Prima serată culturală gazduită de Librăria Elstar în anul 2020 a
prezentat numerosului public câmpinean două cărți de istorie apărute anul
trecut în cadrul colecției Câmpina – patrimoniu cultural, unul din
programele culturale cu tradiție care continuă de mai mulți ani: albumul
distinsului Daniel Alin Ciupală – „Câmpina pe vremea bunicilor noștri” și
cartea lui Codruț Constantinescu, amfitrionul și inițiatorul seratelor
culturale Elstar – „Din mărturiile unor contemporani la făurirea României
Mari.
prezentat numerosului public câmpinean două cărți de istorie apărute anul
trecut în cadrul colecției Câmpina – patrimoniu cultural, unul din
programele culturale cu tradiție care continuă de mai mulți ani: albumul
distinsului Daniel Alin Ciupală – „Câmpina pe vremea bunicilor noștri” și
cartea lui Codruț Constantinescu, amfitrionul și inițiatorul seratelor
culturale Elstar – „Din mărturiile unor contemporani la făurirea României
Mari.
Christian Crăciun, colaboratorul nostru, a avut o intervenție plină de
substanță, așa cum și-a obișnuit publicul fidel: „D-l Ciupală este o legendă
care scrie despre alte legende, timpul are calitatea de a polei anumiți oameni,
iar dacă ai noroc cu un asemenea om, precum dl Ciupală, nu intri în uitare, ci
între două coperte. Amintirile d-lui Ciupală sunt pline de viață, ca și
episoadele adunate de Codruț Constantinescu despre Primul Război Mondial. Am
mai spus-o, dar o repet, istoria, dar și litertura, sunt materii școlare care
sunt predate acum fără a se ține cont că omul este cel care le-a creat. La
istorie nu mai vorbim despre personalitățile care au luptat, murit, suferit în
timpul unui eveniment sau altul, precum
este cazul aici cu România Mare, iar elevii desconsideră materia, considerând
că istoria este doar o înșiruire de date seci. La literatură am evacuat
creatorul, scriitorul și am împănat manualele cu diverse casete cu texte.
Meritul acestor două cărți prezentate publicului astăzi este acela că reînvie
oamenii care au trăi în Câmpina și în timpul Primului Război Mondial, iar prin
ele se recapătă umanitatea. Cred că această revenire la umanitate este o
chestiune mult mai urgentă decât încălzirea globală de care se vorbește atât.
Ca să avem o istorie mare avem nevoie de istoria mică, pe care volume
impresionante precum cel al d-lui Ciupală o fac cu vârf și îndesat. Memoria
este lucrul cel mai important, la care mai avem mult de lucrat. Dl Ciupală este
un tezaur viu. Toată filosofia vieții noastre este să trăim în prezent. Ambele
cărți prezentate acum militează tocmai pe ideea de memorie. Cartea lui Codruț
evocă întâmplări istorice pe care le știu doar istoricii, specialiștii, pe care
Codruț are meritul de a le aduce în atenția noastră și în această formă. Codruț
nu face parte din categoria istoricilor idealizanți, care prezintă trecutul
nostru doar într-o lumină strălucitoare. Nu! El oferă cititorului atât
aspectele pozitive, cât și pe cele negative, de care, har Domnului, istoria
noastră nu a dus lipsă. Cartea lui Codruț Constantinescu se citește cu interes
pentru că se adresează curiozității umane, fiind descrise tot felul de detalii
mai puțin cunoscute despre un eveniment mare, despre care știm câte ceva. Este
și istoria prezentată la firul ierbii (ce mâncau românii în refugiu, cum arăta
câmpul de luptă din Carpați sau retragerea din Dobrogea etc). Cartea lui Codruț
se citește cu mare surpindere”.
substanță, așa cum și-a obișnuit publicul fidel: „D-l Ciupală este o legendă
care scrie despre alte legende, timpul are calitatea de a polei anumiți oameni,
iar dacă ai noroc cu un asemenea om, precum dl Ciupală, nu intri în uitare, ci
între două coperte. Amintirile d-lui Ciupală sunt pline de viață, ca și
episoadele adunate de Codruț Constantinescu despre Primul Război Mondial. Am
mai spus-o, dar o repet, istoria, dar și litertura, sunt materii școlare care
sunt predate acum fără a se ține cont că omul este cel care le-a creat. La
istorie nu mai vorbim despre personalitățile care au luptat, murit, suferit în
timpul unui eveniment sau altul, precum
este cazul aici cu România Mare, iar elevii desconsideră materia, considerând
că istoria este doar o înșiruire de date seci. La literatură am evacuat
creatorul, scriitorul și am împănat manualele cu diverse casete cu texte.
Meritul acestor două cărți prezentate publicului astăzi este acela că reînvie
oamenii care au trăi în Câmpina și în timpul Primului Război Mondial, iar prin
ele se recapătă umanitatea. Cred că această revenire la umanitate este o
chestiune mult mai urgentă decât încălzirea globală de care se vorbește atât.
Ca să avem o istorie mare avem nevoie de istoria mică, pe care volume
impresionante precum cel al d-lui Ciupală o fac cu vârf și îndesat. Memoria
este lucrul cel mai important, la care mai avem mult de lucrat. Dl Ciupală este
un tezaur viu. Toată filosofia vieții noastre este să trăim în prezent. Ambele
cărți prezentate acum militează tocmai pe ideea de memorie. Cartea lui Codruț
evocă întâmplări istorice pe care le știu doar istoricii, specialiștii, pe care
Codruț are meritul de a le aduce în atenția noastră și în această formă. Codruț
nu face parte din categoria istoricilor idealizanți, care prezintă trecutul
nostru doar într-o lumină strălucitoare. Nu! El oferă cititorului atât
aspectele pozitive, cât și pe cele negative, de care, har Domnului, istoria
noastră nu a dus lipsă. Cartea lui Codruț Constantinescu se citește cu interes
pentru că se adresează curiozității umane, fiind descrise tot felul de detalii
mai puțin cunoscute despre un eveniment mare, despre care știm câte ceva. Este
și istoria prezentată la firul ierbii (ce mâncau românii în refugiu, cum arăta
câmpul de luptă din Carpați sau retragerea din Dobrogea etc). Cartea lui Codruț
se citește cu mare surpindere”.
Florin Dochia a intrat în detaliile tehnice ale nașterii albumului
„Câmpina pe vremea bunicilor noștri”, având în vedere că s-a ocupat de
tehnoredactarea lui. Înainte de acest album a lucrat și la celalaltă carte
scrisă de către dl Ciupală, dedicată Castelului Peleș, dar și familiei regale,
o experiență care l-a ajutat. Florin Dochia a menționat că este destul de greu
să prelucrezi imaginile care provin în proporție de 99% din arhiva personală a
autorului, în condițiile în care ele au o vechime de aproape un secol. De
asemenea, a specificat că a încercat să le păstreze autenticitatea. Ar fi vorba
despre un impresionant număr de 400 de fotografii, dar și de 26 de pagini
color, spre deosebire de albumul dedicat Peleșului, unde nu se regăsea nici o
fotografie color. „Am încercat să fac cartea accesibilă cititorului, pentru că
prima oară când un potențial cititor deschide o carte vede o imagine. Dacă nu
este atras de această imagine, este posibil să nu citească acea carte. Evident,
mai sunt și scăpări în album, la unele fotografii, de exemplu, nu am specificat
cine este prezent în ele, crezând că nici nu se impune un asemenea lucru. Dar
la o nouă eventuală ediție în mod sigur vom corecta aceste mici neajunsuri. Cât
despre cartea lui Codruț, cred că a doua sau a treia în care-și reunește
recenziile, pot spune că are un stil jurnalistic care face accesibile cărți de
istorie publicului larg, ceea ce nu este puțin. Faptul istoric capătă la el o
calitate ficțională, oamenii din cartea lui devin personaje”. Florin Dochia a
adus în atenția publicului și un detaliu pescuit din experiența lui Grigore
Procopiu, fost parlamentar liberal în ultimul Parlament ales liber în Vechiul
Regat (în 1914), care nu era pus la curent de către premier cu deciziile
adoptate de acesta (ca și cum Ionel Brătianu putea să-și informeze toți cei 200
de parlamentari cu mersul unor negocieri politice vitale și foarte sensibile cu
Antanta, care au pus bazele României Mari în 1919 – germanii ar fi aflat
imediat conţinutul lor şi ar fi luat măsuri în consecinţă, pierzându-se
factorul supriză din 15 august 1916). „Dar nu fac politică, nu sunt liberal, ci
libertarian”, a conchis hâtru poetul câmpinean.
„Câmpina pe vremea bunicilor noștri”, având în vedere că s-a ocupat de
tehnoredactarea lui. Înainte de acest album a lucrat și la celalaltă carte
scrisă de către dl Ciupală, dedicată Castelului Peleș, dar și familiei regale,
o experiență care l-a ajutat. Florin Dochia a menționat că este destul de greu
să prelucrezi imaginile care provin în proporție de 99% din arhiva personală a
autorului, în condițiile în care ele au o vechime de aproape un secol. De
asemenea, a specificat că a încercat să le păstreze autenticitatea. Ar fi vorba
despre un impresionant număr de 400 de fotografii, dar și de 26 de pagini
color, spre deosebire de albumul dedicat Peleșului, unde nu se regăsea nici o
fotografie color. „Am încercat să fac cartea accesibilă cititorului, pentru că
prima oară când un potențial cititor deschide o carte vede o imagine. Dacă nu
este atras de această imagine, este posibil să nu citească acea carte. Evident,
mai sunt și scăpări în album, la unele fotografii, de exemplu, nu am specificat
cine este prezent în ele, crezând că nici nu se impune un asemenea lucru. Dar
la o nouă eventuală ediție în mod sigur vom corecta aceste mici neajunsuri. Cât
despre cartea lui Codruț, cred că a doua sau a treia în care-și reunește
recenziile, pot spune că are un stil jurnalistic care face accesibile cărți de
istorie publicului larg, ceea ce nu este puțin. Faptul istoric capătă la el o
calitate ficțională, oamenii din cartea lui devin personaje”. Florin Dochia a
adus în atenția publicului și un detaliu pescuit din experiența lui Grigore
Procopiu, fost parlamentar liberal în ultimul Parlament ales liber în Vechiul
Regat (în 1914), care nu era pus la curent de către premier cu deciziile
adoptate de acesta (ca și cum Ionel Brătianu putea să-și informeze toți cei 200
de parlamentari cu mersul unor negocieri politice vitale și foarte sensibile cu
Antanta, care au pus bazele României Mari în 1919 – germanii ar fi aflat
imediat conţinutul lor şi ar fi luat măsuri în consecinţă, pierzându-se
factorul supriză din 15 august 1916). „Dar nu fac politică, nu sunt liberal, ci
libertarian”, a conchis hâtru poetul câmpinean.
În deschiderea discursului său, Alin Ciupală a lăudat Librăria Elstar,
care a devenit de doi ani un actor important pe scena culturală locală,
organizând evenimente foarte interesante și a deplâns dezinteresul tinerelor
generații față de carte, observând cu părere de rău cum uneori, la habele de
gunoi, sunt aruncate cărți de care proprietarii nu mai au trebuință, preferând
să le înlocuiască cu diverse televizoare gigantice. Autorul a afirmat că
masivul său album „este un cumul format din alte trei cărți, prima și cea mai
importantă, despre povești din Câmpina de altădată, cea de a doua este formată
din evocări ale unor scriitori pe nedrept uitați, doi dintre ei fiind întemeietorii
studiilor orientalistice din România (Timuș și Bagulescu, ambii ajungând în
Japonia și descriind exotica civilizație niponă în perioada interbelică), iar
cea de-a treia, din evocările despre localitățile din jurul orașului Câmpina,
având în vedere faptul că la noi era sediul plășii cu același nume. Este o
carte care se structurează în 25 de capitole. Memoria unui oraș nu este formată
doar din documente, ci și din case, familii, întâmplări”. Alin Ciupală a
recunoscut că, în ciuda faptului că a publicat până în momentul de față opt
cărți, nu se consideră scriitor ci, în cel mai bun caz, povestitor. „Nu am
scris un rând din aceste cărți, scriu foarte urât, și am profitat de bunăvoința
unor doamne cărora le-am dictat cărțile mele direct la calculator și cărora le
mulțumesc și pe această cale, le-am martirizat uneori”. Domnia sa a continuat
evocarea vechiului târg, amintind că strada principala avea cam 5 kilometri și
începea de la barieră, unde se află acum o celebră benzinărie, unde țăranii
erau opriți în ziua de târg, iar bunurile pe care veneau să le vândă erau analizate
de autorități, până la „bazinul” de pe Câmpinița, unde se păstra apa potabilă
cu care orașul era aprovizionat. Cartierele nordice ale Câmpinei (Muscel, Câmpinița)
au în continuare o calitate a aerului similară cu cea din Breaza. De asemenea,
dl Ciupală a amintit multe alte detalii din Câmpina surpinse în carte, precum
transformarea parcului pe care dr. C. I. Istrati îl donase comunității într-o
temută unitate a trupelor de Securitate de la începutul regimului bolșevic din
România. Își aduce aminte cum trupele de Securitate, îmbrăcate în uniformă
albastră, după modelul NKVD-ului sovietic, părăseau călare unitatea, plecând să
lupte în munți împotriva partizanilor anticomuniști, iar uneori se întorceau
morți, fiind doborâți de partizani. Acum pe acel loc se află Școala de Poliție,
luată cu asalt și în momentele de față de sute de candidați.
care a devenit de doi ani un actor important pe scena culturală locală,
organizând evenimente foarte interesante și a deplâns dezinteresul tinerelor
generații față de carte, observând cu părere de rău cum uneori, la habele de
gunoi, sunt aruncate cărți de care proprietarii nu mai au trebuință, preferând
să le înlocuiască cu diverse televizoare gigantice. Autorul a afirmat că
masivul său album „este un cumul format din alte trei cărți, prima și cea mai
importantă, despre povești din Câmpina de altădată, cea de a doua este formată
din evocări ale unor scriitori pe nedrept uitați, doi dintre ei fiind întemeietorii
studiilor orientalistice din România (Timuș și Bagulescu, ambii ajungând în
Japonia și descriind exotica civilizație niponă în perioada interbelică), iar
cea de-a treia, din evocările despre localitățile din jurul orașului Câmpina,
având în vedere faptul că la noi era sediul plășii cu același nume. Este o
carte care se structurează în 25 de capitole. Memoria unui oraș nu este formată
doar din documente, ci și din case, familii, întâmplări”. Alin Ciupală a
recunoscut că, în ciuda faptului că a publicat până în momentul de față opt
cărți, nu se consideră scriitor ci, în cel mai bun caz, povestitor. „Nu am
scris un rând din aceste cărți, scriu foarte urât, și am profitat de bunăvoința
unor doamne cărora le-am dictat cărțile mele direct la calculator și cărora le
mulțumesc și pe această cale, le-am martirizat uneori”. Domnia sa a continuat
evocarea vechiului târg, amintind că strada principala avea cam 5 kilometri și
începea de la barieră, unde se află acum o celebră benzinărie, unde țăranii
erau opriți în ziua de târg, iar bunurile pe care veneau să le vândă erau analizate
de autorități, până la „bazinul” de pe Câmpinița, unde se păstra apa potabilă
cu care orașul era aprovizionat. Cartierele nordice ale Câmpinei (Muscel, Câmpinița)
au în continuare o calitate a aerului similară cu cea din Breaza. De asemenea,
dl Ciupală a amintit multe alte detalii din Câmpina surpinse în carte, precum
transformarea parcului pe care dr. C. I. Istrati îl donase comunității într-o
temută unitate a trupelor de Securitate de la începutul regimului bolșevic din
România. Își aduce aminte cum trupele de Securitate, îmbrăcate în uniformă
albastră, după modelul NKVD-ului sovietic, părăseau călare unitatea, plecând să
lupte în munți împotriva partizanilor anticomuniști, iar uneori se întorceau
morți, fiind doborâți de partizani. Acum pe acel loc se află Școala de Poliție,
luată cu asalt și în momentele de față de sute de candidați.
Codruț Constantinescu a mulțumit numeroasei audiențe pentru prezența la
prima serată organizată în interiorul Librăriei Elstar în anul 2020 și a
mărturist că ultima sa carte nu se dorește și nici nu este de nivel academic,
nu este o cercetare istorică propriu-zisă, spre deosebire de altele pe care
le-a scris („Mirajul utopiei” – 2013, „Viața și moartea în Gulag” – 2015), însă
reunirea a 27 de experiențe din timpul Primului Război Mondial își are importanța
sa în încercarea de a populariza suferințele celor care au luptat pentru
România Mare sau doar au fost contemporani la crearea sa.
prima serată organizată în interiorul Librăriei Elstar în anul 2020 și a
mărturist că ultima sa carte nu se dorește și nici nu este de nivel academic,
nu este o cercetare istorică propriu-zisă, spre deosebire de altele pe care
le-a scris („Mirajul utopiei” – 2013, „Viața și moartea în Gulag” – 2015), însă
reunirea a 27 de experiențe din timpul Primului Război Mondial își are importanța
sa în încercarea de a populariza suferințele celor care au luptat pentru
România Mare sau doar au fost contemporani la crearea sa.
Majoritatea recenziilor au apărut în „Revista 22” în ultimii patru-cinci
ani ca urmare a interesului pe care l-a manifestat sectorul editorial din
România față de Centenarul României Mari. Volumul are la final și o Addendă în
care sunt cuprinse alte câteva articole conexe despre aventurile lui Ion Timuș
în Rusia pe cale de destrămare în 1917, despre aspecte ale Războiului Civil
Rus, Genocidul armean (din 1915) sau aspecte de pe Frontul de Vest (experiența
lui Ernst Junger este edificatoare) care au apărut în Occident, care a marcat
încă din 2014 Centenarul Primului Război Mondial. În final, Codruț
Constantinescu a reiterat posibilitatea editării unui album care să conțină
chipurile câmpinenilor interbelici, având în vedere cele 450 de fotografii deja
scanate de către Serviciul Județean al Arhivelor Naționale de la Ploiești. De
altfel, câteva zeci din acele fotografii au fost folosite deja pentru
realizarea a opt afișe privitoare la istoria interbelică a Câmpinei. Este
nevoie de sprijinul autorităților locale, nu numai al celor pasionați de acest
subiect, pentru ca orașul nostru să aibă un album vintage de mare ținută, cu
care să se mândrească la nivel național. În plus, albumul „Eleganța unei epoci”
s-ar putea constitui și într-un instrument util pentru viitoare cercetări ale
istoricilor interesați de istoria locală a Câmpinei. La finalul frumoasei
serate, Daniel Alin Ciupală primit din partea gazdei seratelor culturale, d-na
Lorena Crintea, o plachetă drept mulțumire pentru întreaga activitate de a
readucere la cunoștința câmpinenilor de azi şi de ieri, poveștile și viețile câmpinenilor
de altădată.
ani ca urmare a interesului pe care l-a manifestat sectorul editorial din
România față de Centenarul României Mari. Volumul are la final și o Addendă în
care sunt cuprinse alte câteva articole conexe despre aventurile lui Ion Timuș
în Rusia pe cale de destrămare în 1917, despre aspecte ale Războiului Civil
Rus, Genocidul armean (din 1915) sau aspecte de pe Frontul de Vest (experiența
lui Ernst Junger este edificatoare) care au apărut în Occident, care a marcat
încă din 2014 Centenarul Primului Război Mondial. În final, Codruț
Constantinescu a reiterat posibilitatea editării unui album care să conțină
chipurile câmpinenilor interbelici, având în vedere cele 450 de fotografii deja
scanate de către Serviciul Județean al Arhivelor Naționale de la Ploiești. De
altfel, câteva zeci din acele fotografii au fost folosite deja pentru
realizarea a opt afișe privitoare la istoria interbelică a Câmpinei. Este
nevoie de sprijinul autorităților locale, nu numai al celor pasionați de acest
subiect, pentru ca orașul nostru să aibă un album vintage de mare ținută, cu
care să se mândrească la nivel național. În plus, albumul „Eleganța unei epoci”
s-ar putea constitui și într-un instrument util pentru viitoare cercetări ale
istoricilor interesați de istoria locală a Câmpinei. La finalul frumoasei
serate, Daniel Alin Ciupală primit din partea gazdei seratelor culturale, d-na
Lorena Crintea, o plachetă drept mulțumire pentru întreaga activitate de a
readucere la cunoștința câmpinenilor de azi şi de ieri, poveștile și viețile câmpinenilor
de altădată.
Următoarea ediţie a seratelor culturale Elstar va avea loc vineri, 31 ianuarie.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!