Săptămîna trecută mai multe ONG-uri au alcătuit o coaliţie pentru alegeri corecte în 2012. Frumos pe hîrtie, dacă în această coaliţie nu am găsi personaje discutabile cum ar fi gurul politologiei antibăsesciene dl. Pîrvulescu (principalul vinovat pentru componenţa mizerabilă a actualului parlament, un fel de Silviu Brucan de şcoală nouă), dl. Alistar oarecum cercetat de ANI pentru incompatibilităţi sau dl. Mircea Toma din Vîntu-ratul Caţavencu. La televizor sună frumos să predici lupta împotriva cumpărării voturilor prin orice mijloace. Tocmai de aceea m-aş fi aşteptat ca vehementa coaliţie să ia o atitudine foarte fermă faţă de propunerea dnei rector Andronescu de a organiza un an pregătitor pentru cei care n-au luat bacul. Este cel mai direct mod de a cumpăra voturi, e drept mult mai subtil decît kilul de zahăr şi găleata de plastic. Am auzit-o, şi nu mi-am crezut urechilor, pe doamna profesoară susţinînd că asta e un mod de ajutorare socială. De cînd a devenit învăţămîntul superior un mod de protecţie socială? În cel mai rău caz, un astfel de an pregătitor ar trebui organizat la licee, doar ele sunt cele care pregătesc pentru bac, şi nu facultăţile. A plînge de mila elevilor care au trecut ca gîsca prin apă 12 ani, datorită unui sistem care nu permite selecţia, este un populism greţos.
Dl. Funeriu (faţă de care am o reţinere majoră privitor la capacitatea de a proiecta o reformă autentică) are în acest caz dreptate, propunerea legislativă este doar o încercare de a salva sute de norme din învăţmîntul superior. Deci de a cumpăra alte sute şi mii de voturi. Punct. Cei care plîng acum de mila celor care nu au luat bacul (că nu l-au luat pe drept pare a nu interesa pe nimeni) n-au avut nici o reacţie cînd noua lege a învăţămîntului a redus liceul la 3 ani, amputînd cea mai importantă perioadă de formare a unei personalităţi. De acord cu un an pregătitor, care să fie însă clasa a.XIII.a a liceului. În viitor. Întîmplător, ni se arată la jurnal un caz din SUA în care un student se prezintă în locul unor elevi la testarea anuală şi fireşte obţine un punctaj foarte mare. Numai că profesorilor le sare în ochi discrepanţa dintre nota la test şi cea de pe parcursul şcolii, se fac cercetări şi toţi sunt imediat arestaţi. La noi, se sesizează cineva că (pe vream cînd se dădea oralul la română) 80% dintre elevi luau nota 10? Oameni care nu visaseră această notă pe tot parcursul liceului. Dna. Andronescu plînge matern pe umărul loazelor că ajung, vezi doamne, robiţi etnobotanicilor. Cred că este exact invers, n-au luat bacul pentru că au ştiut că Sistemul le asigură oricum promovarea, că „se cotizează” pentru îngăduinţa şefului de comisie, au ştiut că n-au nici o importanţă frecvenţa sau notele de pe parcursul şcolii. Sigur, modul de concepţie al actualului bacalaureat este, după părea mea, profund deficitar. Dar a ocoli esenţa cazului din vară, că a sporit sensibil corectitudinea, este, din nou, cel mai jos populism „social democrat”. Vă surpinde că în textul legii învăţămîntului lipseşte cuvîntul exigenţă? Doamna ex-ministru (şi, probabil, viitor) avea la dispoziţie un alt mijloc legal de a-i ajuta pe restanţieri. Susţinerea ideii colegului dumisale de coaliţie, dl. Marga, perfect logică, de a se organiza mai multe tipuri de bacalaureat, în funcţie de traseul şcolar urmat. Sau găsirea unor mijloace de finanţare care să încurajeze calitatea, nu finanţarea per capita care cere numai cantitate. Ar fi putut obsrva că reforma mult clamată de dl. Funeriu se traduce doar printr-o creştere exponenţială a numărului de hîrtii, transformîndu-l pe profesor într-un birocrat, ceea ce se face concret la clasă căzînd în plan secund. Mă întorc la cumpărarea de voturi, aştept declaraţiille dlui. Pîrvulescu de delimitare decisă faţă de acest act de corupţie instituţionalizată. Altfel, avem o lege de pomană pentru pomanagii.
interesant…