Deputatul câmpinean Virgil Guran şi-a dat demisia din PNL

Recent, deputatul de Câmpina, Virgil Guran, şi-a dat demisia din Partidul Naţional Liberal şi s-a înscris în Partidul Liberal Reformator, noua formaţiune politică a fostului premier Călin Popescu  Tăriceanu. Chiar dacă la câteva zile distanţă, el îi urmează astfel pe cei patru deputaţi liberali, Nicolae Alexandri, Graţiela Gavrilescu, Sorin Teju şi Paul Dumbrăvanu, care au făcut gestul de frondă al politicianului român nemulţumit imediat după Congresul PNL, desfăşurat la sfârşitul lunii iunie. 

Întrebat care au fost motivele demisiei sale, Virgil Guran ne-a declarat următoarele: “Nemulţumirile mele legate de fuziunea cu PDL şi intrarea PNL în familia popularilor europeni sunt bine cunoscute, plecarea mea din PNL nu vine intempestiv, ci pe fondul acestor nemulţumiri acumulate în timp, pe care am încercat şi reuşit să le analizez la rece, fără ură şi părtinire. Cum toate analizele mele la rece îmi spuneau o singură concluzie, am plecat. Eu am intrat în partidul Brătienilor, pentru că am crezut în idealurile şi valorile acestora, ale Brătienilor, adică, iar nu ale Antoneştilor, Roşculeştilor sau ale altor lideri liberali actuali, efemeri şi mărunţi, despre care nimeni nu-şi va aminti peste ceva vreme şi care vor să şteargă cu buretele istoria de 140 de ani a singurului partid istoric din Parlamentul României. În sprijinul afirmaţiilor mele, v-aş aminti recentele declaraţii ale preşedintelui de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, care a afirmat că ar fi un sacrilegiu să fie desfiinţat PNL, apoi înfiinţat la loc cu aceeaşi denumire, dar cu altă identitate, cu alte valori. Adică, spunea venerabilul politician, să se facă acum ce n-au reuşit comuniştii în 45 de ani. Am aşteptat Congresul PNL, pentru că am sperat că, împreună cu alţi liberali care se opuneam fuziunii cu PDL, voi reuşi să împiedic această fuziune şi să rup sistemul cooperatist care s-a instaurat ca un blestem la conducerea PNL. Din păcate, nu am reuşit. Congresul însuşi a fost o dovadă a acestei cooperative, căci niciunul dintre liderii liberali antifuziune nu a fost ales vicepreşedinte al partidului. Eu am candidat pentru ocuparea uneia dintre cele 31 de funcţii de vicepreşedinte, dar nu am obţinut numărul necesar de voturi, deşi am avut de partea mea voturile a 333 de delegaţi (jumătate din delegaţii a 20 de judeţe m-au votat), mai multe decât au obţinut liberali cu state vechi, precum Norica Nicolai şi Ioan Ghişe. Sunt de acord că este nevoie de un partid puternic de dreapta, dar nu pot accepta să fuzionăm cu partidul foştilor noştri duşmani din trecut. Aşa cum am afirmat de atâtea ori, nu sunt de acord nici cu stilul dictatorial al lui Mircea Roşca, care îşi urmăreşte doar interesele personale. Sunt sătul de astfel de politicieni care nu fac nimic pentru oamenii simpli. Nu sunt de acord ca doi-trei oameni să facă din România tot ce vor. Am plecat, pentru că nu mai suportam ca PNL să fie condus de nişte lideri ce nu înţeleg care este viitorul României, nişte lideri care sunt în stare, din cauza unor orgolii personale, să distrugă tradiţiile multiseculare ale acestui partid istoric care a făurit România Mare. Am ales partidul lui Tăriceanu, pentru că eu consider, sper ca în PLR să fie respectate tradiţiile şi doctrina liberală. Dacă şi aici lucrurile o vor lua pe un făgaş greşit, mă voi retrage şi voi alege să devin un parlamentar independent. Nu am nimic personal cu liderii PDL, cu unii dintre ei sunt chiar prieten, dar nu puteam să accept o fuziune cu PDL, pentru că mi-aş fi minţit electoratul, care m-a votat în 2012, întrucât toată campania mea electorală s-a bazat pe lupta contra PDL.”  A.N.