Despre ce să scrii la sfîrșitul acestui an care a început cu de trista amintire Ordonanță 13 și manifestațiile de incredibilă amploare din miezul iernii și se încheie cu moartea Regelui și cu o mult mai perfidă și mai profundă infestare a legilor justiției de către puterea abuzivă? Imediat după alegerile de exact acum un an s-au făcut previziuni sumbre de către puținii comentatori lucizi, dar nimeni nu a putut anticipa dimensiunea dezastrului moral. Anul se încheie cu injuriile unui cocalar parlamentar al cărui nume nu e demn să fie scris. Este unul dintre motivele pentru care afirm mai sus că puterea este nelegitimă, și e un semn lesne psihanalizabil că ea invocă în fiecare discurs „legitimitatea votului”. Fals: votul nu înseamnă o învestire definitivă, ci un contract. Pe care mafia de la putere l-a denunțat prin fiecare gest politic pe care l-a făcut. Se guvernează evident împotriva intereselor poporului. Puterea a rupt contractul electoral incredibil de repede, la mai puțin de o lună de la alegeri, și asta din niște prea banale interese particulare. Conflictul dintre funcția politică și problemele penale pe care foarte mulți dintre politicieni îl au. Asta este foarte simpla schemă de explicație a unui an catastrofal sub regimul Dragnea. Care, în plus, a practicat o contraselecție implacabilă, punîndu-și în toate funcțiile oameni co-interesați, indiferent de pregătire, de competențe, de priceperi. Revenirea în forță a unui neo-stalinism în care „dosarul” fidelității față de partid este singurul criteriu (acum se adaugă, ce-i drept, și „capitalistul” criteriu al contribuției bănești la pușculița partidului) pentru promovare, în care vocile critice sînt repede sugrumate (ce-i drept nu prin încarcerare – ce le-ar mai place să se poată!, dar, răbdare, vine și asta – ci prin complicitatea marxizantă a „criteriilor” corect politice ale FB), este tabloul luptei politice de azi. O mass-media pentru care calificativul de mizerabilă este prea blînd, o deculturalizare care înseamnă, de fapt, o de-civilizare atent coordonată a populației (de ce credeți că ministrul învățămîntului este cel care este și cum este?), o încurajare masivă a minciunii și furtului de orice fel, toate astea nuanțează tabloul de final de an. Astea tocmai pentru că, pentru a fi conduși, trebuie să rămînem la stadiul de turmă, să nu accedem la cel de popor. Închiși în găoacea noastră autistă, nu realizăm deloc ce se întîmplă pe glob, ce jocuri se fac și de ce noi nu cîștigăm nimic din ele. Pur și simplu pentru că nu contăm. Vă închipuiți că-l ascultă cineva din Europa pe Meleșcanu? Sau pe ambasadorul Mihalache? Sau pe Dragnea? Sau pe Toader? Atrofia morală a Europei, agravată la noi, căci toate răcelile devin la un organism debil gripe mortale, este și ea un element important al geografiei politice.
Ce-i de făcut în anul cel curat care se naște în colinde? Marasmul general să fie singura așteptare? Din fericire, istoria nu decurge mecanic (chiar dacă știm cu toții că „se repetă”) și răsturnări de situație sînt oricînd posibile. Noi „nu vedem” mediul istoric în care trăim, cum nu vedem aerul pe care-l respirăm. Și de care nu devenim conștienți decît atunci cînd e prea încărcat de mirosuri suspecte. Acum, viața noastră politico-socială miroase atît de putred, că devenirăm conștienți că trebuie făcut ceva. Se coagulează pe nevăzute oaze de normalitate, de civilitate, de cultură, de generozitate netrîmbițată, de omenie austeră moral și simplă. Ele nu s-au unit, nu „comunică” încă suficient între ele și cu societatea în sens larg, dar, la un moment dat, vor atinge acea masă critică necesară pentru a decide. Pentru sănătatea noastră morală, pentru viitorul copiilor noștri, cată să ne debarasăm de pegra minciunii ipostaziată în această clasă politică imundă. Nu se pot face previziuni, nici măcar economia, cu toate miile ei de grafice și parametri, nu poate fi anticipată. Dar autoconstrucția este posibilă. Criteriile se vor reactualiza. Dacă Olguța a ajuns să facă miting la Craiova cu PSD-ul în memoria regelui, atunci greața noastră nu are decît să atingă praguri comatoase. „Poți face hepatită de scîrbă”, comentează o prietenă. (Observați cît de des revin în comentariile noastre termeni medicali? Și asta se explică ușor, doar pentru că sîntem efectiv o societate bolnavă). Dar mai arată și cît de jos am ajuns în degradarea standardelor umane. Apropo: vă aduceți aminte episodul „țigancă împuțită”? Unde sunt toate acele organizații pro-feminine are au luat foc atunci și care tac suspect față de mîrlanul Șerban Nicolae? Nu mai zic de lipsa de reacție a parlamentului însuși. Aceeași pseudo-doamnă Olguța se hlizea în spatele senatorului macac în timp ce acesta înjura o colegă. QED. Ce ne dă, însă, speranță? Pe cît de repede s-au ridicat acești Mister și Mistress Nobody la ranguri inimaginabile pentru ei în urmă cu două decenii, pe atît de repede se vor scufunda în neantul din care au apărut!
Christian CRĂCIUN
