, Pendiuc, Stavarache. Oamenii ăștia au două lucruri în comun, puse în evidență de o analiză din Revista 22, au fost primari și sunt condamnați sau trimiși în judecată și – aici e aici – se bucură în sondaje de cifre de încredere care i-ar face să cîștige fără probleme apropiatele alegeri. Iată dovada cea mai peremptorie că România nu mai există, doar clasa politică malignă, care nu are nimic de-a face cu democrația. De cîteva zile un simpluț clip muzical împotriva Catedralei Patriarhale a declanșat un adevărat război în mediul internautic. Pe cîtă vreme, decizia sfidătoare și iresponsabilă (repet acest cuvînt înadins) a parlamentului de a-i deculpabiliza pe conducătorii de doctorate plagiate (luînd astfel în arendă și viitorul nostru, nu numai prezentul) a trecut consemnată discret la „și altele”. Nicio reacție a populației internetice, crescută încă din școală în cultura copiatului, simulării de bac, facultății private la care plătești și iei diploma etc. Societate blocată, căreia i s-a amputat cu minuție chirurgicală viitorul. Pentru că nu s-a lămurit deloc cu propriul trecut, dar asta e o altă poveste. Cînd te uiți la cifrele din sondajul de mai sus și vezi că atît DNA-ul dar și cei arestați de DNA au cifre apropiate și foarte mari de încredere, îți vine să-i dai dreptate lui Lucian Boia că România e altfel. Cu totul altfel… Două corturi ale unor organizații civile au fost vandalizate săptămîna trecută de imbecili. Unul, cel al Coaliției pentru familie, care militează pentru familia tradițională: bărbat – femeie. Altul, al romilor, de ziua lor internațională. Reacții nu am văzut decît la al doilea: miniștri au venit la fața locului, s-au declarat scandalizați. Față, de primul atac, tăcere stînjenită și rău prevestitoare. Inegalitate de tratament care spune mai mult decît o sută de analize. Țara este bolnavă. Normalitatea nu mai este pentru noi nici măcar un vis. Ci o chestie prin definiție inexistentă.
Christian CRĂCIUN
