Știri

Editorial

Ruleta
 
Aştept ca protestatarii de bloguri, marii teoreticieni ai postmodenităţii politice şi ideologice stîngiste, să-i trimită pe parlamentarii din opoziţie la muncă. Exact în numele democraţiei, pentru că nu este cunoscut vreun caz în care democraţia decizională să fie exercitată în afara parlamentului. Ideea aşa-zisei greve este o dovadă a neputinţei mentale a opoziţiei. Cazul dnei. Săftoiu, unul dintre puţinii noştri parlamentari care ştiu ce au de făcut, este semnificativ, dînsa a explicat clar de ce pseudo-greva opoziţiei este o idee şi nefericită din punct de vedere politic (al numărului de voturi) şi imorală şi nedemocratică. Vociferînd întru, pasă-mi-te, apărarea democraţiei la Bruxelles, liderii opoziţiei nu fac decît să încurajeze extremismul cel mai periculos în interior. Uitaţi-vă la cifrele din sondaje ale celor două partide care adună partea cea mai needucată a electoratului, România Mare şi Dan Diaconescu. Cei care ştiu istorie îngheaţă din cauza acestor cifre mai degrabă decît din cauza gerului de afară. Gestul opoziţiei nu este deloc o lovitură la adresa lui Băsescu, aşa cum îşi închipuie, ci un ciocan în moalele democraţiei parlamentare.

Aştept ca protestatarii de pe bloguri să se sesizeze împotriva epurărilor politice care se petrec în presă, ultimul caz, cel al Rodicăi Culcer. Şantajul CA-urilor numite politic la adresa şefilor din radio şi televiziune este unul dintre cele mai nedemocratice gesturi care se petrec în spaţiul nostru public, alterînd din temelii independenţa celor două instituţii media capitale. Aştept ca protestatarii de pe bloguri să discearnă un foarte îngrijorător fenomen: retragerea din publicistica jurnalieră a oamenilor de elită. După Andrei Pleşu, urmează Mircea Cărtărescu. În marile ziare occidentale, editorialele sunt semnate de filosofi, profesori universitari, laureati Nobel, adevăraţi lideri de opinie. La noi o mînă de 10-20 de ziarişti sunt pricepuţi la toate, dau sentinţe în toate domeniile, de la des-zăpezire la sistemul medical, de la criza subprime la organizarea grădiniţelor. Nu veţi vedea editoriale semnate de Eugen Simion, Răzvan Theodorescu, Alexadru Zub, Gabriel Liiceanu etc etc. Avem în schimb jurnalişti atoate-ştiutori, legiunea de papi şi papese ai opiniei, pentru că la noi informaţia este minimă şi socotită de o importanţă secundară, opinia se lăbărţează indecent pe toate canalele. De aceea retragerea în ultimele săptămîni a unora dintre puţinele inteligenţe care chiar aveau ceva de spus mi se pare aspectul cel mai negru al crizei morale. Aştept ca protestatarii de pe bloguri să fie la fel de vehemenţi cu primirea lui Sorin Roşca Stănescu – individ abject – în PNL, cum au fost împotriva Monei Muscă informatarea. Aştept ca protestatarii de pe bloguri să se arate revoltaţi că texte fasciste sunt vehiculate în proteste, să fie şocaţi că dl. Ponta cere guvernanţilor  şi promite pentru atunci cînd va veni la putere măriri de salarii şi pensii, dar este foarte vehement cînd anumiţi membri ai partidului de guvernămînt fac aceeaşi demagogie. Concluzia: nu există, în ciuda entuziasmului provocat de „revoluţiile Face Book” o democraţie a internetului. Aici numărul covîrşeşte calitatea. Ceea ce nu este deloc un semn al unui bine general. Ignorînd cu desăvîrşire aspectul educaţiei întru democraţie politicienii de două decenii se trezesc acum trăind într-o seră de sticlă incasabilă numită clădirea parlamentului, unde nu îi interesează decît jocurile de putere. Iar massele se simt tot mai nereprezentate. Ruptura aceasta este principalul pericol la adresa democraţiei. Ruptură accentuată de gestul smintit al opoziţiei. Suntem blocaţi nu de zăpezi, ci de prostie. (Christian CRACIUN)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare