Multă gălăgie stîrneşte în ultima vreme activitatea aşa zisului forum constituţional. Cei de la putere fac mult caz de faptul că revizuirea se face în urma unor „largi consultări populare” şi ne vînd asta ca un sumum de democraţie. În fapt, este doar praf în ochi. După cum, cel de-al doilea sens în care mi-am imaginat titlul este că avem toate premizele să se ivească o constituţie făcută praf. Mai întîi pentru că un astfel de act fundamental nu se face de jos în sus. O constituţie se scrie de către un grup de specialişti de vîrf în drept constituţional (una dintre ramurile cele mai dificile ale dreptului spun cei care se pricep), în aşa fel încît să aibă o coerenţă, o unitate de viziune şi de concepţie. Se aprobă apoi în parlament unde capătă o validitate politică, apoi este supusă unui referendum popular. Ideea că se pot concilia propuneri venite dinspre societatea civilă, după sistemul pauşal al unei şedinţe de comitet de bloc mi se pare complet falsă. Prima constituţie a României, de la 1866, în lipsa unei specialităţi intelectuale autohtone care să o construiască, a fost pur şi simplu una declarat copiată după cea a Belgiei, poate cea mai avansată din epocă. Reproşul major ţinea atunci de nepotrivirea flagrantă între realităţile socio-economice ale României şi cele pentru care fusese concepută acea constituţie, complet diferite. Ca şi cum ai pune un motor de jeep la o căruţă. Dar demofililor din epocă nu le-a trecut totuşi prin cap ideea năstruşnică de a-l consulta pe Moş Ion Roată despre cum ar trebui să fie articolul nu ştiu care. Am în mînă un tom masiv de aproape 700 p care cuprinde dezbaterile organizate de Institutul Social Român, sub conducerea lui D. Gusti în vederea aprobării constituţiei din 1923. Nivelul intelectual al dezbaterii ne lasă, azi, melancolici. Dar cel puţin ne arată cum ar fi trebuit organizată dezbaterea de acum. Să dai alcătuirea constituţiei din 2013 pe mîna dlui Pîrvulescu, care a mai nenorocit vreo două legi electorale, deci are experienţă, înseamnă din capul locului a alerga cu picioarele legate.
A continua cu dl. Antonescu, super-calificat în nimic şi cu un parlament descalificat şi descalificant înseamnă din capul locului a face o constituţie gata moartă. Avem în ţară azi suficienţi specialişti, inclusiv în drept constituţional, care ar putea face într-adevăr o constituţie pentru 100 de ani. Cu condiţia să nu se amestece factorul politic. În realitate, cei care scriu azi proiectul constituţional au în minte doar numele preşedintelui actual şi al celui (dorit) viitor. Şi concep în funcţie de acest interes. Similar se întîmplă şi cu proiectul de regionalizare. Sunt construite ambele în funcţie de interesele „alor noştri” sau ale „ălorlalţi”. Vezi şi cazul Bechtel mult discutat în ultima săptămînă. E schema după care funcţionează relaţiile publice în România milenaristă. Spun milenaristă pentru că ţara trăieşte sub o zodie a sfîrşitului. Dovada este şi cuplarea acestui stahanovism constituţional cu noua lege a referendumului care coboară pragul de prezenţă pentru validare la 30%. Am ascultat o analiză obiectivă şi profesionistă care demonstra matematic (matematica este duşmanul cel mai înverşunat al demagogiei) că o decizie capitală pentru soarta statului va putea fi luată de vreo 12-13% dintre votanţi. Un triumf al democraţiei, nu-i aşa? Praful nu domneşte aşadar numai în Bucureşti, datorită netrebniciei edililor, a locuitorilor şi a climei turcite şi ea. Praful acoperă încet, încet şi viitorul luminos al patriei.
P.S. Trei inşi din lotul naţional de olimpici au fost eliminaţi de la bac, fiind prinşi copiind. O minte de om normal nu poate explica asta. Nu cred să mai existe o ţară europeană în care să se mai petreacă aşa ceva. Ministerul tace. O explicaţie există însă: o ţară în care prim ministrul are o teză de doctorat copiată, în care un potent om politic devine (cf. Cv-ului său oficial) în cîţiva ani de la simplu muncitor „expert parlamentar”, în care numărul de oameni politici cu facultăţi şi doctorate făcute la foc automat este inimaginabil de mare…o astfel de ţară încurajează tineretul să copieze. Tineretul „performant”. Ministrul învăţămîntului ar fi trebuit să iasă imediat şi să anunţe ce face pentru ca o astfel de situaţie să nu se mai repete. Dar cine este şeful ministrului învăţămîntului?
