Educaţia cu E(uri)
Vă aşteptaţi, probabil, să scriu despre Năstase. Cazul este orbitor de simplu, nu cred că mai trebuie insistat excesiv. Un politician corupt, care a acumulat o avere inexplicabilă şi care este sancţionat de justiţie. Punct. Prefer să vă propun azi o altă abordare a celebrului caz cu mita în şcoală. Abordare care a scăpat analizelor din media. Cazul, şi acesta extrem de simplu pînă la a fi fost înecat în vorbe, obligă la o privire mai nuanţată a sistemului educativ şi a sistemului de (non)valori promovat în societatea noastră. În hărmălaia de glasuri revoltate sau fals conciliante („avem olimpici” etc, una din marile prostii care se aduc drept argument de cîte ori este criticat sistemul de învăţămînt) s-a pierdut unul. Nu mă interesează nici ce a spus învăţătoarea, de un cinism cu nimic deosebit de al multor puternici la modă, nici avocatul precar în idei pînă la jenant, nici soţul părtaş la mult prea bănoasa afacere, nici inspectorul şcolar căznit şi anacronic. S-a pierdut, ziceam, vocea unei doamne, înţeleg şefa comitetului de părinţi. Care se arăta revoltată nu pe sistemul putred, nu pe învăţătoarea arghirofilă, ci pe mama care a dat în vileag tărăşenia şi pe ziariştii care au mediatizat-o „stricînd imaginea şcolii”. În paranteză fie spus: exact aceeaşi obsesie ca şi în politică pentru faţadă, pentru imaginea de exterior, chiar dacă ea ascunde mucegaiul lăuntric. Mulţi s-au arătat îngroziţi: vai, ce profesori ne fac educaţia copiilor! E cu mult mai grav: vai, ce părinţi ne cresc viitorul! Vă daţi seama că părinţii din şcoală, care se lăsau umiliţi mai rău ca un recrut de către caporal în armata de pe vremuri, nu s-au solidarizat deloc cu mama revoltată? Că au încurajat cu temeinicie Sistemul? Vă daţi seama că toţi aceşti puşti de 6-7-8 ani au auzit acasă discuţii, li s-a zis: du la şcoală suta asta de euro sau lănţicul ăsta de aur sau parfumul ăsta de firmă pentru Doamna! Toţi aceşti copii sunt taraţi deja, ei ştiu de la grădiniţă că sistemul merge numai dacă dai şpagă, ce stimulent pentru a învăţa mai vreţi? Dacă, prin miracol, de mîine, Sistemul (nu numai cel educativ) ar deveni perfect curat, tot ne-ar trebui cel puţin două generaţii pentru a introduce valorile cinstei, onoarei, meritocraţiei, ambiţiei de a fi cel mai bun etc. în gena morală a copiilor. Nimic întîmplător: exact în zilele derulării acestui scandal, profesorii (hai să renunţăm la desemnarea deloc elegantă cu vocabula „dascăli”) nu şi-au luat salariile, trataţi cu comunicate din vîrful buzelor şi ignoranţă oficială. „Lasă, că le luaţi săptămîna viitoare”. Ca şi cum banca sau Renel-ul ar spune conciliant: lasă că plătiţi peste o săptămînă. Nu, dle Ponta, dle ministru, banca mă rade pentru fiecare zi de întîrziere. Eu, cetăţeanul anonim, cum vă rad pe domniile voastre a căror singură sarcină este să mă plătiţi la timp, fiind angajatul dumneavoastră? Nu putem să nu punem în corelaţie aceste două serii de fapte. Ştiu un singur ministru al învăţămîntului care a demisionat cînd nu i s-a pus la dispoziţie bugetul necesar. Actualul ministru vorbea de ajutorarea şcolilor. E o chestiune gingaşă. Sigur, nu are nimeni, nimic împotriva unor acte de donaţie legale, se fac în toată lumea. Dar, cîtă vreme profesorul sau medicul român vor trăi la limita precarului, nici un fel de „apostolat” nu este moral să i se ceară. S-a gîndit prost de la început. S-a făcut în justiţie un fel de stat în stat – cu salarii şi pensii mult, mult peste media celorlalţi bugetari – în ideea că astfel se va combate corupţia. S-a obţinut un efect pervers: nici corupţia (nici măcar cea măruntă, care e mai gravă ca semn, gen „caltaboşul”) n-a fost înlăturată şi frustrarea celorlalte categorii a atins cote înalte. Dacă s-ar fi aplicat acel azi uitat proiect cu o nouă grilă de salarizare, dacă investiţia în sănătate şi învăţămînt ar fi fost prioritară, ţara ar fi avut un viitor. Aşa, viitorul ei este amanetat… Avem o educaţie care dăunează grav sănătăţii (morale).
P.S. Din păcate, nu scap nici în acest an de PS. Chiar dacă primul ministru plagiator este acum, cînd scriu, dat dispărut de frică. Se spune că Ministerul Învăţămîntului licitează nu ştiu ce program de identificare a plagiatelor. Dar, cînd scandalul era în toi, dna. Andronescu de funebră amintire şi enervantă prezenţă televizuală, proclama că avem un astfel de sistem foarte performant. Atunci? Îi propun dlui Ponta să o ia imediat drept consilier pe doamna învăţătoare momentan rămasă fără slujbă. Se potrivesc perfect.
Christian CRĂCIUN
