Scriu aceste rînduri sîmbătă, desigur cu gîndul la alegerile de mîine. Precizez că niciodată, din 1990 încoace, n-am fost mai decuplat de o campanie electorală, acum nu am urmărit niciun clip publicitar, nicio dezbatere televizată sau radiodifuzată, m-am informat numai din lectura directă a fluxurilor de știri și din hărțuielile on line. Observația principală: parcă nu am mai parcurs nici o sesiune de alegeri mai lipsită de orizont și de oameni. Să știi că un număr impresionant dintre candidați au probleme judiciare, și totuși ei să fie bine merci prezenți pe liste, arată că măduva morală a societății românești este grav bolnavă. Să lași lucruri vădit false să otrăvească spiritul public (campania cu Soros exprimă nu doar ticăloșia penală a unor media, ci și idiotizarea adresanților care „pun botul” la asemenea propagandă) arată complicitate. Membrii CNA ar trebui să răspundă penal, în solidar cu posturile respective, pentru a nu-și fi îndeplinit atribuțiunile.
Dar nici măcar acesta nu-mi pare aspectul cel mai revoltător. Ci scîrba cu care o mulțime de „oameni subțiri”, rafinați, culți inteligenți, educați ne anunță că lor le pute, că nu votează pentru că nu au cu cine. De acord, parcă niciodată oferta umană și de programe nu a fost mai dezesperant de săracă. Niciodată lipsa unei alternative reale la neo-bolșevismul iliescian și mafiotismul năstasiot nu a întunecat mai profund orizontul. Dar tocmai de aceea trebuie votat. Votul are importanță nu prin cel pe care îl votezi, ci ca act al libertății cîștigate! Votul trebuie exercitat nu pentru Ponta, Dragnea, Tăriceanu, Băsescu, Udrea, Oprea, Bogdan Diaconu, Ghiță, fiica lui X, fiul lui Y, ejusdem farinae. Ci pentru morții din decembrie 1989. Pentru morții de la mineriade. Pentru morții de la Colectiv. Pentru morții cu zile din spitalele noastre. Pentru, mai înainte, morții din pușcăriile comuniste. Haideți să facem, dacă nu se poate altfel, din votul de mîine măcar un decent parastas! Pentru milioanele de români obligați să-și vîndă munca în străinătate. Pentru zecile de mii de tineri educați să nu creadă în viitor.
Milioanele de oameni care (nu) votează identic din 1990 încoace au reușit să blocheze treptat, treptat viitorul României. În ciuda evidențelor, au votat numai la dictatul stomacului și al televiziunilor. România îmi pare, din cîte citesc și eu, țara cu cea mai mică porție de viitor rezervată. Și nu din vina politicienilor. Din vina
celor care votează de un sfert de secol același model de politicieni apteri, corupți, imbecili, vînduți, incapabili de orice gîndire în perspectivă.
Citeam azi un text de analiză al unui om retras degrabă, după un foarte scurt stagiu, din politică, structurat pe două paliere: probleme și soluții, pentru fiecare sub-sistem al societății. Te întrebi: dacă un singur om a reușit, după o analiză atentă, să sintetizeze atît de bine situația, de ce înaintăm atît de încet? Un institut de sondaje m-a abordat prin telefon, și, pentru prima dată, cred, am răspuns că România se îndreaptă spre o direcție greșită. Pentru că este direcția urii de sine. Direcția anti-europeană, anti-modernizare și pro rusească. Niciodată n-am văzut atîția „oameni de bine” exprimîndu-și sila de a vota. Da, ți-e silă de a lua cutare medicament grețos, dar trebuie luat. Pentru sănătatea noastră.
Cînd veți citi aceste rînduri (inutile), rezultatul votului este deja cunoscut și digerat de inginerii de opinie. Mi-e teamă că felia de viitor a țării e deja înjumătățită. Sondajele așa arată, cel puțin. Nu e de vină Soros, că el n-a băgat nici un vot în urnă. Ci aceia care, în deplină cunoștință de cauză, votează de decenii bandiți pe principiul: e băiat bun, ne-a dat și nouă, sau: dacă vin ăilalți ne taie pensiile și ajutorul. Nu e de vină Soros, ci cei care, din scîrbă universală că „tot aia e” nu și-au mișcat fundul la vot. Așa au ajuns infractori (acesta e numele lor după dicționar) ca Năstase, Voiculescu, Dragnea, Ponta să ne dea lecții de democrație. Eu nu cer decît tăcere acestor oameni. Dacă ei nu tac, șoapta viitorului nu se aude. Dar ei, cu tupeul lor hymalaian, își permit să nea de sfaturi, să ne diriguiască.
Acum președintele va trebui să dovedească dacă are clarviziune și tenacitate. Nu va fi, anticipez, ușor de făcut viitorul guvern. Presiunile vor fi enorme. De fapt, pe oamenii ăștia nu îi califică nimic să decidă viitorul țării, în afara obrăzniciei, aroganței nemăsurate. Foarte puțini meseriași și-au făcut loc în sferele puterii. Restul sunt, în sensul cel mai pur al cuvîntului, politruci. O analiză independentă a candidaturilor arată că, din peste 440 de parlamentari ce vor fi aleși, peste 330 au probleme de integritate și cu justiția. Cifrele spun totul. Și, desigur, recordul îl dețin PSD și ALDE. Și asta este semnificativ. De cîteva runde de alegeri încoace, s-a terminat mai bine decît arătau sondajele. Cred că și Dumnezeu s-a plictisit de noi…
Christian CRĂCIUN
