De la Gimnaziu la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” Câmpina

8 septembrie 1919 – este publicat în Monitorul Oficial decretul Regelui României, Ferdinand I, privind înființarea Gimnaziului din Câmpina. Moment de mare bucurie pentru întreaga comunitate, în numele căreia 345 de personae semnaseră Memoriul adresat Ministerului Instrucțiunii Publice prin care cereau înființarea unei școli secundare la Câmpina. Sunt aprobate inițial 3 clase. Este numit director Domnul Ștefan Popescu, profesor de fizică și chimie, originar din Provița, ctitorul școlii, cea mai luminoasă figură dintre cele care veghează la destinul ei.

Ştefan Popescu

20 octombrie 1919 – directorul cere înființarea claselor a I–a și a IV-a paralele, susținute financiar în totalitate de părinți, întrucât se înscriseseră 92 de elevi ( 30 de fete și 62 de băieți) cerere aprobată de către Minister la 1 noiembrie 1919;

4 octombrie 1919 – Adunarea Generală a Membrilor Comitetului Școlar de pe lângă Gimnaziul din Câmpina numește conducerea sa formată din: Ing. Constantin Bărbăcioru, Stelian Ștefănescu, Ștefan Dobrescu (primar), Gheorghe  Constantinescu, Nicolae Costescu, Jean Goldfeld și Gheorghe Zodieru, iar ca cenzor pe State Măntescu. În funcția de președinte este ales inginerul Constantin Bărbăcioru. Comitetul își asumă sarcina de a asigura banii necesari dotării și întreținerii școlii, pentru care Primăria se angajează să plătească chiria ;

13 octombrie 1919 – în numele cetățenilor orașului Câmpina, este trimisă o adresă Ministrului Instrucțiunii Publice în care se solicită ca, în anul școlar 1919-1920, gimnaziul să fie mixt, fetele neavând unde să meargă după terminarea școlii primare;

15 octombrie 1919 – se deschid cursurile Gimnaziului din Câmpina, acestea ținându-se în clădirea Școlii Primare de Băieți nr.1, condusă de Directorul Anastasie Scripcă, după amiaza;

– corpul didactic desemnează pe profesorii Stoica Teodorescu și  Lucreția Ciobanu  pentru a face parte din Comitetul Școlar;

Acesta este începutul: fără bani, fără clădire, fără mobilier și material didactic, doar cu 4 profesori numiți (fără să fie titulari), dar cu un director providențial și părinți cu visuri mari pentru fetele și băieții lor .

16 octombrie 1919 – Ministerul aprobă Gimnaziul mixt doar pentru un an;

22 ianuarie 1920 – este organizată o serbare (cu strângere de fonduri) pentru mutarea cursurilor în localul propriu (conacul princiar închiriat de către Primărie de la proprietari), care necesită lucrări importante de reparații deoarece, în timpul Primului Război Mondial, conacul a fost folosit de către soldații germani;

1 septembrie 1920 – cursurile Gimnaziului încep în localul conacului Știrbey, închiriat pentru o perioadă de 5 ani, cu 190 de elevi si 4 profesori titulari: Stoica Teodorescu, Ștefan Popescu, Constantin Petrescu și  Constantin Rădulescu, numiți la 1 martie 1920;

28 aprilie 1920 – Comitetul Școlar împuternicește pe C. Bărbăcioru, Șt. Dobrescu, A. Scripcă, St. Ștefănescu, G. Niculescu, M. Pandrea, Dr. Sava, Stoica Teodorescu și alții să meargă la Ministerul Instrucțiunii Publice,  guvern,  partide politice  precum și la alte foruri pentru a obține sprijin ca să se mențină gimnaziul, în pericol de a fi desființat, în absența fondurilor necesare susținerii cursurilor de către profesori. Se fac eforturi mari (se dau serbări, se colectează taxe, se primesc donații) pentru ca școala să nu fie închisă;

22 mai 1921 – Adunarea Generală a Părinților împuternicește Comitetul Școlar să caute și să cumpere un local pentru școală sau un teren pentru a clădi un local nou;

24 mai 1921 – Comitetul Școlar împuternicește pe Stelian Ștefănescu să meargă, însoțit de încă un delegat la Viena (pe cheltuiala proprie), pentru a duce tratative cu contesa Martha de Blome în vederea obținerii localului în care Gimnaziul își desfășoară cursurile (conacul princiar), negăsind o altă posibilitate;

1 iunie 1921 – Directorul trimite o adresă la Minister în care aduce la cunoștință că în localitate  nu s-a găsit niciun teren disponibil, bine situat,  pentru a fi cumpărat pentru clădirea școlii;

22 ianuarie 1922 – Ministerul Agriculturii solicită, prin domnul Stelian Ștefănescu,  delegat  să ducă tratative pentru obținerea conacului și terenului, ca Doamna Contesă de Blome să prezinte Ministerului o cerere prin care domnia sa “să convină a ceda localul în schimbul fermei, după care se va face o nouă lege în acest scop”. Subliniez încă o dată  faptul că inițiativa la o înțelegere în privința retrocedării moșiei Voila în schimbul conacului este a Ministerului și nu a familiei Știrbey, spoliată în mod nedrept de toate posesiunile din țară ;

23 iulie 1922 – Adunarea Generală a părinților numește o nouă delegație, compusă din 34 de persoane, pentru a merge la București, la Ministerul de Domenii, ca să solicite rezolvarea „afacerii cu localul școalei” și pentru a solicita fonduri pentru contruirea sălii de gimnastică, a latrinei și pentru reparații ale localului închiriat. Din documente reiese că nu s-au primit aceste fonduri și totul s-a realizat din fondurile Comitetului Școlar;

1 septembrie 1922 – Se adaugă Gimnaziului clasele a V-a Reală și a VI-a Reală, iar din aprilie 1923 și a VII-a Reală,  ceea ce duce la transformarea Gimnaziului în Liceu cu 8 clase. Pentru fete se înființează Liceul Iulia Hașdeu, astfel încât se realizează demixtarea. Băieții vor studia în liceul lor, care devine  Liceul de Băieți din Câmpina;

8 octombrie 1922 – Adunarea Generală a Părinților mulțumeste domnului Gheorghe Grigorescu pentru donația facută liceului, și anume un tablou pictat de tatăl său, Nicolae Grigorescu;

4 mai 1923 – Directorul Ștefan Popescu, profesor titular, director numit cu delegație încă de la început, din 1919, solicită Ministerului numirea sa prin decizie sau prin decret regal. În această adresă menționează că localul va fi donat „spre a se numi Liceul Dimitrie Barbu Știrbey din Câmpina, în amintirea tatălui donatoarei”, Martha Știrbey Contesă de Blome, ceea ce demonstrează că se ajunsese la o înțelegere cu familia Știrbey;

14 mai 1923 – La Tribunalul Ilfov, secția Notariat, se înregistrează cu numărul 10898 actul de donație prin care „Martha de Blome, născută Știrbey… dăruiește Ministerului Instrucțiunii Publice imobilul situat în str. Știrbey – Vodă nr.11, colț cu str. I.C. Brătianu, imobil compus din tot terenul în suprafață de circa 11.000 metri pătrați alcătuit din locul numit Curtea veche princiară și din locul cumpărat de la Popa Tănase, împreună cu toate clădirile aflate pe acest teren, adică întreg imobilul așa cum este închiriat Comitetului Școlar pentru Liceul din Câmpina, împreună și cu partea de imobil închiriată d-lui Grigore Albu, sau tot imobilul în toată întinderea lui… Acest imobil îl dăruesc în scopul și cu destinațiunea ca el să servească pentru Liceul de băieți din Câmpina, care să poarte numele LICEUL DIMITRIE B. ȘTIRBEY. Comitetul deschide liste de subscripție în care au donat bani pentru construcție numeroase persoane fizice și societăți industriale și comerciale și numește un Comitetul de Construcție  din care au făcut parte ca Președinți de Onoare Mitropolitul Pimen al Moldovei și soții Hans și Martha de Blome; Președinte activ – Principele Gheorghe Valentin Bibescu; Vicepreședinți – Inginerul Gheorghe Dumitrescu (Directorul Societății Steaua Română) și  Directorul Liceului Ștefan Popescu;

25 noiembrie 1923 – Comitetul Școlar „deleagă pe Domnii Stelian Ștefănescu și Ștefan Popescu pentru a lua legătura cu Doamna Contesă de Blome în vederea stabilirii zilei în care să fie primit întregul Comitet Școlar spre a discuta chestiunea proprietății localului”. Deși actul de donație fusese semnat de către proprietari, liceul nu putea intra în posesia  clădirilor și terenului atât timp cât Statul nu își îndeplinea obligațiile pe care și le asumase prin Ministerul de Domenii, în ceea ce privea retrocedarea moșiei Voila;

19 decembrie 1923 – Comitetul Școlar, însoțit de Domnii Gheorghe Dumitrescu, Constantin Bărbăcioru și Primarul Ștefan Dobrescu,  merge la Doamna Contesă de Blome pentru a rezolva chestiunea proprietății liceului;

17 februarie 1924 – Comitetul Școlar numește un nou președinte, pe Domnul Gheorghe Constantinescu, pe care îl deleagă împreună cu un grup de părinți pentru o nouă întâlnire cu Contesa de Blome pentru a tranșa donația liceului;

2 februarie 1924 – Directorul solicită Directorului General al Teatrelor București decoruri necesare pentru sala de festivități construită în 1923 din donații, taxe școlare și taxe de construcție. Tot în 1923, din aceleași fonduri, se construiește și sala de gimnastică;

5 martie 1924 – Directorul solicită Inspectorului Șef 100.000 lei pentru amenajarea laboratoarelor de chimie – fizică, a unui muzeu de științe naturale și  200.000 lei pentru construirea unui internat (nu sunt documente din care să reiasă că s-ar fi primit acești bani);

8 martie 1924 – Comitetul Școlar este delegat pentru a reprezenta interesele liceului la procesul  privind retrocedarea, dintre Stat și Contesa de Blome, la Tribunalul Ploiești;

6 iunie 1924 – Ministerul Instrucțiunii trimite o adresă prin care aduce la cunoștință că, în lipsa materialului didactic necesar cursului superior, decide desființarea claselor de liceu dacă situația nu va fi remediată. Consiliul Școlar se mobilizează și, cu ajutorul părinților și firmelor din oraș (cel mai mare sprijin, de-a lungul timpului s-a primit de la Societatea Steaua Română), este evitată desființarea;

1 decembrie 1925 – Directorul face  intervenții la Casa Școalelor și Comitetul Agrar pentru a afla situația de la Ministerul de Domenii în chestiunea retrocedării moșiei Voila, parte integrantă a actului de donație ce încă nu fusese respectată de către Stat, ceea ce putea duce la nulitatea documentului; 

28 iulie 1926 – Ministerul Instructiunii aprobă planurile și devizul întocmite de Arhitectul Toma Socolescu pentru construcția localului liceului. Costul lucrărilor va fi acoperit din fondurile Comitetului Școlar;

11 iulie 1926 – Directorul solicită și Primarului să aloce un fond de construcție pentru a grăbi ridicarea clădirii (din documente reiese că au fost alocate sume de bani în mai multe rânduri);

Ianuarie 1926 – Într-o dare de seamă a directorului privind bugetele anuale, de la înființarea școlii și până la 1 ianuarie 1926, figurează ca cenzor în Comitetul Școlar și Gheorghe N. Grigorescu. Fiul său, Dinu Grigorescu (ajuns pictor și scenograf la Paris) a fost elev al liceului în perioada 1926-1930;

25 ianuarie 1927 – Directorul Ștefan Popescu se deplasează la București pentru rezolvarea chestiunii donației liceului;

13 martie 1927 – Comitetul Școlar convoacă Adunarea Generală a Părinților și formează o nouă delegație compusă din 11 persoane, condusă de Deputatul Gheorghe Niculescu, care să meargă la Contele Hans de Blome pentru tranșarea definitivă a proprietății asupra localului;

11 decembrie 1927 – primindu-se o notificare de la proprietarul clădirii prin care se aduce la cunoștință că localul va fi evacuat, întrucât nu au fost îndeplinite obligațiunile asumate prin actul de donație din 14 mai 1923, se deleagă de către Adunarea Generală a Părinților un grup format din mai mult de 40 de persoane care să meargă din nou la Ministerul de Domenii pentru a cere ca Statul să își respecte obligațiile asumate. Mitropolitul Pimen al Moldovei se implică în negocierile cu Ministerul;

14 decembrie 1927 –  directorul merge din nou în audiență la Nicolae Argentoianu (Ministrul de Domenii ) și  se rezolvă definitiv  chestiunea  proprietății asupra clădirii liceului;

5 ianuarie 1928 – Comitetul Școlar al Liceului de Băieți Câmpina este convocat pentru a i se aduce la cunoștință că, în sfârșit, Ministerul Domeniilor și Comitetul Agrar au dat hotărârea cu numărul 19/1927 care, conform actului de donație, stabilește dreptul de proprietate al Ministerului Instrucțiunii asupra terenului și clădirilor liceului;

14 ianuarie 1928 – Iosefina Thun Hohenstein dă o declarație în numele său, al soțului său Cristian Thun Hohenstein și al tatălui său Hans de Blome, prin care recunoaște actul de donație făcut de mama sa și dreptul Ministerului Instrucțiunii Publice de a lua în stăpânire clădirile și terenul în care funcționa deja  liceul;

18 ianuarie 1928 – Evenimentul este sărbătorit  printr-un banchet la care sunt invitate toate oficialitățile care au contribuit la înfăptuirea marelui deziderat, precum și toți primarii din localitățile învecinate;

22 martie 1928 – se ține licitația pentru darea în întreprindere a noii lucrări de construcție a liceului, conform planurilor Arhitectului Toma Socolescu, din fondurile strânse de Comitetul Scolar;

24 martie 1928 – Comitetul Școlar, în prezența Arhitectului Toma Socolescu, examinează ofertele și atribuie lucrarea, în valoare de 6.952.650 lei, Domnului Inginer Gheorghe Popp din Brașov. Noul local (prima aripă) era prevăzut cu 12 săli de clasă;

1 iunie 1928 – Se semnează contractul pentru construcția aripii din Strada  I.C. Brătianu, în care se prevede începerea construirii la 1 iunie 1928;

26 noiembrie 1928 – se oficiază slujba religioasă de sfințire a primei aripi a liceului, pusă în funcțiune parțial, lucrările de finisare și amenajări interioare continuând până în 1933;
3 februarie 1929 – Adunarea Generală a părinților deleagă pe Domnii: Avocat Gherovici, Dumitru Bocanu, Gheorghe Pogonat, Doctor Grădinescu și Directorul Ștefan Popescu pentru a merge la Ploiești și București, unde să contacteze reprezentanți ai județului în Parlament și pe Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice Nicolae Costăchescu, “spre a cere un ajutor de cel puțin două milioane lei pentru a termina aripa începută și spre a putea să se intre complet, cu toate clasele”. Se dau concerte și spectacole de mai multe ori pe an pentru strângerea fondurilor necesare terminării lucrărilor. Se hotărăște ca “părinții să se înscrie și să împrumute comitetul, fiecare cât poate pentru construcția liceului”;

15 aprilie 1929 – Directorul Ștefan Popescu solicită Inspectorului Șef al Regiunii a VIII-a Școlară București  și Ministerului Instrucțiunii (la data de 4 iunie 1929)  înființarea unui internat cu 40 de locuri, cantină, sală de preparațiune, spălător și infirmerie, în incinta conacului princiar, începând cu 1 septembrie 1929, pentru a ajuta astfel elevii ce stăteau în condiții improprii la gazdă;

22 aprilie 1929 – Comitetul organizează  un bal (cu strângere de fonduri) pentru construcția liceului;

1932-1933 – pentru un an, Director al liceului este numit Mihai Corniv-Panu, profesor de limba română, după care revine Directorul Ștefan Popescu;

Gimnaştii liceului (1933)

Iulie 1935 – Casa Școalelor solicită, la ordinul Ministerului, amenajarea unui spital – școală pe lângă Liceul Știrbey, pentru dotarea căruia se strâng fonduri de la toate școlile din oraș (din documente reiese că a fost numit și un medic și spitalul-școală exista și în 1945, când s-au strâns din nou fonduri pentru funcționarea lui);

Tineri străjeri

6 februarie 1936 – se primește Ordinul Ministrului Instrucțiunii nr.2154 /1936 de a se organiza  pe lângă liceu un Centru de pregătire premilitară. Băieții erau obligați încă din 1935 să participe  la instrucție, conform Legii Pregătirii Premilitare. Tinerii nu puteau fi înscriși la Universități decât dacă prezentau livretul care atesta pregătirea intr-un program regulat;

Primul laborator de biologie

22 martie 1936 – se ține licitația, în valoare de 2.150.000, pentru construirea celei de-a doua aripi, “la roșu” și acoperită. Lucrarea este realizată de Întreprinderea Alexandru Mirică din București, recepția făcându-se la 21 martie 1938, în prezența Arhitectului Toma Socolescu. Lucrările de finisare și cele interioare au continuat până în 1943, afectate de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și de cutremurul de 7,4 grade pe scara Richter, din 10 noiembrie 1940;

1938 – este numit Director profesorul de limba română Aurel Nestor, cel care va continua construirea celei de-a doua aripi, dată în funcțiune la începutul anului 1944. El este cel de-a doilea personaj providențial,  ce va conduce și ocroti liceul, elevii și profesorii  în vremurile tulburi ale celui de-al Doilea Război Mondial și ale schimbării de regim politic;

4 august 1938 – se recepționează provizoriu lucrarea de finisaj executată la holul principal de către Antrepriza I. Bîrloiu și Petre Zidaru din Comuna Cornu;    

2 iulie 1941 – Arhitectul Toma Socolescu prezină situația lucrărilor de tâmplărie realizate de  D.G. Ștefănescu și V. Popescu, între care se află și cele două uși sculptate și lustruite care sunt și astăzi la cabinetul directorului și la secretariat;

1 noiembrie 1943 – un număr de 10 elevi refugiați din nordul Ardealului urmează cursurile liceului din Câmpina, susținiți cu burse de către Minister;

22 ianuarie 1944 – se primește de la Comisariatul de Poliție Câmpina ordin de camuflaj, cu amenințarea că persoanele peste 15 ani care nu respectă restricțiile vor fi deferite Curții Marțiale; 

14 ianuarie 1944 – Arhitectul Ion Boceanu notifică primirea situației lucrărilor executate de Antrepriza Petre Zidaru din Cornu în urma cutremurului din 1940, în vederea recepționării acestora;

24 ianuarie 1944 – Ministerul Culturii Naționale, Direcția Învățământului Secundar trimite o adresă cu măsurile ce s-au și luat la evacuarea liceului la Cornu (confecționarea unor lăzi în care să fie împachetate toate registrele școlii, documentele personalului didactic și ale elevilor pe ultimii 5 ani);

– Directorul Aurel Nestor raportează Ministerului Culturii Naționale, Direcția Învățământ, că a fost terminată construcția întregului local  al liceului ( pe placa de marmură din holul de onoare este menționată luna septembrie, anul 1943). Clădirea este un monument architectural de o frumusețe deosebită, atât la exterior cât și la interior;