Nu mi-a fost clar niciodată de ce majoritatea acțiunilor de stradă din București, exprimînd nemulțumiri ale populației, au loc în fața sediului Guvernului. De cele mai multe ori, dacă e să ne ducem la cauza răului, ea se află în altă parte, pe dealul Casei Parlamentului.
Recent, cîțiva ziariști au cerut de la Parlamentul European informații privind cheltuielile parlamentarilor. Pentru că au fost refuzați, au dat în judecată PE. Cam asta ar trebui să fie procedura și la noi. Franc spus: avem cel mai prost parlament din Europa, și îmi asum epitetul. Malonești sunt pretutindeni, densitate de oameni prost crescuți și lipsiți de orice cultură – generală ori de specialitate – ca în parlamentul nostru, e greu de aflat în altă parte. De cele mai multe ori, e greu să discerni într-o lege prost concepută cît este premeditare pentru a apăra anumite interese și cît pură incompetență juridică. Nu e întîmplător că, după 1990, cele care au puiat fără nicio limită au fost facultățile de drept. Numai cine n-a vrut nu și-a cumpărat o diplomă de absolvent de drept, și unii dintre ei chiar au ajuns parlamentari. Cum să iasă un produs de calitate din mîinile unui meseriaș de tip Dorel? Cei care gîndesc numai în sloganuri și etichete vin imediat cu enunțul: „parlamentul este expresia democrației”. Frază goală: parlamentul este expresia democrației nu pentru că este ales într-un mod oarecare, ci dacă este democrat în esența funcționalității sale. Or, parlamentarii noștri se izolează complet înapoia unui zid inexpugnabil de imunități. Ei nu sunt trași la socoteală în nici un fel pentru consecințele deciziilor legislative pe care le iau. Uneori, în capul guvernului (indiferent care) se sparg multe oale de care nu el este vinovat, ci imperfecțiunea legii. Lovindu-se de realitatea socio-economică, guvernul este obligat să ia măsuri „acceptabile”. Parlamentul plutește în lipsa lui absolută de responsabilitate. Asta și pentru că lipsește o esențială verigă intermediară. Presa. Dacă am avea o presă profesionistă, dar e la fel de incompetentă și ticăloșită ca și lumea politică (adeseori confundîndu-se), ea ar monitoriza strict parlamentul și ar semnala din timp derapajele legislative. Iar „societatea civilă” ar putea reacționa la timp. După ce o lege a fost votată, e foarte greu să o mai întorci. Dacă ar exista acest mod de „reacție rapidă”, am avea și un parlament mai bun și o societate mai bună. Așa, asistăm la o decuplare completă între societate și legislativ. Lucru de care legislativul profită din plin, situîndu-se undeva deasupra tuturor. De aici aroganța lor, (auto)suficiența cu care ne vorbesc, obrăznicia cu care cheamă la „audieri” oameni cu o competență evident superioară, toate semne ale acestei distrugătoare rupturi de realitate. O serie de instituții, CNA, Avocatul poporului, ICR, Consiliile de Administrație ale Radioului și Televiziunii ar trebui scoase imediat de sub tutela ignobilă a parlamentului. Adică a imposturii generalizate și insuportabile. Dacă societatea românească ar fi așezată pe principiul meritocrației, și parlamentul și presa și societatea civilă (o treime indiscernabilă în fond) ar arăta mult mai bine. Parlamentul respinge deci legea confiscării averilor, mărește cu nesimțire salariile parlamentarilor, refuză orice control public, respinge urmărirea penală a unor inculpați, refuză rezultatul unui referendum care impune reducerea doar la 300 a „înțelepților” care ne conduc. Ar fi astea suficiente motive pentru a fi dat în judecată? Trăim, de fapt, într-o dictatură parlamentară, o mîrlanocrație provenită direct din mahalaua morală a extincției comuniste din anii 80: nimic curat nu a survenit. Un parlament condus de Tăriceanu și Zgonea este sinteza perfectă a României de sclipici și vorbărie goală, lipsită total de substanță, România care votează majoritar. Există și alta? Sigur că da. Mulțimea care a blocat Gaudeamusul la prezentarea Solenoidului lui Cărtărescu este cealaltă Românie. Cea cu care parlamentul nostru nu are nicio legătură. Cînd această Românie va redeveni majoritară, buboiul din dealul parlamentului se va sparge. Și va curge urîciunea lumii…
Christian CRĂCIUN
Poate ca nu are legatura cu ideea transmisa in mod direct prin articol. Dar…. Am fost recent intr-o vizita turistica in aceasta hardughie sinistra. Aspectul fizic oglindestel mizeria celor care o populeaza zilnic. Rar am vazut un loc atat de murdar! Este jeg la propriu. De la oamenii care asigura paza la cei care folosesc spatiile imense, de la salile incarcate cu o marmura alba cu culoarea pierduta in mizerie, totul emana un iz de nesimtire si indiferenta fata de tot! Ei pot trata pe oricine cum au ei chef, ei pot fuma intr-un spatiu populat de indicatoare cu fumatul interzis pentru ca nu se supun legilor aplicabile celorlalti, ei pot face orice pentru ca sunt acolo.Mizerie in toate formele. Imi este jena ca prezentam asa ceva cu titlu de atractie turistica unei farame de turisti straini si mai ales copiilor nostri… Da, asa este, de acolo vine raul. Cine si cand va recunoaste?