Așa scria pe unul din bannerele de la mitingul
comemorării a patru ani de la dezastrul de la Colectiv. Mi se pare o explicație
sintetică perfectă a situației de acum. Spre sfîrșitul campaniei pentru prezidențiale
fiecare candidat și-a dat suficient arama pe față. Numai că un proces electoral
are două personaje principale: alesul și alegătorul. În general, analizăm pe
toate părțile alesul, dar nu ne pasă de alegător. Or, la noi (și nu numai, se
vede și la case mult mai mari) nu aleșii sînt problema gravă, ci alegătorii. Și
tocmai din pricina celor spuse de Tataee: acceptăm prea ușor și prea multă
vreme lucruri inacceptabile. Și în primul rînd un stat care ne dușmănește
fățiș. Tocmai de aceea oamenii care au înțeles că nu au nimic de așteptat și
s-au hotărît să facă totul singuri sînt principalii adversari ai acestui stat
hoț și impotent. Pentru că arată tuturor că este inutil și consumă degeaba
enorm de mulți bani. Aceasta este povestea spitalului făcut de cele două minunate doamne și ale atacurilor destrăbălate
la care au fost supuse. Credeți că în România îți mulțumește cineva că ai
construit cu banii, viața și nervii tăi un spital? Aș, pentru oameni ca Firea, Dana
Budeanu sau d-na ministru Sorina Pintea (printre puținii miniștri care păreau
plauzibili din acest guvern de strînsură teleormăneană) orice nu este sub
controlul statului este un pericol. Din păcate, nici măcar cîteva mii dintre
cei care au donat pentru spital nu s-au adunat în fața primăriei capitalei să
ceară demisia imediată a primarului abuziv. Pentru că ne-am obișnuit să
acceptăm inacceptabilul.
comemorării a patru ani de la dezastrul de la Colectiv. Mi se pare o explicație
sintetică perfectă a situației de acum. Spre sfîrșitul campaniei pentru prezidențiale
fiecare candidat și-a dat suficient arama pe față. Numai că un proces electoral
are două personaje principale: alesul și alegătorul. În general, analizăm pe
toate părțile alesul, dar nu ne pasă de alegător. Or, la noi (și nu numai, se
vede și la case mult mai mari) nu aleșii sînt problema gravă, ci alegătorii. Și
tocmai din pricina celor spuse de Tataee: acceptăm prea ușor și prea multă
vreme lucruri inacceptabile. Și în primul rînd un stat care ne dușmănește
fățiș. Tocmai de aceea oamenii care au înțeles că nu au nimic de așteptat și
s-au hotărît să facă totul singuri sînt principalii adversari ai acestui stat
hoț și impotent. Pentru că arată tuturor că este inutil și consumă degeaba
enorm de mulți bani. Aceasta este povestea spitalului făcut de cele două minunate doamne și ale atacurilor destrăbălate
la care au fost supuse. Credeți că în România îți mulțumește cineva că ai
construit cu banii, viața și nervii tăi un spital? Aș, pentru oameni ca Firea, Dana
Budeanu sau d-na ministru Sorina Pintea (printre puținii miniștri care păreau
plauzibili din acest guvern de strînsură teleormăneană) orice nu este sub
controlul statului este un pericol. Din păcate, nici măcar cîteva mii dintre
cei care au donat pentru spital nu s-au adunat în fața primăriei capitalei să
ceară demisia imediată a primarului abuziv. Pentru că ne-am obișnuit să
acceptăm inacceptabilul.
De aia suportăm de ani și ani aroganța lui Arafat.
Prostia analfabetă a lui Daea, Grapini sau Dăncilă. Răutatea patologică a Firei
sau Olguței. Hoția vătafilor de posturi din orice instituție de stat. Minciunile
spuse cu surîsul pe buze. Jignirile precum cele ale lui Teodorivici.
Întîrzierile de trenuri și lipsa de autostrăzi. Birocrația ucigătoare. Spitalele
care ucid. Parlamentul anti-democratic. Presa mercenară. Școlile fără aviz ISU.
Doctoratele și toate examenele, pînă la permisul auto și cel de zbor, copiate. Discursul
oficial xenofob și antisemit. Rescrierea periodică a istoriei. Impostura
generalizată. Intelectuali care-și asumă cu nonșalanță postura de idioți utili.
Cocalarii cu jeepul pe plajă. Linșajul bine coordonat împotriva oamenilor de
valoare. Prețuri inexplicabile după legile economiei. Braconajul, tăierea
pădurilor și uciderea pădurarilor. Atacul cotidian la memoria noastră
identitară. Șeful structurii care trebuie să ne salveze în caz de dezastre
declarînd cu nonșalantă nesimțire: nu sîntem pregătiți pentru asta. Penali în
funcții publice. Campanii electorale cu săbii și arme automate în studiouri,
televiziuni imbecile care le organizează și CNA ticăloșit care tace. Pușcăriași
care ne dau lecții de politică, etică și democrație. Justiție nedreaptă sau
neputincioasă. Emigrație, divorțuri, scăderea brutală a natalității. Copii
abuzați. Elogiul comunismului. Circulația haotică. Nemuncă răsplătită cu
ajutoare sociale. Mizerie și sărăcie, gunoaie. Violență și nesimțire. Oricine
poate prelungi în voie lista… Ce i se poate opune? „nebunia” frumoasă a unor
oameni – nu puțini – care văd toate cele de mai sus și cîte altele, dar care nu
vor să vadă și pornesc să facă singuri ceea ce este bine de făcut. Precum
cele două admirabile doamne. Și foarte mulți alții care s-au hotărît că Binele
se face fără aprobări, împotriva indiferenței și imposturii generale. Se
face și gata. Oamenii ăștia n-au vrut să mai accepte inacceptabilul. De aceea
ei stîrnesc furia necontrolată a spiritelor primare agresive precum d-na Firea.
Pentru că le arată deplina goliciune și urîțenie sufletească, dar și
inutilitatea. Se poate foarte bine și fără ei. Lucru foarte grav în preajma
unor alegeri pe care toți participanții se chinuie să le arunce în derizoriu.
Primejdia pentru democrație este enormă. Cei cîțiva despre care vorbeam și care
nu mai suportă insuportabilul sînt, încă, puțini și, mai ales, nu coagulează
într-un efort comun. Iată de exemplu foștii manifestanți
împotriva Ordonanței 13 sau cei din 10 August, în cîte „secte” îi vedem scindați
acum, cu ocazia alegerilor… cu excomunicări reciproce. O noțiune precum binele
comun lipsește cu desăvîrșire din discursul nostru public. Nu mai vorbesc
de aplicare! În fond, toți sîntem de acord că trebuie să existe acest bine
comun, numai că majoritatea cetățenilor doresc să-l pună în aplicare ceilalți.
De ce să nu arunc în prostie PET-uri și gunoaie dacă tot vin ONG-uri și
copiii de la școală în acțiuni de voluntariat să facă ordine și curățenie? În
momentul în care oamenii aceștia care-i arată Statului întreaga lui netrebnicie
vor fi din ce în ce mai numeroși, lucrurile vor începe să se îndrepte. E nevoie
de multă, multă educație. De unde începem? De la a nu mai accepta
inacceptabilul….
Prostia analfabetă a lui Daea, Grapini sau Dăncilă. Răutatea patologică a Firei
sau Olguței. Hoția vătafilor de posturi din orice instituție de stat. Minciunile
spuse cu surîsul pe buze. Jignirile precum cele ale lui Teodorivici.
Întîrzierile de trenuri și lipsa de autostrăzi. Birocrația ucigătoare. Spitalele
care ucid. Parlamentul anti-democratic. Presa mercenară. Școlile fără aviz ISU.
Doctoratele și toate examenele, pînă la permisul auto și cel de zbor, copiate. Discursul
oficial xenofob și antisemit. Rescrierea periodică a istoriei. Impostura
generalizată. Intelectuali care-și asumă cu nonșalanță postura de idioți utili.
Cocalarii cu jeepul pe plajă. Linșajul bine coordonat împotriva oamenilor de
valoare. Prețuri inexplicabile după legile economiei. Braconajul, tăierea
pădurilor și uciderea pădurarilor. Atacul cotidian la memoria noastră
identitară. Șeful structurii care trebuie să ne salveze în caz de dezastre
declarînd cu nonșalantă nesimțire: nu sîntem pregătiți pentru asta. Penali în
funcții publice. Campanii electorale cu săbii și arme automate în studiouri,
televiziuni imbecile care le organizează și CNA ticăloșit care tace. Pușcăriași
care ne dau lecții de politică, etică și democrație. Justiție nedreaptă sau
neputincioasă. Emigrație, divorțuri, scăderea brutală a natalității. Copii
abuzați. Elogiul comunismului. Circulația haotică. Nemuncă răsplătită cu
ajutoare sociale. Mizerie și sărăcie, gunoaie. Violență și nesimțire. Oricine
poate prelungi în voie lista… Ce i se poate opune? „nebunia” frumoasă a unor
oameni – nu puțini – care văd toate cele de mai sus și cîte altele, dar care nu
vor să vadă și pornesc să facă singuri ceea ce este bine de făcut. Precum
cele două admirabile doamne. Și foarte mulți alții care s-au hotărît că Binele
se face fără aprobări, împotriva indiferenței și imposturii generale. Se
face și gata. Oamenii ăștia n-au vrut să mai accepte inacceptabilul. De aceea
ei stîrnesc furia necontrolată a spiritelor primare agresive precum d-na Firea.
Pentru că le arată deplina goliciune și urîțenie sufletească, dar și
inutilitatea. Se poate foarte bine și fără ei. Lucru foarte grav în preajma
unor alegeri pe care toți participanții se chinuie să le arunce în derizoriu.
Primejdia pentru democrație este enormă. Cei cîțiva despre care vorbeam și care
nu mai suportă insuportabilul sînt, încă, puțini și, mai ales, nu coagulează
într-un efort comun. Iată de exemplu foștii manifestanți
împotriva Ordonanței 13 sau cei din 10 August, în cîte „secte” îi vedem scindați
acum, cu ocazia alegerilor… cu excomunicări reciproce. O noțiune precum binele
comun lipsește cu desăvîrșire din discursul nostru public. Nu mai vorbesc
de aplicare! În fond, toți sîntem de acord că trebuie să existe acest bine
comun, numai că majoritatea cetățenilor doresc să-l pună în aplicare ceilalți.
De ce să nu arunc în prostie PET-uri și gunoaie dacă tot vin ONG-uri și
copiii de la școală în acțiuni de voluntariat să facă ordine și curățenie? În
momentul în care oamenii aceștia care-i arată Statului întreaga lui netrebnicie
vor fi din ce în ce mai numeroși, lucrurile vor începe să se îndrepte. E nevoie
de multă, multă educație. De unde începem? De la a nu mai accepta
inacceptabilul….
Christian
CRĂCIUN
CRĂCIUN
