Editorial. BĂGA-MI-AȘ PICIOARELE!

Întrebări pentru examenul de bacalaureat, faza pe reformă: 1. Justificați cele două cratime din construcția „băga-mi-aș”; 2. Explicați folosirea semnului exclamării; 3. Identificați cărui stil funcțional aparține această expresie; 4. Explicați cum un primar în funcție poate face simultan două masterate, două doctorate, pentru ca mai apoi să-și bage picioarele în ea de școală. Cercetări aplicate au arătat ce carențe enorme de comunicare au politicienii noștri. Neșcoliți în domeniu (sau în alte domenii), nu au nici cunoștințele, nici deprinderile unei comunicări publice eficiente. Ca atare, nu realizează ce important este un gest aparent banal, care poate avea un impact public major, bine speculat în sens negativ sau pozitiv. 

Primarul Pandele, unul dintre personajele pitorești și exemplarele bune de împăiat ale parvenitismului ciocoiesc dîmbovițean, din dorința subconștientă de a fi mereu deasupra celorlalți, la discursul de deschidere a anului școlar n-a găsit altă soluție decît să se cocoațe pe o catedră pentru a le vorbi copiilor de la școala generală. Niciun ziar nu a reprodus ceea ce a spus legendarul primar. Și, de altfel, nu are absolut nicio importanță. Gestul lui singur spune totul. Internetul a luat foc, pamfletele au început să curgă în presă. Semnificația absolută a gestului rămîne. Și gestul spune limpede: îmi bag picioarele în el de învățămînt. Eu sunt deasupra voastră și mă doare în c… de voi! 

Iată ce înseamnă să ai performanță în comunicare! Stilul este – și în această împrejurare – omul însuși. Copiii ăia au avut în față un strălucit model despre ce înseamnă această specie de dinozaur resuscitat care este politicianul cu doctorate dîmbovițean. Tot cu picioarele pe catedră s-au urcat si parlamentarii (în frunte cu  d-na Andronescu) care au mutat toată problema doctoratelor în interiorul Universităților. Adică au pus vulpea paznic la cotețul de găini. Exact acei oameni care au distribuit generos titluri și funcții universitare, care au girat genialitatea lucrărilor științifice ale unor pușcăriași gen Becali (asta a devenit o specie!), sunt puși acum să decidă asupra valabilității titlurilor obținute prin plagiat. Am cunoscut zilele acestea cel puțin doi oameni, încă foarte tineri, cu studii doctorale și stagii de cercetare de ani și ani în America, pe care orice universitate occidentală ar fi onorată să-i aibă printre profesorii săi, fiind cercetători de vîrf în domeniul lor. Nu și la noi, unde cei doi sunt, ca să zic așa, șomeri. Nimeni nu are nevoie de competența lor. 

Cu picioarele în interesul public au fost și transportatorii care au blocat șoselele, dar și poliția care nu am auzit să fi dat vreo amendă pentru încălcarea legilor de circulație. La fel, posturile de televiziune care, ca de fiecare dată cînd PSD este în campanie, au retrezit fantasmele dezmembrării „statului național” și pericolului soroșist. 

În general, terorismul sindical este și el un mod foarte lucrativ de a te cocoța deasupra interesului public, ștergîndu-ţi talpa pantofilor de el. Fie că e al medicilor, juriștilor, pensionarilor, profesorilor, agricultorilor sau al cui vreți. Nu există vorbă suficient de groasă și de vulgară pentru a prinde în ea toată măreția gestului pandelesc. Personaj coborît direct din Las Fierbinți în stradă și în politica românească. Plină, de altfel, de acest tip de abia coborîtori din arborii nesimțirii. De la rafinatul colecționar de artă Năstase la injuriatorul lider de opinie Chireac, de la Roșca Stănescu la Vântu, de la Badea la Gâdea și Firea (cine se-aseamănă, se-adună!), de la Tăriceanu care-și permite să insulte pe un ministru căruia nu-i ajunge din punct de vedere al competenței nici la ștaif, la Ponta care îl insultă pe Cioloș, căruia nici să-i țină umbrela cînd plouă nu e demn, la toți neica nimeni care nu se pot deplasa decît cu coloană oficială, toți elogiază intromisiunea în noi, prostimea votativă. Știu că nu există acest din urmă cuvînt, l-am inventat eu pentru că rimează cu vomitiv. Pentru că ți se face o imensă greață față de acești oameni și această situație a existenței istorice. 

Învățămîntul nostru distruge cu sistemă simțul natural al ierarhiei, înlocuindu-l cu o dezgustătoare ploconire față de cel puternic, de cel cu bani. Urmăriți care este raportul dintre Gigi Becali și vasalii săi, căci n-am cum să le zic altfel. Nu este tot guvernat de expresia vulgară din titlu? Nu înțeleg de ce politicienii trebuie să vorbească la deschiderea anului școlar. E perfect irelevant și inutil. Dar mă bucur cînd se urcă în picioare pe catedră. Măcar așa văd și copiii de primară cît sunt de mici.

Christian CRĂCIUN