Hai să vedem ce nu se va spune în aceste spiciuri galeșe. Nu se va spune nimic despre faptul că avem un prim ministru plagiator și un altul care se pregătește de funcție și care e – în plus – și îndrumător de doctorate plagiate. Asta face ca încrederea elevilor în valoarea școlii românești să crească neabătut, nu? Avem tot felul de organizații: una a părinților, extrem de activă cînd sunt interese în joc, dar care nu s-ar pronunța ferească sfîntul în această chestiune. Ba chiar și una a elevilor care brusc s-a făcut auzită cerînd prelungirea școlii cu o săptămînă. Ca și cum restul problemelor școlii românești erau rezolvate. Oare ele nu au a se pronunța în această problemă, a furtului generalizat? Ea ține, totuși, de esența „sentimentului românesc al școlii”.
Nu se va spune nimic despre corupția din sistem. Despre faptul că profesorii români sunt cel mai slab plătiți din Europa. Despre birocrația sufocantă care îneacă orice activitate didactică. Despre eșecul programului Bologna. Despre ideea catastrofală de a desființa școlile profesionale, pentru care nimeni nu a plătit. Despre programele și manualele noastre învechite și despre faptul că nimeni nu are curajul și viziunea de a le schimba radical. Despre faptul că, dincolo de niște formule goale, habar nu avem ce fel de om vrea să construiască școala noastră. E vorba de un model antropologic pe care nu l-am găsit nici măcar schițat. Despre sărăcia, în sensul cel mai propriu, din cele mai multe dintre școlile românești. Despre faptul că valori ca munca, demnitatea, corectitudinea nu sunt prezente decît la nivel declarativ. Despre învățarea elevului de a gîndi, în loc de a reproduce, în vreme ce toate examenele sunt structurate pe obsesiva reproducere strict după bareme. Nimic inovator. Despre faptul că meritocrația în societatea românească nu are nimic de-a face cu promovarea socială, și singurul lucru care contează e banul „fără număr, fără număr”. Despre șomaj. Despre emigrarea în țări unde se plătește mai bine. Despre cine face politică și cine ar trebui să facă politică. Despre implicarea socială a cetățeanului. Despre eliminarea culturii generale din curriculă. Despre eliminarea exigenței dintre calitățile unui profesor. Despre respectarea regulilor interiorizate de către elevi („asta nu se face”) care nu îngrădesc deloc „libera formare a personalității”, promovată ca o valoare anarhică. Despre problemele copiilor părăsiți de părinții plecați în străinătate. Despre modelele în viață. Despre elite și democrație. Despre faptul că nu vom avea un învățămînt de calitate pînă nu vom reinstitui examene foarte serioase. Despre faptul că schimbarea societății românești trebuie să înceapă din școală, care este, actualmente, cea mai înapoiată componentă a acestei societăți, complet decuplată de realitățile secolului XXI. Parcă nicăieri frica de schimbare nu este mai acută. Ar mai trebui să le vorbească despre școlile pentru care este imposibil să găsești profesori calificați, despre diferențele de șanse dintre copiii care învață în școlile „de top” și cei din școlile rurale sau din mahalale (pardon: periferii), despre cît costă, în realitate, așa-zisa școală gratuită. Despre faptul că învățămîntul pică mereu la mijloc între directivele centrale și interesele sau (ne)putințele administrației locale. Despre importul fără discuții și analize critice al unei mulțimi de aberații „pedagogice” occidentale. Despre faptul că nu le poți cere profesorilor nici să folosească „metode moderne” la conținuturi învechite și nici să practice un „apostolat” de secol XIX într-o eră în care managementul cere întîi de toate motivare. Nu veți auzi oficialitățile promițînd triplarea salariilor profesorilor. Pardon: asta era la parlamentari, ei fac foarte mult bine țării. Nu-i veți auzi nici pe profesori cerînd ceva. Din fericire de foarte mulți ani îmi găsesc altceva de făcut decît să ascult aceste discursuri identice de la un an la altul. Și care nu schimbă nimic.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!