Editorial. ATIPIC

Cu siguranță avem de-a face cu o campanie electorală atipică. Nu pentru că România e altfel (nu cred în teoria dlui Boia, e altfel pur și simplu pentru că fiecare țară are diferențe, mai mari sau mai mici, față de vecini). Ci prin amestecul (inevitabil?) alegerilor cu tema pandemiei, pentru prima dată campania nu mai este subiectul cel mai important al presei de orice fel, ci tot infecția. De altfel, politizarea bolii, ceea ce nu face deloc bine nici politicii, nici sănătății publice, este poate cel mai urît fenomen la care asistăm după trecerea spaimei din primele luni. Mă amuză încurcătura politicienilor care nu știu ce să spună în noul context, în rolul secundar pe care-l au față de statisticile de infectări ale zilei, este o campanie de o banalitate adormitoare. Să fii deja în al treilea deceniu al veacului XXI, cînd discutăm în lume despre drumul spre Marte și de teorii sofisticate ale structurii atomului și să faci în continuare temă de campanie din toaletele școlare din curte… asta arată că sîntem într-adevăr altfel. De ce sînt acestea o problemă atît de greu de rezolvat, n-am să înțeleg niciodată. În acest context, ca să ne mai scoată din inerție, PSD-ul a decis să depună moțiune de cenzură. Dacă mai era nevoie de o dovadă a inepției politice și nepăsării față de interesul național, atunci acest gest politic este pe masă. Abia aștept să-i văd organizînd ei școala și alegerile. De altfel, este destul de limpede că, chiar dacă moțiunea trece, tot nu vor avea guvern. Atunci, la ce bun? Doar ca să blocheze țara și să-și adune „argumente” pentru alegerile din iarnă? Cam ăsta este scopul. Pe de altă parte, liberalii își pun singuri piedică în fiecare zi. După conferința de presă în care „a explicat” negocierile la vîrf cu clanul Duduianu întreaga conducere a poliției române trebuia destituită imediat. A fost o recunoaștere de facto că un clan este mai puternic decît statul român. 

Faptul că și dl. Iohannis a încercat să se ascundă după plop (ca de obicei), nedînd un răspuns, nu vine decît să sublinieze degringolada statului. Alt exemplu: mult prea alunecosul domn Arafat s-a ferit să răspundă la o întrebare firească, pe care ne-o punem noi, prostimea: de ce nu se fac teste tuturor profesorilor înainte de începerea școlii? Eu unul cred asta un gest obligatoriu și ușor de planificat încă din primăvară. Legat de asta: în mult discutatele scenarii de începere a școlii (parturiunt montes, nascitur ridiculus mus/ adică, pentru cei cărora reformiștii le-au scos latina din programă: S-au scremut munții ca să nască un biet șoricel) ni se spune că, dacă se îmbolnăvește un copil într-o clasă, clasa trece la învățare on line. Niciun cuvințel despre testarea celorlalți copii din clasă (școală?) și a profesorilor, care mie, ca outsider mi se pare iarăși un act absolut necesar. De altfel, aș remarca în toate „strategiile” astea ale ministerului o indiferență jignitoare față de sănătatea profesorilor (de sindicate nu vorbesc, ele sînt una dintre bolile cele mai grave ale sistemului, comorbidități, că tot este la modă termenul), deși toate statisticile arată că ei sînt mai în pericol, prin vîrstă și istorie medicală personală. N-am auzit absolut niciun cuvînt de îngrijorare pentru ei. Cum se va sta în meschinele ca spațiu cancelarii? Cum se vor dezinfecta cataloagele și puzderia celorlalte hîrtii care circulă prin natura meseriei? De altfel, ideea că un profesor trebuie să-și cumpere vreo 12 măști într-o zi în care are 6 ore (nu cred că o mască rezistăla o oră întreagă de clasă în care vorbești continuu) e profund ilegală, codul muncii prevede că angajatorul trebuie să asigure materialele de protecție angajatului. Or, în cazul în speță angajatorul este Ministerul Învățămîntului, chiar dacă banii sînt dați de primăria locală de la bugetul de stat. Se trece prea ușor peste această chestiune, nu numai legală, ci și morală. Dacă ar fi fost cu adevărat un partid social democrat (nu unul cleptocrat) PSD-ul ar fi făcut din asta un punct de campanie. Uite că le-am dat pe gratis o idee. Nu discut despre celelalte partide, pentru că nu există. USR face impresia că este din altă lume, fără legătură cu cea locală. UDMR face același joc murdar cu care s-a impus de trei decenii. Ponta e la fel de imatur și Tăriceanu la fel de vid. Echipa cu care Firea vrea să salveze Bucureștii este o sfidare la adresa minimei inteligențe și a bunului simț. Orice bucureștean normal ar trebui să se simtă jignit pînă în rărunchi. Asta nu înseamnă că nu are șanse, logica electorală nu are nicio legătură cu logica moralei sau a profesionalismului. Capitala chiar merită condusă de fotbaliști, de vreme ce galeriile de fotbal au fost aduse să ajute jandarmeria. Nu există miză pentru aceste alegeri pe care liberalii le-au pierdut de mult. Pentru că n-au reușit să impună nici alegerea primarilor în două tururi (ce bine ar fi fost!), nici anticipatele (ce bine ar fi fost!), nici parlamentul de 300 (ce bine ar fi!). Covidul a dat o grea lovitură democrației românești. În cel mai bun caz obținem o păsuire de 4 ani de bîjbîiri. Patru ani pierduți, așa cum a fost și ultima legislatură, fatală democrației încropite. Ar trebui adăugat un anunț de interes public: atenție, măștile nu apără de prostie. Foarte multe tomberoane de televiziune ar putea difuza numai acest mesaj.