Scriam în numărul trecut despre iraţionalul politicii dîmboviţene, lucru care desfide din pornire orice încercare de analiză. Mihai Răzvan Ungureanu a rostit săptămîna aceasta formula pe care am ales-o în titlu, expresie splendidă, care spune totul. Nu raţiune putem cere lui Antonescu cel pustiu, nici lui Ponta cel şmecher, nici lui Fenichiu cel cu dosar, nici celorlalţi. Ci numai instincte de prădători. Săptămîna asta a fost dominată de scandalul Schengen. Guvernanţii, ca orice putere în curs de totalizare, vor nu să conducă eficient, ci să fie iubiţi, măcar la nivel declarativ. De aceea imaginea mizerabilă pe care o au în Europa îi supără foarte rău. Şi atunci caută vinovaţi: Băsescu (evident, cel mai vinovat, singurul, supremul), liderii europeni, intelectualii care critică USL pe plan intern, Monica Macovei, cei care nu i-au votat şamd). USL pare a nu fi aflat încă un eveniment banal: că a ajuns la conducerea absolută a ţării. Ei conduc numai pentru cei care, într-un fel sau altul, i-au votat. Nimic despre toţi cetăţenii ţării. Avînd atîta putere, USL ar fi binemeritat de la patrie, cum spuneau paşoptiştii, dacă ar fi declanşat cîteva reforme radicale. Lipsită de orice opoziţie politică, cu o presă mai preocupată de animalele lui Nuţu Cămătaru decît de preparativele pentru noua Constituţie, guvernarea uselistă ar fi putut urni reformele cele mai greu de făcut. În realitate, alianţa de la putere nu ştie, nu vrea şi nu poate să ducă România pe calea cea bună. Inventarul bîlbelor este remarcabil. Dimpotrivă, o interesează doar să schimbe orientarea pro-atlantistă a României pentru una pro-putiniană. De altfel, este evident că Putin este modelul de om politic la care visează Antonescu. Fără să spun vorbe mari: actualii guvernanţi sunt trădători de ţară prin renunţarea la singura politică favorabilă nouă de sute de ani: cea spre vest.
Cu toată atenţia la identitate, dar a face din dna Merkel un duşman şi din Putin un prieten mi se pare un imens pericol. Sunt patru caracteristici ale guvernării actuale: incompetenţă (vezi cherela Vosganian-Ponta, doar ultimul caz din multele, sau şuşa privatizării Oltchim sau prostia periculoasă şi fudulă a lui Corlăţean), rea voinţă (stupiditatea poveştii cu aeronava prezidenţială), populism mincinos, impotenţă generalizată. Citaţi-mi un singur stat european în care se suspendă trenurile pentru că nu pot fi păzite căile ferate. Toţi şefii de guvern din Europa nu apar într-o săptămînă la teelvizor cît apare dl. Ponta singur. Preocuparea este de imagine, şi nu de schimbări reale. Cînd primii trei oameni în stat sunt un plagiator, un repetent şi un tip cu un capitol de studii în CV de-a dreptul funambulesc, nu avem la ce ne aştepta mai mult. Funcţionează glanda. În chestiunea atît de fierbinte a intrării în Schengen, în fond, lucrurile sunt anormal de simple. Oamenii de dincolo observă că noi avem probleme cu justiţia şi cu corupţia. Chestiune cu care mai toţi românii, inclusiv useliştii, sunt de acord. Şi ne cer să remediem aceste probleme. Ar fi asta în interesul românilor? De bună seamă. Atunci, de ce refuză guvernul să ia măsuri şi se cramponează în „am îndeplinit condiţiile tehnice”? ”Nu are nimic de-a face cu tot ce se întîmplă în România”, cum spune prostindu-ne în faţă Ponta. Aici ar trebui să răspundă dnii Ponta, Corlăţean, Dragnea, Radu Stroe. Să nu o uităm pe sinistra doamnă Pivniceru, preocupată să anuleze ultimele rămăşiţe de justiţie independentă. Oare dincotro vor bate vînturile de primăvară? Vor face ele să încolţească ghioceii din Carpaţi, cum speră Vocea Moscovei?
P.S. Nu există nici o reacţie publică notabilă la aberaţiile guvernării amintite mai sus. Cînd portughezii strigă la manifestaţii: cine doarme în democraţie se trezeşte în dictatură, românii nu-şi amintesc nici măcar primul vers din imnul naţional. România este sub ocupaţia unor români. A trecut de mult timpul legal în care Ministerul Învăţămîntului trebuia să dea o decizie în ceea ce priveşte plagiatul lui Ponta. Ca român, mă simt reprezentat de Purcărete în Japonia, nu de Ponta în studiourile de televiziune.
