Societatea Comercială Petroutilaj Poiana Câmpina şi-a început activitatea în urmă cu 113 ani, adică în 1899, funcţionând ca un atelier central al Companiei Astra Română, ocupându-se de producerea şi repararea utilajelor petroliere. De la înfiinţarea societăţii, timp de 90 de ani, până în 1989, a fost în subordinea Ministerului Petrolului, având un procent mai mare de 87% din volumul serviciilor prestate care aparţineau unităţilor din acest sistem. După 1989, Petroutilaj a început să se confrunte cu economia de piaţă, dând piept din plin cu concurenţa. Pentru a se putea menţine, s-au iniţiat diverse colaborări cu unităţi din cadrul Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, SN CFR şi din domenii de activitate cum ar fi construcţiile de drumuri şi poduri, energetic, hidrotehnic, exploatare forestieră, obiectul principal de activitate fiind fabricarea utilajelor pentru extracţie şi construcţii.
Astăzi, societatea Petroutilaj se află într-un „Program de Reorganizare Judiciară prin continuarea activităţii şi lichidare parţială a averii societăţii în vederea redresării activităţii economice în conformitate cu prevederile Legii 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare”, proiect conceput de firma Revalactiv, cea care coordonează vânzarea activelor uzinei, proiect din care aflăm motivele pentru care s-a ajuns în această situaţie:
„Principalele cauze ale plăţilor restante au fost: necorelarea volumului de activitate cu numărul de salariaţi, în perioadele în care societatea s-a confruntat cu lipsa de comenzi; necorelarea vitezei de rotaţie a debitelor clienţi cu viteza de rotaţie a creditelor furnizori; accesul greoi la contractarea unor credite pe termen scurt pentru acoperirea necesităţilor generate de activitatea de producţie.”
Între cauzele externe care au generat situaţia critică a Petroutilaj, proiectul firmei Revalactiv subliniază concurenţa acerbă „cu mărfuri din aceeaşi gamă, care au fost produse în zone defavorizate cu facilităţi fiscale; produse din aceeaşi gamă, din import; fiscalitatea excesivă suportată de societate.”
În ce priveşte cauzele interne, proiectul face referire la „lipsa de fonduri pentru susţinerea unor investiţii necesare procesului de producţie, dotarea cu utilaje, instalaţii şi diverse scule moderne necesare creşterii productivităţii muncii, dar şi pentru achiziţionarea materiei prime şi la prelucrarea acesteia, cat şi la vânzarea produsului finit cât şi dotarea tehnică să fie uneori depăşită ne mai asigurând întotdeauna parametrii tehnici ai produselor realizate comparabili cu cei ai produselor din import.”
Referitor la cauzele de natură economică, proiectul firmei Revalactiv enumără: „consumul mare de utilităţi pe unitatea de produs finit, din lipsa de dotări tehnice de ultimă oră, dar şi reducerea volumului de producţie cu consecinţa neutilizării capacităţilor de producţie la pragul de rentabilitate; recuperarea banilor prin circuite foarte greoaie, care prelungeau durata de încasare a banilor la 2-3 luni şi chiar neîncasarea acestora; escaladarea preţurilor la materia primă şi utilităţi, fapt ce a avut ca rezultat realizarea produselor finite la preţuri mari faţă de oferta pieţii pentru produse similare din import; neurmărirea pe faze tehnologice a consumurilor specifice de materii prime şi materiale a avut acelaşi rezultat negativ în preţul mare de producţie, coroborat cu scăderea producţiei; dobânzi pentru plata cu întârziere a creditelor contractate, vânzări de stoc sub cost, depăşire cheltuieli sociale, etc.”
Cât priveşte cauzele manageriale, proiectul remarcă „necorelarea numărului de personal cu producţia realizată datorată stării de incertitudine generată în mare parte de instabilitatea macroeconomica de care s-a vorbit în paragrafele anterioare, dar şi prevederile contractului colectiv de muncă ce susţinea clauze foarte multe referitoare la protecţia socială. La data întocmirii prezentului plan de reorganizare, S.C. PETROUTILAJ S.A. are mai multe dosare pe rol, pentru recuperarea unor creanţe în suma de 2.125.345,07 lei.”
Ce a mai rămas…
Aşa cum reiese din proiectul firmei Revalactiv, acesta a fost conceput pe 30 iunie 2011, dată la care se precizează că în momentul intrării societăţii Petroutilaj în reorganizare judiciară, aici se mai aflau 512 salariaţi, iar la momentul conceperii acestui proiect, se mai regăseau 374 de salariaţi, recomandându-se să se ajungă la doar 158 de salariaţi, pentru o relansare a producţiei.
Surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul – dată fiind „sabia lui Damocles” sub care îşi desfăşoară personalul activitatea la acest moment – dădeau ca sigur, săptămâna trecută, un număr aproximativ de 200 de persoane, constituind muncitori, personal TESA şi personal de pază. Încercând să luăm legătura cu conducerea societăţii Petroutilaj, aceasta a refuzat să comunice public despre situaţia critică în care se află, îndrumându-ne către Andrei Hortopan, care are calitatea de administrator special. Contactat telefonic, acesta a motivat că nu poate da relaţii pe această temă, deoarece se află în concediu în afara ţării.
La fel, din surse anonime, am reuşit să aflăm că până acum s-au vândut către societatea Confind dispensarul uzinei şi căminul de nefamilişti; stadionul (foto) a fost cumpărat de către un om de afaceri din localitatea Tomşani, iar o parte dintre utilaje către o firmă din judeţul Vâlcea. Pe lângă toate aceste probleme generate de criza prin care trece societatea, hoţii de fier vechi vizează uzina în permanenţă, poliţiştii şi procurorii Parchetului având în lucru mai multe dosare, prefigurându-se un prejudiciu de cel puţin 50 000 de lei.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!