Acum vreo doi ani, colegii umblau cu o petiţie în sprijinul unei învăţătoare din Caracal care declarase greva foamei, chipurile împotriva micşorării salariilor din învăţămînt. Mefient de felul meu, am respins oferta de a semna, şi bine am făcut. Nu mă atrăgeau nici argumentele doamnei, nici soluţia aleasă, şi, mai ales, instrumentalizarea politică a „sacrificiului” său. Din păcate, confirmarea spectaculoasă a manipulării de atunci a venit la recentele alegeri, cînd doamna revoluţionară a devenit membră a onorabilului parlament român. Adică una dintre mîinile care votează da sau nu în funcţie de cerinţa liderului de partid. Atît. Ba nu, doamna are chiar şi păreri. Cea care era disperată că profesorii mor de foame dă acum cu tupeu argumente pentru cel mai mic buget acordat învăţămîntului. Cică „sunt constrîngeri bugetare”. Acum doi ani nu erau? Excelenţi manipulatori de imagine, oamenii lui Dragnea au inventat chestia cu alegerile prezidenţiale anticipate pentru a estompa discuţiile despre bugetul de catastrofă pe care l-au alcătuit, măririle de impozite şi taxe etc. Bugetul secret a trecut deci fără reacţii publice notabile. Nici măcar decizia aberantă a doamnei Andronescu care a bulversat situaţia învăţătorilor nu a iscat vreo tresărire de solidaritate din partea doamnei senator. De la înălţimea super-competenţei domniei sale culturale şi politologice doamna învăţătoare îşi permite chiar să-l certe pe Preşedintele Comisiei europene cu frazele inepte ale moderatorilor de la Antena 3, căci nu putem avea pretenţia ca domnia sa să aibă vreo idee personală: „În momentul în care îmi faci lista cu ce trebuie să fac, în momentul în care îmi faci cvorum, în momentul în care îmi propui nişte lucruri pe care Constituţia mea nu le prevede, îţi depăşeşti cu foarte mult calitatea ta de preşedinte al Comisiei Europene“ susţine cu aplomb doamna. Teribil de rezistentă ideea mentorului său, nea Nicu, cu „neamestecul imperialiştilor în treburili interne”…
Acum înţelegem de ce era nevoie ca o ţară care se mîndreşte cu excelenţa tinerilor ei ce studiază afară să introducă în parlament nulităţi absolute, nu pe ei, ci creiere spălate de ecrane precum ex-grevista. Dînsa reproduce flaşnetar direcţia pe care o anume parte a lumii noastre politice, cea dinspre Băneasa, vrea să o impună, o direcţie anti-europeană, anti-ccidentală, anti-americană, anti-democratică, un autarhism lipsit de orice control extern, care să le permită lui Voiculescu, Dragnea, Fenichiu, Mazăre et comp. să ocupe complet ţara. O ţară care a „scăpat” deja de povara democraţiei, nu mai are practic opoziţie (căci ceea ce coordonează dl. Blaga e o parodie de opoziţie, o ruşine naţională), nici presă liberă, doar un simulacru de justiţie independentă pe care s-au pus deja toate tunurile şi care va sucomba şi ea în curînd. Singura speranţă e tocmai supravegherea UE şi e de înţeles de ce domnii Ponta şi Antonescu sunt atât de porniţi să înceteze cât mai repede MCV-ul. Cam ultima redută. Cineva era revoltat că Voiculescu, prin jocul său cu demisiile, îşi bate joc de cei care l-au ales. I-am replicat că dimpotrivă: acel procent covîrşitor de votanţi ştiau perfect cine este Voiculescu şi l-au ales în totală cunoştinţă de cauză. Deci îşi merită dispreţul varanului. La fel şi cu senatoarea membră în comisia de învăţămînt. (!!!) Pentru merite care oricărei minţi normale i-ar părea obscure de-a dreptul. Mă aştept ca toţi cei care umblau cu petiţia în favoarea martirei care murea în lumina camerelor Tv, luptînd împotriva odiosului regim Boc, să ceară acum demisia din parlament a sărmanei femei cu evidente probleme psihice. Dacă e de învăţat vreo lecţie de la doamna învăţătoare, aceasta este că în România nimic nu este ceea ce pare a fi.
P.S. Evident că dnei. Anghel puţin îi pasă că şeful guvernului pe care îl sprijină este un plagiator împotriva căruia justiţia nu face nimic. Cei pentru care lucrul acesta de curăţenie morală chiar înseamnă ceva sunt în cu totul altă parte decît în parlament. De altfel, încet, încet, România însăşi se mută în altă parte (şi nu mă refer la emigranţi), cît mai departe de oameni ca Ponta, Zgonea, Iliescu, Dan Diaconescu, Popescu Cristian Tudor şi alţii ca ei.
