Continuăm serialul demarat în urmă cu două săptămâni, prin care ne propunem să-i popularizăm pe unii dintre cei mai buni elevi ai Câmpinei, pe cei care, în anul 2012, s-au calificat pentru faza pe ţară la una dintre olimpiadele şcolare. Astăzi, vă prezentăm un interviu realizat simultan cu două eleve de liceu, laureate ale Olimpiadei Naţionale de Matematică “Adolf Haimovici” (un concurs destinat elevilor de liceu din clasele cu profilul “ştiinţele naturii”). Intervievatele noastre sunt Adela Raţ şi Andra Uliliuc, eleve în clasa a X-a D la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”, fiecare câştigătoare a unei menţiuni la olimpiada amintită ceva mai devreme. S-ar zice că suntem în faţa unui demers jurnalistic deosebit, poate chiar o premieră, deoarece având două interlocutoare, avem a vă oferi, în cele ce urmează, nu un interviu, ci un bi-interviu, dacă putem spune aşa.
Reporter: Ce vârstă aveţi şi ce performanţe şcolare aţi obţinut până în prezent?
Adela Raţ: Am 16 ani şi am participat la concursuri şi olimpiade de matematică, limba engleză şi franceză, obţinând menţiuni şi premii. Spre exemplu: “Olimpicii Cunoaşterii”, ”Evaluare în educaţie”.
Andra Uliliuc: Eu am tot 16 ani, iar ca şi performanţe şcolare, aş aminti participările la diferite concursuri şi olimpiade: de fizică (“Evaluare în educaţie”), chimie, biologie
(Olimpiada de Ştiinţe pentru Junior), franceză, la care am luat câteva premii şi menţiuni. Cu ocazia aceasta, vrem să le mulţumim şi profesorilor noştri din şcoala generală.
Rep.: Să înţeleg că, deşi nu sunteţi la o clasă de “mate-info”, dintre toate materiile, matematica vă atrage în mod deosebit?
A.R.: Noi, de fapt, suntem la o clasă cu specific în ştiinţe: biologie, fizică şi chimie. Dintre toate materiile, matematica îmi place în mod deosebit şi chiar pot spune că am fost atrasă de ea încă de mică. Într-o mare parte, mama mea a avut o contribuţie semnificativă, fiind profesoară de matematică. Faptul că m-a ajutat să înţeleg mai bine matematica a făcut să vreau să învăţ mai mult şi să devină, cu timpul, o plăcere.
A.U.: Pasiunea pentru matematică am dobândit-o în timp. Puţin câte puţin, am început să înţeleg această materie şi chiar să îmi placă. Pot spune că este un fel de a mă ordona. Chiar dacă ne place amândurora matematica, noi, de fapt, vrem să urmăm Medicina, specializarea Chirurgie. Încă nu m-am hotărât ce fel de chirurgie, dar aştept clienţi încă de acum. Celor care îmi promit că vor avea încredere şi vor apela la serviciile mele le promit şi eu, de pe acum, o reducere.
A.R.: Şi eu m-aş vedea tot medic în domeniul chirurgiei, în special spre chirurgia pediatrică m-aş îndrepta, deoarece iubesc copiii şi mi-ar face plăcere să pot ajuta “oamenii micuţi”.
A.U.: Eu vă recomand să vă duceţi copiii la Adela, după ce va ajunge medic pediatru. Dar să aveţi grijă că s-ar putea să rămâneţi fără ei. Adela e atât de dulce, încât micuţii nu vor mai vrea să plece din cabinetul ei. O s-o simtă copiii ca pe o turtă dulce. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat!
Rep: Să înţeleg că veţi ajunge doi medici tobă de matematică. Credeţi că vă va ajuta matematica în meseria de medic?
A.R: Presupun că în facultate ne vor ajuta cunoştinţe de matematică dobândite. Poate chiar în meserie. Dacă vom stăpâni foarte bine teoria probabilităţilor, am putea determina mai uşor incidenţa apariţiei unei boli în funcţie de vreme ori de un alt element specific. Sau formele ei de manifestare în funcţie de antecedentele pacientului respectiv.
A.U.: Sau poate formele ei de revenire în funcţie de intoleranţa la anumite medicamente.
Matematica este o materie esenţială. În lipsa ei nu s-ar fi descoperit multe lucruri, fără de care acum nu am mai putea trăi. Oricum, derivarea unui tratament nu o vom face, în niciun caz, prin derivate. Funcţii derivate, vreau să zic. Acum, oricât am iubi-o şi am aprecia-o, nu suntem pentru folosirea matematicii în exces, în viaţa cotidiană. La piaţă, nu i-aş spune precupeţei că vreau rădăcina pătrată dintr-un kilogram de morcovi, de exemplu. Şi nu din teamă că îmi va tăia morcovii în cubuleţe.
Rep.: Aţi primit sprijin din partea părinţilor, a profesorilor?
A.R.: Da, pot spune că sprijinul alor mei a fost foarte important. Şi cred că şi în cazul colegei mele lucrurile stau la fel. Părinţii au un rol covârşitor în viaţa mea şi a surioarei mele, Carla. M-au sprijinit pe parcursul olimpiadei şi nu numai atunci. La aflarea rezultatului, părinţii mei au fost mândri de mine, iar eu nu am atâtea cuvinte şi fapte pentru a le mulţumi îndeajuns.
A.U.: Părinţii mei nu au fost prea uimiţi când am ajuns la faza naţională, motivaţia fiind: “Ştim ce avem la uşă.” Mi-au dat încredere că mă pot descurca în continuare, fără probleme, chiar dacă am avut unele îndoieli, şi pentru asta merită tot respectul. Fratele meu Felix, puţin mai mic decât mine, mi-a oferit şi el tot sprijinul de care mai aveam nevoie. Suportul permanent al familiei m-a întărit şi m-a făcut să îmi doresc să excelez în viaţă. Ne-au sprijinit mult, de asemenea, colegii, prietenii, bunicii şi ceilalti profesori din liceu. Toţi elevii de la Grig suntem un tot unitar, sprijinindu-ne unii pe alţii.
A.U. şi A.R.: Dar vrem sa îi mulţumim în special doamnei profesoare coordonatoare, Sânziana Dumitran pentru sprijinul acordat, fără de care nu am fi ajuns aici. Vă iubiiiiiim!
Rep.: Cum s-a desfăşurat Olimpiada Naţională de Matematică la care aţi participat?
A.U.: Îmi amintesc cu emoţie când am ajuns la Ploiesti, aşteptând cu înfrigurare să mă întâlnesc cu ceilalţi copii şi cu profesorul însoţitor. În tren, pot spune că a fost mai multă distracţie la întoarcere, pentru că deja începusem să ne cunoaştem. Olimpiada s-a desfăşurat la Iaşi, la Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial “Gheorghe Asachi”. Am întâlnit copii din diferite regiuni ale ţării, am format noi prietenii şi cu unii dintre ei încă mai ţinem legătura.
A.R.: S-a ţinut o ceremonie de deschidere unde au vorbit nume răsunătoare din matematică, din istoria facultăţii, persoane importante. Suntem mândre că am fost în aceeaşi sală cu cei mai de succes matematiceni din prezent şi cei mai buni copii în acest domeniu, rivalii noştri, în acel moment. Facultatea ni s-a părut imensă, iar din cauza sălilor îndepărtate una de alta, era sa ne pierdem. Noroc că avem simţul orientării.
A.U.: Mai târziu, dupa olimpiadă, ne-am strâns tot lotul din Prahova şi ne-am plimbat prin Iasi, un oraş superb. Îmi amintesc că ne-a prins ploaia şi ne-am adăpostit în incinta Mănăstirii “Sf. Paraschiva”.
A.R.: După aceea, am mers puţin prin mall, am mâncat şi ne-am relaxat. Emoţiile au atins pragul maxim atunci când aşteptam cu nerăbdare să vină rezultatele. Din cauza numărului mare de elevi, s-a întârziat afişarea rezultatelor. Ne-au bucurat punctajele obţinute. Desigur, se putea şi mai bine.
A.U.: Dar din păcate, anul acesta nu vom participa la această olimpiadă naţională, deoarece, începând tot cu anul acesta, ministerul îl consideră concurs interjudeţean, aşa că participăm acum la un concurs ca toate celelalte.
A.R.: Oricum, ne simţim mândre că am participat chiar în ultimul an în care a fost considerat olimpiadă.
Rep.: Văd că semănaţi în multe privinţe. Sunteţi prietene apropiate?
A.U.: Chiar dacă ne cunoaştem de puţin timp, ne înţelegem extrem de bine şi, în mare parte, suntem pe aceeaşi lungime de undă. Coincidenţa a făcut ca amândouă să avem aceleaşi gusturi. Eu cred că prietenia mea cu Adela va rezista timpului.
A.R.: Suntem născute în zodiile Balanţa (eu), şi Fecioara (Andra). Nu ne potrivim din punct de vedere zodiacal, dar nu ne-am certat niciodată. Cu ocazia olimpiadei la care am participat, ne-am ajutat una pe alta, ne-am bizuit una pe cealaltă, devenind şi mai bune prietene. Prietenia Andrei este importantă pentru mine şi cred că va rămâne mereu la fel de puternică şi curată. A.N.
Adela Raţ: Am 16 ani şi am participat la concursuri şi olimpiade de matematică, limba engleză şi franceză, obţinând menţiuni şi premii. Spre exemplu: “Olimpicii Cunoaşterii”, ”Evaluare în educaţie”.
Andra Uliliuc: Eu am tot 16 ani, iar ca şi performanţe şcolare, aş aminti participările la diferite concursuri şi olimpiade: de fizică (“Evaluare în educaţie”), chimie, biologie
(Olimpiada de Ştiinţe pentru Junior), franceză, la care am luat câteva premii şi menţiuni. Cu ocazia aceasta, vrem să le mulţumim şi profesorilor noştri din şcoala generală.
Rep.: Să înţeleg că, deşi nu sunteţi la o clasă de “mate-info”, dintre toate materiile, matematica vă atrage în mod deosebit?
A.R.: Noi, de fapt, suntem la o clasă cu specific în ştiinţe: biologie, fizică şi chimie. Dintre toate materiile, matematica îmi place în mod deosebit şi chiar pot spune că am fost atrasă de ea încă de mică. Într-o mare parte, mama mea a avut o contribuţie semnificativă, fiind profesoară de matematică. Faptul că m-a ajutat să înţeleg mai bine matematica a făcut să vreau să învăţ mai mult şi să devină, cu timpul, o plăcere.
A.U.: Pasiunea pentru matematică am dobândit-o în timp. Puţin câte puţin, am început să înţeleg această materie şi chiar să îmi placă. Pot spune că este un fel de a mă ordona. Chiar dacă ne place amândurora matematica, noi, de fapt, vrem să urmăm Medicina, specializarea Chirurgie. Încă nu m-am hotărât ce fel de chirurgie, dar aştept clienţi încă de acum. Celor care îmi promit că vor avea încredere şi vor apela la serviciile mele le promit şi eu, de pe acum, o reducere.
A.R.: Şi eu m-aş vedea tot medic în domeniul chirurgiei, în special spre chirurgia pediatrică m-aş îndrepta, deoarece iubesc copiii şi mi-ar face plăcere să pot ajuta “oamenii micuţi”.
A.U.: Eu vă recomand să vă duceţi copiii la Adela, după ce va ajunge medic pediatru. Dar să aveţi grijă că s-ar putea să rămâneţi fără ei. Adela e atât de dulce, încât micuţii nu vor mai vrea să plece din cabinetul ei. O s-o simtă copiii ca pe o turtă dulce. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat!
Rep: Să înţeleg că veţi ajunge doi medici tobă de matematică. Credeţi că vă va ajuta matematica în meseria de medic?
A.R: Presupun că în facultate ne vor ajuta cunoştinţe de matematică dobândite. Poate chiar în meserie. Dacă vom stăpâni foarte bine teoria probabilităţilor, am putea determina mai uşor incidenţa apariţiei unei boli în funcţie de vreme ori de un alt element specific. Sau formele ei de manifestare în funcţie de antecedentele pacientului respectiv.
A.U.: Sau poate formele ei de revenire în funcţie de intoleranţa la anumite medicamente.
Matematica este o materie esenţială. În lipsa ei nu s-ar fi descoperit multe lucruri, fără de care acum nu am mai putea trăi. Oricum, derivarea unui tratament nu o vom face, în niciun caz, prin derivate. Funcţii derivate, vreau să zic. Acum, oricât am iubi-o şi am aprecia-o, nu suntem pentru folosirea matematicii în exces, în viaţa cotidiană. La piaţă, nu i-aş spune precupeţei că vreau rădăcina pătrată dintr-un kilogram de morcovi, de exemplu. Şi nu din teamă că îmi va tăia morcovii în cubuleţe.
Rep.: Aţi primit sprijin din partea părinţilor, a profesorilor?
A.R.: Da, pot spune că sprijinul alor mei a fost foarte important. Şi cred că şi în cazul colegei mele lucrurile stau la fel. Părinţii au un rol covârşitor în viaţa mea şi a surioarei mele, Carla. M-au sprijinit pe parcursul olimpiadei şi nu numai atunci. La aflarea rezultatului, părinţii mei au fost mândri de mine, iar eu nu am atâtea cuvinte şi fapte pentru a le mulţumi îndeajuns.
A.U.: Părinţii mei nu au fost prea uimiţi când am ajuns la faza naţională, motivaţia fiind: “Ştim ce avem la uşă.” Mi-au dat încredere că mă pot descurca în continuare, fără probleme, chiar dacă am avut unele îndoieli, şi pentru asta merită tot respectul. Fratele meu Felix, puţin mai mic decât mine, mi-a oferit şi el tot sprijinul de care mai aveam nevoie. Suportul permanent al familiei m-a întărit şi m-a făcut să îmi doresc să excelez în viaţă. Ne-au sprijinit mult, de asemenea, colegii, prietenii, bunicii şi ceilalti profesori din liceu. Toţi elevii de la Grig suntem un tot unitar, sprijinindu-ne unii pe alţii.
A.U. şi A.R.: Dar vrem sa îi mulţumim în special doamnei profesoare coordonatoare, Sânziana Dumitran pentru sprijinul acordat, fără de care nu am fi ajuns aici. Vă iubiiiiiim!
Rep.: Cum s-a desfăşurat Olimpiada Naţională de Matematică la care aţi participat?
A.U.: Îmi amintesc cu emoţie când am ajuns la Ploiesti, aşteptând cu înfrigurare să mă întâlnesc cu ceilalţi copii şi cu profesorul însoţitor. În tren, pot spune că a fost mai multă distracţie la întoarcere, pentru că deja începusem să ne cunoaştem. Olimpiada s-a desfăşurat la Iaşi, la Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial “Gheorghe Asachi”. Am întâlnit copii din diferite regiuni ale ţării, am format noi prietenii şi cu unii dintre ei încă mai ţinem legătura.
A.R.: S-a ţinut o ceremonie de deschidere unde au vorbit nume răsunătoare din matematică, din istoria facultăţii, persoane importante. Suntem mândre că am fost în aceeaşi sală cu cei mai de succes matematiceni din prezent şi cei mai buni copii în acest domeniu, rivalii noştri, în acel moment. Facultatea ni s-a părut imensă, iar din cauza sălilor îndepărtate una de alta, era sa ne pierdem. Noroc că avem simţul orientării.
A.U.: Mai târziu, dupa olimpiadă, ne-am strâns tot lotul din Prahova şi ne-am plimbat prin Iasi, un oraş superb. Îmi amintesc că ne-a prins ploaia şi ne-am adăpostit în incinta Mănăstirii “Sf. Paraschiva”.
A.R.: După aceea, am mers puţin prin mall, am mâncat şi ne-am relaxat. Emoţiile au atins pragul maxim atunci când aşteptam cu nerăbdare să vină rezultatele. Din cauza numărului mare de elevi, s-a întârziat afişarea rezultatelor. Ne-au bucurat punctajele obţinute. Desigur, se putea şi mai bine.
A.U.: Dar din păcate, anul acesta nu vom participa la această olimpiadă naţională, deoarece, începând tot cu anul acesta, ministerul îl consideră concurs interjudeţean, aşa că participăm acum la un concurs ca toate celelalte.
A.R.: Oricum, ne simţim mândre că am participat chiar în ultimul an în care a fost considerat olimpiadă.
Rep.: Văd că semănaţi în multe privinţe. Sunteţi prietene apropiate?
A.U.: Chiar dacă ne cunoaştem de puţin timp, ne înţelegem extrem de bine şi, în mare parte, suntem pe aceeaşi lungime de undă. Coincidenţa a făcut ca amândouă să avem aceleaşi gusturi. Eu cred că prietenia mea cu Adela va rezista timpului.
A.R.: Suntem născute în zodiile Balanţa (eu), şi Fecioara (Andra). Nu ne potrivim din punct de vedere zodiacal, dar nu ne-am certat niciodată. Cu ocazia olimpiadei la care am participat, ne-am ajutat una pe alta, ne-am bizuit una pe cealaltă, devenind şi mai bune prietene. Prietenia Andrei este importantă pentru mine şi cred că va rămâne mereu la fel de puternică şi curată. A.N.
