învățămîntului au promis „dotări”. Acum, din nou, și d-na Andronescu. Doar vreo
doi au înțeles că schimbarea trebuie să înceapă din altă parte. Și au fost
repede ejectați de sistem. A da acum tablete sau table HighTech unor elevi care
nu au unde să se dezinfecteze pe mîini în plină epidemie de gripă este egal cu
a da pantofi de 1000 de euro unuia care are nevoie de cizme pentru a traversa
un teren mocirlos. Mai întîi trebuie schimbat radical sistemul, și apoi, în
vederea lui proiectate softurile necesare. Cu ce costuri? Sigur că d-na
ministru nu a spus nimic despre asta, cum scriam de cîteva ori în ultimele
săptămîni, guvernanții noștri mai întîi
iau o măsură și abia apoi evaluează consecințele.
învățămînt, timp în care am tot asistat la „măsuri” și „reforme”. Niciodată, subliniez, niciodată nu am
văzut vreo analiză publică: în urma măsurii cutare au fost obținute rezultatele
cutare. Ca să dau exemple recente: care este rezultatul introducerii clasei
zero? (nefericit nume). Care au fost urmările desființării școlilor
profesionale? Care sînt consecințele negative ale finanțării per capita și ce
alte sisteme mai flexibile și inteligente se pot aplica? Ei da, care sunt consecințele
aplicării mecanice a Programului Bologna? Care este proporția reală a corupției
și plagiatului în școlile de toate nivelurile? Creșterea alocărilor bugetare în
sistemul de învățămînt este total irelevantă, cîtă vreme sistemul este fisurat.
E ca și cum ai căra apă cu ciurul, ca în povestea lui Creangă.
seamă numele) să doteze fiecare elev cu tabletă și să facă manuale electronice.
Pesemne el credea că astea sînt un fel de scanări ale manualului pe hîrtie,
doar că îl citești pe tabletă. Un manual electronic (chestia se poate extinde
la tablele de clasă hightech) este cu
totul altceva și cu totul altfel decît
cel de citit. Programele și modelele de studiu trebuie schimbate în vederea
unui asemenea tip de predare. Care, și lucrul acesta nu-l spun niciodată
oficialii, în condițiile actuale ar dăuna
grav elevilor! Cum așa? Păi e simplu: absolut toate examenele sînt
concepute după un sistem nu vechi, ci învechit și anti-pedagogic! Singurul
criteriu de alcătuire a subiectelor este de a permite un procent cît mai mare
de promovați. Degeaba i-aș preda eu elevului în modurile cele mai atractive și
interconectate, dacă examenul este după un tipic antediluvian și are cerințe
stupide. Avem, din cîte știu, și un institut de științe ale educației. El este
„conex” Ministerului Educației, deși, după părerea mea, ar trebui să fie
complet independent, ca o unitate de evaluare și control ale politicilor
educaționale. Mai mult, care să conceapă această politică, prea importantă
pentru a fi lăsată pe mâinile politicienilor. E doar, se pare, o sinecură.
O profesoară din Ploiești a fost înjunghiată în fața cancelariei. Mă așteptam să vorbească și despre asta d-na ministru. Nu despre table și tablete. Nu am văzut, sau poate mi-a scăpat mie, vreun comunicat al Ministerului în legătură cu acest eveniment funest. Un minim gest de solidaritate. Nu am auzit ca d-na ministru să fi vizitat victima la spital. Un profesor este o cantitate neglijabilă. Apropo de institutul fantomă mai sus amintit: există oare vreun studiu despre bolile profesorilor? Despre numărul de afecțiuni psihice, de renunțări la profesie nu doar din cauze materiale, despre numărul de sinucideri? O directoare a unui mare liceu din București refuză să semneze un contract de management impus de primărie. Spre cinstea lor, profesorii și elevii s-au solidarizat. Aș fi vrut să o facă toți, din toată țara, unde primarii decid tot ce se întîmplă în școli. Din nou, nu am văzut o reacție a d-nei ministru în a-și apăra profesia și colegii. E mult mai preocupată să împiedice orice control riguros al școlilor doctorale. Să încurajeze acest melanj pestilențial între politică și școală. În ședințele „de specialitate” ale profesorilor credeți că se discută asemenea chestiuni? Nooo! Noi discutăm dacă documentul x trebuie să aibă 3, 5 sau 7 rubrici și dosarul comisiei să fie albastru sau gri. Am ajuns la absurditatea ca secretariatul școlii să-mi elibereze o adeverință că am făcut cutare activitate, pentru a putea dovedi la o adică, inspecției sau conducerii, că am făcut-o. Somnolăm într-un coșmar kafkian. A o auzi pe d-na Dăncilă militînd pentru o școală modernă este ca și cum ai auzi cărămida că deschide o școală de zbor. Principala problemă a școlii românești este analfabetismul politicienilor. Principala problemă a școlii românești este că nu poate forma caractere, pentru că asta contravine politicii de partid și de stat. Principala problemă a școlii de azi este că „specialiștii” ministerului au lipsit la lecția cu teoria formelor fără fond. Principala problemă a școlii românești de azi este că tablele au ajuns mai inteligente decît conducătorii. Principala problemă a școlii românești de azi este că tablele au ajuns mai inteligente decît conducătorii.
