Știri

Deşi criza actuală a determinat amânarea a două concerte mult aşteptate, pianista câmpineancă Alina Bercu vede partea plină a paharului

„Am timp să mențin repertoriul actual și să pregătesc și repertoriu nou pentru stagiunea următoare. Am timp să citesc toate cărțile primite de ziua mea, pe care atât de mult voiam să le citesc și mereu spuneam că nu am timp. Am timp să beau cafeaua de dimineață în liniște și în același timp să mai citesc câteva capitole dintr-o carte”
Criza generată de îmbolnăvările cu noul coronavirus în Europa se extinde pe zi ce trece şi veştile de la românii care trăiesc în disapora, izolaţi şi ei la domiciliu, ne arată dimensiunea acestei pandemii descrisă de specialişti ca fiind una dintre cele mai agresive din ultima sută de ani. Românii din Italia, Spania, Franţa ori Germania trăiesc cu teama în suflet, cu gândul la rudele din ţară şi cu nesiguranţa zilei de mâine, la fel ca şi noi, cei de aici. Între cei aflaţi în afara graniţelor ţării regăsim şi muzicieni, scriitori, pictori, sculptori, cercetători, oameni care au adus şi aduc faimă României în lume.
Pe Alina Bercu, tânăra pianistă câmpineancă ce uimea lumea încă din copilărie cu talentul său, v-am prezentat-o anul trecut într-un interviu în care ne-a vorbit despre copilărie, despre pasiunea ei şi despre cariera pe care a clădit-o, susţinând numeroase recitaluri pe mari scene din Europa, America şi Asia. În prezent trăieşte şi munceşte în Germania şi este profesor asistent la Universitatea de Muzică din Weimar. 
Alina Bercu ne-a descris trăirile sale din aceste momente grele pe care le traversează umanitatea, ocazie cu care a dorit să transmită şi un mesaj către cei de acasă, din România şi mai ales către cei din Câmpina, locul în care şi-a trăit copilăria şi unde se întoarce în fiecare an cu drag, la familie. 
„Dragi prieteni, 
Vă spun din start că mesajul meu către svs. nu va fi unul alarmat sau negativ. 
Citesc zilnic atât de multe știri și informații deloc plăcute, așa că am decis să împărtășesc cu dvs. modul în care trăiesc eu această nouă situație.
Totul a început în primele zile din martie, când, printre multele repetiții pe care le aveam, mai încercam să “fur” câte o oră sau două să mai studiez și pentru concertele din aprilie. Mă bucuram ca un copil că pe 15 martie urma să cânt pentru prima oară în viața mea cvintetul de Schumann, și chiar mai nerăbdătoare eram când mă gândeam la repetițiile și la concertul de pe 21 martie de la Hamburg, alături de fostul meu profesor și prietenul meu de suflet, Grigory Gruzman. Abia așteptam să merg la el acasă, să repetăm, să povestim, să ascultăm muzică, să mergem împreună cu trenul la Hamburg… Să petrec timp cu acest OM a fost și va rămâne pentru totdeauna un mare cadou pentru mine.
Pe 11-12 martie deja auzeam de la colegii mei din cvintet că aproape sigur nu mai cântăm pe 15 martie; de acum deja toate filarmonicile, teatrele și operele anulau concert după concert. Câteva zile mai târziu am aflat că și concertul de pe 21 martie de la Hamburg se anulează, iar din acel moment zilnic primeam câte un mail și mai aflam de un concert anulat. Și altul. Și altul…
Sigur că toate se vor reprograma, dar cum este posibil ca practic în câteva zile toate planurile mele, toate repetițiile, toate concertele și activitățile pentru care am muncit atât de mult se anulează? Mă uit in calendar și cel puțin până la sfârșitul lui mai calendarul meu este gol. Deodată gol. Pentru o persoană ca mine care călătorește mult, care predă câte 10 ore pe zi, după care ia un tren sau un avion spre următorul proiect, un calendar gol pe următoarele două luni e un coșmar. Nu îmi aduc aminte când am stat ultima oară fizic în același oraș timp de două luni neîntrerupt. Însă există, iată, o primă dată pentru toate.
Cam pe atunci în Italia lucrurile începeau să se agraveze și fiind la curent cu tragedia de acolo, calendarul meu gol și lipsa călătoriilor mi s-au părut deodată cele mai ridicole și neînsemnate probleme în acest context. Cel mai important era și este în continuare faptul că eu, familia mea, prietenii mei apropiați și toți colegii mei suntem sănătoși. 
Așa că am început să mă bucur de timpul liber pe care l-am primit “din senin”. Nu mai trebuie să “fur” nicio oră de studiu printre repetiții, am timp să fac tot ceea vreau în ritmul meu și fără grabă. Am timp să mențin repertoriul actual și să pregătesc și repertoriu nou pentru stagiunea următoare. Am timp să citesc toate cărțile primite de ziua mea, pe care atât de mult voiam să le citesc și mereu spuneam că nu am timp. Am timp să beau cafeaua de dimineață în liniște și în același timp să mai citesc câteva capitole dintr-o carte. 
Sunt două săptămâni de când nu m-am mai văzut cu niciun prieten sau cunoscut. Citesc zilnic opinii și informații atât de contradictorii; de la “nu e decât o simplă răceală” până la “e cel mai agresiv virus”, toate aceste informații circulă liber. Sincer, cred că e cel mai nepotrivit moment pentru a avea păreri personale despre virus și să acționăm după cum credem noi. Cel mai sigur și responsabil lucru pe care îl putem face este să evităm contactul cu alte persoane. Cafeaua cu prietenii, plimbările în parc și alte activități pot aștepta cu siguranță câteva săptămâni. De fiecare dată când intru în casă folosesc soluții dezinfectante și curăț telefonul mobil, cheile, clanțele, și sigur, mă spăl pe mâini. M-am obișnuit să curăț zilnic chiar și claviatura pianului și cred că voi păstra acest obicei chiar și după ce situația se va îmbunătăți. 
Până când “viața” va reveni, până când școlile și universitățile își reiau activitatea, până când cafenelele și restaurantele se vor redeschide, încerc să ma protejez atât cât pot și încerc să folosesc timpul din aceste săptămâni libere într-un mod cât mai eficient. 
Vă doresc tuturor multă sănătate, putere în această perioadă nu foarte plăcută și abia aștept să vă revăd la un următor concert, sper eu, într-un viitor cât mai apropiat!”
La rugămintea noastră, Alina a fost de acord să ofere celor de acasă şi câteva momente muzicale prin intermediul unei înregistrări video a concertului susţinut de ea la Concursul Internaţional „Van Clipburn” 2017, Bass Performance Hall, Texas (SUA). 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare