Editorial

DE LA VORBE LA FAPTE

Aşadar, un înalt stăpîn de judeţ o ameninţă pe o ziaristă care îi pusese o întrebare firească (unde a fost în timp ce în judeţul său era decretată funambulesca stare de necesitate) că se poate trezi cu nişte picioare în gură. Martor la scenă, sensibilul şaman Dragnea (specialist în învierea morţilor) zîmbeşte suav. Nu-i vorbă, trăim într-un regim care are presa ca adversar, fie a cumpărat-o, fie a distrus-o economic. Fie a făcut ziarişti din nişte indivizi pentru care Lombrozo ar fi născocit o nouă ştiinţă. Cu doar cîteva zile înainte, însuşi doctorul Ponta, întrebat la ieşirea din sala de baschet dacă acolo era locul său în vreme ce instituţiile şi oamenii statului  trudeau din greu la sporirea haosului, a răspuns ca „după blocuri”: hai, pa! Nici preşedintele nu s-a învăţat minte după lungile lui meciuri cu jurnaliştii: la o conferinţă de presă l-a vituperat pe unul dintre ziariştii de la Antena 3 care pusese – totuşi – o întrebare normală.  Înainte însă ca politicienii să-i ronţăie pe oamenii din presă la micul dejun, presa însăşi, se decimează într-o veselie. după sfîntul principiu securisto-comunsit al dedublării care şi-a dovedit eficienţa imediat după 1990. Au reapărut atunci partidele istorice? Imediat au fost inventate cîteva sute de partiduleţe care să ducă în derizoriu eficienţa democratică a alegerilor. S-a înfiiunţat GDS? Imediat a venit o altă organizaţie cu scop similar. Au apărut primele organizaţii ale societăţii civile sau primele asociaţii profesionale ale jurnaliştilor? Au puiat şi ele haotic pînă la totala dizolvare în neant. Au apărut primele televiziuni independente? (ce vremuri!) Imediat „laboratoarele” au scos pe piaţă personajul Dan Diaconescu şi OTV-ul său (una dintre cele mai formidabile invenţii de spălare a creierelor, trebuie să recunoaştem). Avea România Liberă un tiraj excepţional? Imediat a apărut Romînia Mare. Nu mai spun de cîte publicaţii s-au dedublat: de la Dilema la Academia Caţavencu şi Poezia. Aşa se face că trăim într-o ţară halucinantă de oglinzi, în care nu mai ştii care e autenticul şi care copia. Este ţara lui pseudo, cum pe bună dreptate s-a spus. Iar în domeniul presei, lipsa aceasta de cultură, de articulaţie morală, a născut monştri cei mai vizibili. Andreea Pora, a fost atacată de nişte aşa-zişi oameni de presă, nu de politicieni. Campaniile împotriva mai tuturor valorilor naţionale care nu se aliniază direcţiei pesedizante au fost duse de asemenea oameni de presă. Antena 3 nu este un post de televiziune, ci o armă de luptă. Politicienii sunt mîna, presa este măciuca de spart capetele care încă gîndesc. Creierul care comandă? E în altă parte. Ideea este că de la vorbe la fapte nu este decît un pas. Omul ăla din partidul de guvernămînt este perfect convins că poate da picoare în gură cuiva, chiar dacă este femeie şi ziarist. Vă aduceţi aminte episodul „ţigancă împuţită”? Cît s-a mai tocat, decredibilizîndu-l pe un preşedinte cu prea multe scăpări huliganice! Acum, acei „justiţiari” au cu totul alte preocupări. Marele partid de guvernămînt e departe de a-şi cere scuze, tocmai el care probozea în plin parlament pe doamna Merkel sau pe alţi politicieni europeni că nu văd strălucirea de astru a marelui reformist din partidul care-şi va organiza în curînd un guvern din umbră la Jilava. Să nu-l uit nici pe dl. Mircea Toma, sofist de duzină, şeful unei organizaţii de apărare a libertăţii presei cu mare ştaif, dar care a găsit tot felul de explicaţii „tehnice” pentru care nu a condamnat linşarea Andreei Pora de către Antena 3. Dintre care, cea mai teribilă mi s-a părut cea cu partizanatul. Asta ar merita o discuţie aparte, dar oricine ar fi fost AP, actul anteniştilor trebuia condamnat vehement. Cît despre CNA, este, cum am spus de multe ori aici, una dintre cele mai ruşinoase instituţii autohtone. Nu-i putem cere să-i critice pe favoriţii dnei Lucia Hossu Longin. În Ucraina, un lider al opoziţiei a fost răpit, torturat, lăsat să moară în frig. De la vorbele de ameninţare la asemenea acte nu mai avem nici noi decît un pas. Băieţii sunt pregătiţi.

P.S. În ţara lui pseudo avem, fireşte, şi o mulţime de pseudo-doctori. Dl. Ponta are acum mai multe motive întemeiate de a-şi da demisia. Nu numai acuza de plagiat, ci şi modul în care (nu) a coordonat acţiunea de salvare a celor din avion. 

Christian CRĂCIUN