Un articol recent al d-nei Mungiu Pippidi, ca și alte luări de poziție în spațiul public, ridică acut – a cîta oară? – problema poziționării noastre între Est și Vest. Pornind de la cazul copiilor răpiți (nimeni nu m-a convins că nu e așa) de statul norvegian, super experta noastră construiește un raționament bazat pe o premisă logică falsă: cine critică occidentul este pro-rus.
Eroarea raționamentului e dublă și descalificantă pentru un om cu așa de formidabilă carieră universitară.
1. Cine a decretat că Vestul este dincolo de critică? Pot să nu fiu de acord cu căsătoriile gay, cu intruziunea prea adîncă a Statului în viața privată, cu educația sexuală la vîrste prea fragede, cu prigonirea limbajului pentru a-l face să intre în calapodul dureros al corectitudinii politice, cu interzicerea de facto a creștinismului în spațiul public șamd. Asta nu înseamnă nicidecum nici că sunt de acord cu pedepsele corporale pentru copii, nici că nu admir bibliotecile și universitățile occidentale, ordinea și sistemul legislativ, filosofia și arta, drepturile omului și autostrăzile, voluntariatul și muzeele, relaxarea oamenilor și generozitatea lor cinstită. Occidentul pe care îl iubesc eu e tocmai cel pe care nu-l iubesc confinii d-nei Mungiu.
2. Cine a decretat că, dacă sunt critic al unor derapaje ale civilizației occidentale sau ortodox, sunt automat pro Putin? Oricum am lua-o, distanța dintre ipoteză și concluzie este prea mare. Că există o direcție între religioșii noștri care vede în occident Satana și sursa tuturor relelor, se pare că este adevărat, din păcate. Dar nu e nici măcar direcția cea mai influentă. Ne poate dezamăgi profund Dan Puric atunci cînd, se pare, ridică osanale lui Dughin. Dar a afilia necritic un anume tip de gîndire, doar pentru că este conservator, identitar și critic cu o politică de tip pro imperialism rusesc este un viciu de gîndire evident.
România nu are altă șansă politică decît co-răspunderea cu structurile social politice și militare euro atlantice. Dar asta nu înseamnă nicidecum (săracu’ Maiorescu!) preluarea necritică a tuturor bazaconiilor occidentale. Nu înseamnă că nu pot să am propria mea părere, fie ea și greșită. Criza refugiaților a recreat – trebuie să fii orb să nu vezi asta – un fel de nouă cortină de fier, în care țările din Est fac figura oii negre a Europei. Liderii Vestului ne ceartă ca pe repetentul clasei, fiindcă nu aderăm la fanteziile lor politice auto-distructive. De ce? Pentru că estul a trecut printr-o experiență care lipsește Vestului, o experiență în plus însemnă o cunoaștere în plus și memorie în plus. Dacă Europa mai are un viitor (și poate mai are!), viclenia istoriei face ca avangarda acestui viitor să fie tocmai în Estul ei, și nu în Vest. Tocmai în virtutea memoriei în plus pe care primul a acumulat-o. Nu îmi place (am și eu un biet orgoliu de balcanic) că alianța medio-politică occidentală prezintă triumfalist și bine „filtrat” chestiunea invaziei musulmane, dar este extrem de severă cu esticii care nu fac efortul să pară fericiți de aceasta. Nu, primirea lor nu este una economică și demografică, așa cum ne-o prezintă d-na Merkel. Ci una culturală. Și aici brusc chestiunea se complică. Raționamentul lipsit de nuanțe al celor din siajul conceptual al d-nei AMP face ca tocmai propaganda rusă să prospere.
Uitați-vă la scurtul conflict de săptămîna asta cu Ambasada Rusiei, ca să înțelegeți ce jocuri cu manta se fac. Nu mai vorbesc și de ghemul de idei și forțe care se numește Chișinău. Sunt o mulțime de „explicații” și de „soluții” care se bat cap în cap și din care cetățeanul de rînd nu înțelege nimic. Și atunci votează, firesc, cu demagogia cea mai sfruntată și care posedă enormul avantaj că e clară, clară, nu cere efort de analiză. Și cînd mai vin și analiștii nației și te zăpăcesc cu sloganuri „universitare” bune pentru granturi și cariere garantate și bine remunerate, chestia devine jenantă.
Pe scurt: am tot dreptul să critic tot ceea ce cred că e criticabil în ideologia Vestului (asumîndu-mi primul dintre drepturile omului: cel la greșeală), fără ca prin asta să devin pro-putinian. Dimpotrivă.
Christian CRĂCIUN
