Din cauza avarierii podului CFR de la Bobolia, nu vom reface Unirea Mică la centenarul Unirii Mari

Pe la începutul lunii trecute, podul CFR de la Bobolia a fost avariat grav din cauza ploilor torențiale căzute în iulie 2018, fapt care a făcut ca apele învolburate ale Prahovei să sape 50 de centimetri la fundația pilei 7 (numărată pe sensul dinspre București), una dintre cele 21 de picioare ale respectivei construcții. Viiturile au reușit să disloce pila 7 din gingia subsolului în care fusese înfiptă, acum mai bine de un secol, ca o măsea puternică din dantura de beton a mărețului edificiu cu 21 de măsele cimentate meșteșugit, nu cu amalgamul doftoricesc  al dentistului, ci cu ciment de cea mai bună calitate, numai bun de a-i da trăinicie podului construit în anul 1909, pe timpul domniei primului rege al românilor, Carol I. Evident, podul a fost ridicat pentru a înlesni legătura românilor din Vechiul Regat cu frații lor cosângeni de peste Carpați, aflați în Transilvania ce avea să se unească, nouă ani mai târziu, cu patria-mumă. Nouă ani mai târziu, adică în 1918, atunci când s-a înfăptuit Marea Unire a românilor dintre Carpați și Mare. Atunci când bunul Dumnezeu ne-a ajutat să facem România Mare. 

Dacă podul de la Bobolia, de importanță strategică națională, s-ar fi prăbușit sub furia stihiilor naturii acum o lună, în prima săptămână a lui august 2018, s-ar fi putut spune că, din punct de vedere al transportului feroviar, Muntenia (implicit România ce a rezultat din Unirea Mică de la 1859), s-ar fi rupt de Transilvania, Banat și celelalte provincii istorice de dincolo de munți. Așadar, numai și numai judecând din punct de vedere al transportului feroviar, s-ar mai fi putut spune că se refăcea Unirea Mică realizată pe vremea domnitorului Al.I. Cuza, mai puțin cele trei județe din sud-vestul Basarabiei, care, pe vremea aceea, aparțineau României. Conducerea CFR a încheiat un proces-verbal de calamitate cu administrația comunei Poiana Câmpina și a anunțat că va devia cursul Prahovei la finele lunii august 2018, pentru a se reface fundația pilelor afectate. Ei bine, în ciuda proverbialei seriozități și punctualități românești, lucrările respective au început la sorocul stabilit, fiind în curs de desfășurare. Până la urmă, zelul diriguitorilor CFR pare și firesc, dacă tot ne aflăm în Anul Centenar al Marii Uniri. În sfârșit, românii încep o construcție monumentală la termenul anunțat. Acestea fiind scrise, mă întorc și zic, întreb, nu dau cu parul: fără zelul ceferist, de sorginte mai mult germanică decât balcanică, am fi putut reface Unirea Mică la centenarul Unirii Mari?  Atât.

Adrian BRAD