“Nu poţi avea o echipă de fotbal dacă nu ai susţinere din zona privată”
În prima şedinţă ordinară a Consiliului Local Câmpina, primarul Horia Tiseanu propunea un proiect de hotărâre prin care municipalitatea să susţină în continuare FC Unirea Câmpina cu suma de 480.000 de lei, pentru turul anului competiţional 2012 – 2013. Proiectul a generat discuţii aprinse, fiind respins de către consilierii USL şi PP-DD, care formează majoritatea în consiliu. Aceştia au propus varianta unei susţineri parţiale din partea municipalităţii, eventual în proporţie de 40%, restul procentelor revenind finanţatorilor clubului de fotbal.
Între timp, la FC Unirea au fost purtate discuţii între finanţatorii clubului, în urma cărora Mărgărint Ciubotaru – Mara, cum e cunoscut în mediul fotbalistic câmpinean – a acceptat să-şi dea demisia.
Reporter: De ce aţi demisionat de la conducerea clubului de fotbal Unirea?
Mara: Ce s-a întâmplat de fapt şi de drept…Dacă vă aduceţi aminte de şedinţa de consiliu din iulie, acolo a fost, ca să spun aşa, un conflict politic între consilieri. Din cele spuse a reieşit că noi nu primeam o sumă de bani dacă nu aveam în spate un finanţator, un sponsor care să ne susţină financiar. Acest motiv, invocat de consilieri, mie mi se pare foarte corect. Nu poţi avea o echipă de fotbal dacă nu ai o susţinere din zona privată. Şi abia apoi să te ajute Consiliul cu ce poate. De atunci, eu, împreună cu Dan Enescu şi Bogdan Mănescu am încercat să facem rost de un finanţator mai puternic. Bogdan a găsit acest finanţator, care a avut nişte pretenţii. Acestea au constat în faptul că nu a dorit decât trei membri fondatori pentru echipă, altfel nu acceptă. Nu ştiu motivul pentru care a avut această pretenţie. Vă întrebaţi, probabil, de ce a rămas Bogdan Mănescu. Păi, nu e normal, dacă el este cel care a găsit finanţatorul, dacă este relaţia sa, să rămână în continuare ca membru fondator?! Oricum, relaţia mea cu Bogdan Mănescu e foarte bună.
Reporter: S-a vehiculat ideea că aţi cerut bani pentru a părăsi clubul. Cum comentaţi?
Mara: Să vă spun cum stau lucrurile. În momentul când am auzit aceste pretenţii, i-am spus lui Bogdan că există nişte datorii, nişte lucruri ce trebuie clarificate între noi: eu, el şi Dan Enescu. Am considerat că trebuie să reglăm situaţia înainte de a renunţa la club. Este vorba de banii pe care i-am băgat în club şi pe care trebuia să-i primesc înapoi, partea mea. Lucrurile s-au rezolvat, iar eu şi Dan Enescu am părăsit clubul. Asta a fost conjunctura. Nu s-a putut altfel. Nu am primit o sumă de bani în mod special sau nu am fost „plătit” ca să plec de la club. Nici nu aş fi acceptat ideea ca cineva să-mi propună o sumă de bani ca să renunţ la club. Cât timp va exista această echipă, va rămâne copilul meu. Nu-mi pot vinde, nu-mi pot trăda „copilul”! Eu am primit doar nişte bani, nişte datorii pe care trebuia să le primesc de la ceilalţi finanţatori. Repet, asta a fost conjunctura. Se apropia data când jucătorii trebuiau să fie plătiţi, să-şi primească banii.
Reporter: Din punct de vedere emoţional v-a afectat această situaţie?
Mara: E normal să pleci cu inima îndoită. În prima fază, când am plecat, m-am gândit că n-o să mă mai implic niciodată în aşa ceva, pentru golul pe care l-am avut în stomac şi durerea din suflet. Totuşi, unii oameni de fotbal din oraş mi-au spus că merit mai mult, nu să stau ascuns şi să încerc să fac ceva tot în domeniul acestui sport.
Reporter: Să înţeleg că aveţi puterea să o luaţi de la capăt.
Mara: Sincer, am ceva în plan. Nu ştiu… să facem o echipă mică, pentru că nu mă pot lăsa de microbul ăsta! Dar, sigur, nu în Câmpina. Deocamdată pot spune că există mai multe opţiuni. Aş vrea să vă mai spun că regret foarte multe lucruri pe care le-am spus în oraşul ăsta. Poate, dacă eram mai atent, reuşeam să facem ceva cu Unirea, pentru că oameni buni şi potenţi financiar există în oraş. Poate, chiar din Consiliul Local. A ajuns să-mi pară rău că am adus în această asociere Consiliul Local. Dar cred că echipa o să aibă un parcurs bun.
Reporter: În ciuda sentimentelor de regret, fireşti până la urmă, pentru că părăsiţi echipa, totuşi, cui aţi mulţumi în mod paradoxal, că vă deschide alte orizonturi?
Mara: Nu ştiu… s-ar putea să pară exagerat. Eu am mulţumit Consiliului Local, în alte ocazii, pentru banii pe care i-au dat ca să promoveze echipa în divizia C, dar acum le pot mulţumi celor care nu au vrut să-mi dea bani. Aproape că mi-au luat o piatră de pe inimă, pentru că nu mai ştiam încotro să apuc. Vreau o altă variantă, o altă logică la un club, vreau altceva. Dacă speri la mai mult şi nu ai, degeaba speri.
Între timp, la FC Unirea au fost purtate discuţii între finanţatorii clubului, în urma cărora Mărgărint Ciubotaru – Mara, cum e cunoscut în mediul fotbalistic câmpinean – a acceptat să-şi dea demisia.
Reporter: De ce aţi demisionat de la conducerea clubului de fotbal Unirea?
Mara: Ce s-a întâmplat de fapt şi de drept…Dacă vă aduceţi aminte de şedinţa de consiliu din iulie, acolo a fost, ca să spun aşa, un conflict politic între consilieri. Din cele spuse a reieşit că noi nu primeam o sumă de bani dacă nu aveam în spate un finanţator, un sponsor care să ne susţină financiar. Acest motiv, invocat de consilieri, mie mi se pare foarte corect. Nu poţi avea o echipă de fotbal dacă nu ai o susţinere din zona privată. Şi abia apoi să te ajute Consiliul cu ce poate. De atunci, eu, împreună cu Dan Enescu şi Bogdan Mănescu am încercat să facem rost de un finanţator mai puternic. Bogdan a găsit acest finanţator, care a avut nişte pretenţii. Acestea au constat în faptul că nu a dorit decât trei membri fondatori pentru echipă, altfel nu acceptă. Nu ştiu motivul pentru care a avut această pretenţie. Vă întrebaţi, probabil, de ce a rămas Bogdan Mănescu. Păi, nu e normal, dacă el este cel care a găsit finanţatorul, dacă este relaţia sa, să rămână în continuare ca membru fondator?! Oricum, relaţia mea cu Bogdan Mănescu e foarte bună.
Reporter: S-a vehiculat ideea că aţi cerut bani pentru a părăsi clubul. Cum comentaţi?
Mara: Să vă spun cum stau lucrurile. În momentul când am auzit aceste pretenţii, i-am spus lui Bogdan că există nişte datorii, nişte lucruri ce trebuie clarificate între noi: eu, el şi Dan Enescu. Am considerat că trebuie să reglăm situaţia înainte de a renunţa la club. Este vorba de banii pe care i-am băgat în club şi pe care trebuia să-i primesc înapoi, partea mea. Lucrurile s-au rezolvat, iar eu şi Dan Enescu am părăsit clubul. Asta a fost conjunctura. Nu s-a putut altfel. Nu am primit o sumă de bani în mod special sau nu am fost „plătit” ca să plec de la club. Nici nu aş fi acceptat ideea ca cineva să-mi propună o sumă de bani ca să renunţ la club. Cât timp va exista această echipă, va rămâne copilul meu. Nu-mi pot vinde, nu-mi pot trăda „copilul”! Eu am primit doar nişte bani, nişte datorii pe care trebuia să le primesc de la ceilalţi finanţatori. Repet, asta a fost conjunctura. Se apropia data când jucătorii trebuiau să fie plătiţi, să-şi primească banii.
Reporter: Din punct de vedere emoţional v-a afectat această situaţie?
Mara: E normal să pleci cu inima îndoită. În prima fază, când am plecat, m-am gândit că n-o să mă mai implic niciodată în aşa ceva, pentru golul pe care l-am avut în stomac şi durerea din suflet. Totuşi, unii oameni de fotbal din oraş mi-au spus că merit mai mult, nu să stau ascuns şi să încerc să fac ceva tot în domeniul acestui sport.
Reporter: Să înţeleg că aveţi puterea să o luaţi de la capăt.
Mara: Sincer, am ceva în plan. Nu ştiu… să facem o echipă mică, pentru că nu mă pot lăsa de microbul ăsta! Dar, sigur, nu în Câmpina. Deocamdată pot spune că există mai multe opţiuni. Aş vrea să vă mai spun că regret foarte multe lucruri pe care le-am spus în oraşul ăsta. Poate, dacă eram mai atent, reuşeam să facem ceva cu Unirea, pentru că oameni buni şi potenţi financiar există în oraş. Poate, chiar din Consiliul Local. A ajuns să-mi pară rău că am adus în această asociere Consiliul Local. Dar cred că echipa o să aibă un parcurs bun.
Reporter: În ciuda sentimentelor de regret, fireşti până la urmă, pentru că părăsiţi echipa, totuşi, cui aţi mulţumi în mod paradoxal, că vă deschide alte orizonturi?
Mara: Nu ştiu… s-ar putea să pară exagerat. Eu am mulţumit Consiliului Local, în alte ocazii, pentru banii pe care i-au dat ca să promoveze echipa în divizia C, dar acum le pot mulţumi celor care nu au vrut să-mi dea bani. Aproape că mi-au luat o piatră de pe inimă, pentru că nu mai ştiam încotro să apuc. Vreau o altă variantă, o altă logică la un club, vreau altceva. Dacă speri la mai mult şi nu ai, degeaba speri.
Carmen NEGREU