LEGILE PROSTIEI
Un prieten bun îmi semnalează un studiu din 1986 al unui economist şi istoric italian, Carlo M. Cipolla, (1922-2000): Legile de bază ale prostiei omeneşti (1976). Nu este vorba de un „eseu” speculativ, ci de o analiză foarte serioasă, cu ecouri în economic, sociologic, politic. Prostul este definit, foarte simplu, drept persoana care provoacă pierderi celorlalţi, fără ca el personal să aibă vreun cîştig sau suferind chiar pierderi. Pe cît de simplă definiţia, pe atît de plină de consecinţe. De altfel, Cipolla împarte societatea în patru categorii: Prostul, Inteligentul, Neajutoratul şi Banditul. Inteligentul este cel care acţionează în aşa fel încît să cîştige şi el şi celălalt. Banditul este cel care acţionează în aşa fel încît că cîştige el, păgubindu-te pe tine. Iar Neajutoratul este cel care acţionează în aşa fel încît cîştigă celălalt iar el pierde. Apoi Cipolla analizează combinaţiile între aceste tipuri: cum ar fi Banditul prost, respectiv Banditul inteligent. Sau Inteligentul prost ori Inteligentul neajutorat. Atenţie, prostia în sensul economic definit aici nu are nimic de-a face cu educaţia, cultura, rasa, sexul, meseria etc. (vezi legea 2) După această tipologie, iată legile. 1. Întotdeauna şi în mod inevitabil toată lumea subestimează numărul de persoane stupide aflate în circulaţie. 2. Probabilitatea ca o anumită persoană să fie proastă este independentă de orice altă caracteristică a persoanei respective. Legea 3. defineşte Prostul cum am arătat mai sus. De ce este atît de dăunător prostul? „Nu este greu de înţeles felul în care puterea socială, politică şi instituţională sporesc potenţialul dăunător al unui individ prost. Dar trebuie să explicăm şi să înţelegem bine ce anume îl face pe prost periculos pentru restul oamenilor – cu alte cuvinte în ce constă puterea prostiei. În esenţă, proştii sunt periculoşi şi dăunători deoarece oamenilor rezonabili le este greu să îşi imagineze şi să înţeleagă comportamentul nerezonabil. O persoană inteligentă poate înţelege logica unui bandit. Acţiunile banditului urmează un model de raţionalitate: o raţionalitate nocivă, dar încă raţionalitate. Banditul vrea un plus în contul său. Deoarece el nu este destul de inteligent pentru a concepe modalităţi de a obţine profitul astfel încât să cauzeze un profit şi pentru dumneavoastră, el va produce profitul său provocând un minus în contul dumneavoastră. Acesta e un lucru rău, dar este raţional, iar dacă şi dumneavoastră sunteţi raţional puteţi să-l prevedeţi. Ştiţi la ce să vă aşteptaţi din partea unui bandit, manevre murdare şi aspiraţii mârşave, şi de multe ori puteţi să vă fortificaţi apărarea. Acest lucru e absolut imposibil cu un prost, după cum a fost explicat de legea a treia. O creatură stupidă vă va hărţui fără niciun motiv, pentru niciun avantaj, fără plan sau schemă şi în momentele şi locurile cele mai improbabile. Nu aveţi nicio modalitate raţională de a şti dacă, când, cum şi de ce veţi fi atacat de creatura stupidă. Când sunteţi confruntat cu un prost sunteţi în întregime la mila lui”. Legea 4. „Oamenii care nu sunt proşti subestimează mereu puterea dăunătoare a persoanelor stupide. În special cei care nu sunt proşti uită constant faptul că întotdeauna, oriunde şi în orice condiţii asocierea cu proştii se dovedeşte a fi o greşeală costisitoare”. „De-a lungul secolelor şi mileniilor, în public ca şi în viaţa privată, nenumăraţi indivizi nu au ţinut cont de legea a patra, iar acest eşec a cauzat pierderi incalculabile omenirii” – observă rece Cipolla. Legea 5. Prostul este cel mai periculos tip de persoană; cu corolarul: Prostul este mai periculos decît un bandit. Banditul doar mută bogaţia dintr-un cont într-altul, fără ca, în ansamblul societăţii, ea să scadă. Prostul este cel care duce la o scădere a bogăţiei sociale per total. Analizînd diagrama, Cipolla observă că: „printre cei care nu se află la putere se observă o creştere la fel de alarmantă a numărului de persoane nechibzuite. O astfel de modificare în compoziţia populaţiei care nu este stupidă întăreşte inevitabil puterea distructivă a fracţiunii Δ [a Proştilor, în tabel n.m.] şi face declinul o certitudine. Iar ţara se duce dracului”. Acum, încercaţi să aplicaţi toate aceste legi şi raporturi la clasa noastră politică, la guvern, parlament şi preşedinţie, la administraţie şi învăţămînt, la aleşi şi alegători, la intelectuali şi societatea civilă, la presă, forumuri internetice, oameni de afaceri şi comerţ etc. Să vedeţi ce bine se explică dezastrul naţional. Cît despre dl. Ponta, se încadrează perfect în categoria Δ, cu teza sa de doctorat plagiată cu tot, cu glumele sale de autobază şi minciunile sale torenţiale. Doar regret că gînditorul italian nu l-a cunoscut pe Antonescu. Ce material didactic…
Un prieten bun îmi semnalează un studiu din 1986 al unui economist şi istoric italian, Carlo M. Cipolla, (1922-2000): Legile de bază ale prostiei omeneşti (1976). Nu este vorba de un „eseu” speculativ, ci de o analiză foarte serioasă, cu ecouri în economic, sociologic, politic. Prostul este definit, foarte simplu, drept persoana care provoacă pierderi celorlalţi, fără ca el personal să aibă vreun cîştig sau suferind chiar pierderi. Pe cît de simplă definiţia, pe atît de plină de consecinţe. De altfel, Cipolla împarte societatea în patru categorii: Prostul, Inteligentul, Neajutoratul şi Banditul. Inteligentul este cel care acţionează în aşa fel încît să cîştige şi el şi celălalt. Banditul este cel care acţionează în aşa fel încît că cîştige el, păgubindu-te pe tine. Iar Neajutoratul este cel care acţionează în aşa fel încît cîştigă celălalt iar el pierde. Apoi Cipolla analizează combinaţiile între aceste tipuri: cum ar fi Banditul prost, respectiv Banditul inteligent. Sau Inteligentul prost ori Inteligentul neajutorat. Atenţie, prostia în sensul economic definit aici nu are nimic de-a face cu educaţia, cultura, rasa, sexul, meseria etc. (vezi legea 2) După această tipologie, iată legile. 1. Întotdeauna şi în mod inevitabil toată lumea subestimează numărul de persoane stupide aflate în circulaţie. 2. Probabilitatea ca o anumită persoană să fie proastă este independentă de orice altă caracteristică a persoanei respective. Legea 3. defineşte Prostul cum am arătat mai sus. De ce este atît de dăunător prostul? „Nu este greu de înţeles felul în care puterea socială, politică şi instituţională sporesc potenţialul dăunător al unui individ prost. Dar trebuie să explicăm şi să înţelegem bine ce anume îl face pe prost periculos pentru restul oamenilor – cu alte cuvinte în ce constă puterea prostiei. În esenţă, proştii sunt periculoşi şi dăunători deoarece oamenilor rezonabili le este greu să îşi imagineze şi să înţeleagă comportamentul nerezonabil. O persoană inteligentă poate înţelege logica unui bandit. Acţiunile banditului urmează un model de raţionalitate: o raţionalitate nocivă, dar încă raţionalitate. Banditul vrea un plus în contul său. Deoarece el nu este destul de inteligent pentru a concepe modalităţi de a obţine profitul astfel încât să cauzeze un profit şi pentru dumneavoastră, el va produce profitul său provocând un minus în contul dumneavoastră. Acesta e un lucru rău, dar este raţional, iar dacă şi dumneavoastră sunteţi raţional puteţi să-l prevedeţi. Ştiţi la ce să vă aşteptaţi din partea unui bandit, manevre murdare şi aspiraţii mârşave, şi de multe ori puteţi să vă fortificaţi apărarea. Acest lucru e absolut imposibil cu un prost, după cum a fost explicat de legea a treia. O creatură stupidă vă va hărţui fără niciun motiv, pentru niciun avantaj, fără plan sau schemă şi în momentele şi locurile cele mai improbabile. Nu aveţi nicio modalitate raţională de a şti dacă, când, cum şi de ce veţi fi atacat de creatura stupidă. Când sunteţi confruntat cu un prost sunteţi în întregime la mila lui”. Legea 4. „Oamenii care nu sunt proşti subestimează mereu puterea dăunătoare a persoanelor stupide. În special cei care nu sunt proşti uită constant faptul că întotdeauna, oriunde şi în orice condiţii asocierea cu proştii se dovedeşte a fi o greşeală costisitoare”. „De-a lungul secolelor şi mileniilor, în public ca şi în viaţa privată, nenumăraţi indivizi nu au ţinut cont de legea a patra, iar acest eşec a cauzat pierderi incalculabile omenirii” – observă rece Cipolla. Legea 5. Prostul este cel mai periculos tip de persoană; cu corolarul: Prostul este mai periculos decît un bandit. Banditul doar mută bogaţia dintr-un cont într-altul, fără ca, în ansamblul societăţii, ea să scadă. Prostul este cel care duce la o scădere a bogăţiei sociale per total. Analizînd diagrama, Cipolla observă că: „printre cei care nu se află la putere se observă o creştere la fel de alarmantă a numărului de persoane nechibzuite. O astfel de modificare în compoziţia populaţiei care nu este stupidă întăreşte inevitabil puterea distructivă a fracţiunii Δ [a Proştilor, în tabel n.m.] şi face declinul o certitudine. Iar ţara se duce dracului”. Acum, încercaţi să aplicaţi toate aceste legi şi raporturi la clasa noastră politică, la guvern, parlament şi preşedinţie, la administraţie şi învăţămînt, la aleşi şi alegători, la intelectuali şi societatea civilă, la presă, forumuri internetice, oameni de afaceri şi comerţ etc. Să vedeţi ce bine se explică dezastrul naţional. Cît despre dl. Ponta, se încadrează perfect în categoria Δ, cu teza sa de doctorat plagiată cu tot, cu glumele sale de autobază şi minciunile sale torenţiale. Doar regret că gînditorul italian nu l-a cunoscut pe Antonescu. Ce material didactic…
Christian CRĂCIUN
