Știri

De Halloween, Asociaţia Frizzly a oferit copiilor un spectacol deosebit

Halloween în lume
Dacă e 31 octombrie e Halloween, o sărbătoare bine primită de americani, canadieni, dar şi de popoarele din vestul Europei. Americanii au făcut din  Halloween o “marfă” bună pentru export, aşa cum numai ei ştiu să scoată bani din orice eveniment popular. Sărbătoarea e de origine celtică şi a ajuns astăzi preluată de multe popoare din lumea occidentală. Ea continuă să atingă maximul popularităţii în SUA, unde s-a răspândit în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi. Numele sărbătorii provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în ţările unde predomină creştinismul occidental catolic (la romano-catolici, Ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie). Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, stafii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o ameninţare care sugerează că persoanei colindate i se va juca o farsă, dacă aceasta din urmă nu împarte colindătorilor dulciurile cuvenite. În multe ţări, Halloween este serbat prin parade şi carnavaluri. Sărbătoarea a fost influenţată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. La celtici era festivalul Samhain, iar la creştini Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Numele Samhain provine din irlandeza veche şi înseamnă „sfârşitul verii”. Festivalul Samhain sărbătoreşte sfârşitul „jumătăţii luminoase” a anului şi începutul „jumătăţii întunecate”, şi este uneori considerat a fi „Anul Nou Celtic”. Vechii celţi credeau că graniţa dintre lumea aceasta şi cea de dincolo se slăbeşte în ziua de Samhain, permiţând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoşii familiei erau cinstiţi şi invitaţi acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume şi măşti. Prin intermediul măştilor, oamenii credeau că pot îndepărta toate spiritele rele. Deghizându-se ei înşişi în aceste spirite rele, considerau că astfel le pot evita. Samhain era perioada când se făceau provizii de iarnă şi se tăiau animalele, pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau şi ele un rol în festivităţi. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau şi ele aruncate în foc. Uneori, se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii şi animalele treceau printre ele ca ritual de purificare. 
Următoarea influenţă pentru această sărbătoare a apărut o dată cu răspîndirea noii religii creștine în Europa medievalismului timpuriu. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creştină în care sunt celebraţi toţi sfinţii. Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, Hallowmas sau All Hallows. Odată cu ea a apărut şi s-a împământenit şi sărbătoarea Halloween. Denumirea ei reprezintă o variantă scoţiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea dinainte de „All Hallows”. Noaptea dinaintea Zilei tuturor sfinţilor.
Halloween în România
Pe 31 octombrie, de două decenii, Halloween se sărbătoreşte şi în România. Începuturile sărbătorii (evident, timide), datează în ţara noastră încă din 1990. Ea a prins chiar mai bine decât Ziua Îndrăgostiţilor (Valentine’s Day), un alt import cultural din Occident, deoarece noaptea în care bântuie stafiile şi strigoii a găsit teren extrem de fertil în ţara lui Dracula, vampirul cel mai cunoscut din lume şi una dintre cele mai faimoase stafii. Castelul Bran şi hotelul în formă de cetate din Pasul Tihuţa, locaţii atribuite în turismul internaţional voievodului Vlad Ţepeş (Dracula, pentru turiştii occidentali), sunt vizitate anual de mii de turişti vest-europeni, americani şi canadieni, cu ocazia sărbătorii Halloween. Mai ştearsă, la început, apoi, din ce în ce mai populară, Halloween este astăzi, pe de altă parte, tot mai contestată de anumite ong-uri şi asociaţii religioase ortodoxe. Acestea consideră că sărbătoarea nu face bine tineretului din România, care este îndepărtat de valorile tradiţionale ale creştinismului nostru răsăritean, încurajat fiind (prin spectacolele-carnaval din şcoli), să adere la o sărbătoare care cultivă strigoi şi spirite rele, având influenţe sataniste. Cu toate că este mult mai populară decât acum 20 de ani, Halloween mai are destul până să devină o sărbătoare populară în adevăratul sens al cuvântului, fiind îmbrăţişată astăzi mai mult de copii şi foarte puţin spre deloc, de către adulţi. Halloween este în America a doua sărbătoare ca venituri pentru magazine. În România, cu toate că poate fi considerată de unii comercianţi un câştig, rămâne până la urmă doar un prilej al tinerilor adolescenţi de a petrece împreună cu prietenii în cluburi. Iar pentru şcolari, un prilej în plus de a veni la şcoală costumaţi altfel decât în hainele obişnuite. 
Halloween în Câmpina
Ca în fiecare an, Halloween a fost marcat în Câmpina prin diferite spectacole gen carnaval, spectacole desfăşurate cu şcolarii claselor gimnaziale, şi mai puţin cu elevii de liceu. În dimineaţa zilei de joi, 31 octombrie, pe străzile oraşului putea fi văzuţi mulţi copii îndreptându-se spre şcoală, costumaţi în diferite personaje de poveste. Însă cel mai important spectacol organizat de Halloween s-a petrecut la Casa Tineretului, vineri după-amiază, adică de 1 noiembrie, Ziua tuturor sfinţilor (la catolici). În sala de spectacole a Casei Tineretului (această sărbătoare a tineretului nu putea avea loc în altă locaţie), de la ora 17.00, Asociaţia Frizzly a oferit copiilor veniţi în număr mare spectacolul „Un greiere cu talent”. După numărul mare de şcolari şi şcolăriţe costumaţi în vrăjitori şi vrăjitoare, în prinţi şi prinţese, în zâne bune şi zâne malefice, în strigoi şi vampiriţe, am crezut că spectacolul va fi dedicat în întregime acestor personaje, că el se va desfăşura după reţeta comercială americană. 
Nu a fost să fie aşa, şi foarte bine că s-a întâmplat într-un alt fel decât ne-am aşteptat. Într-un fel mai didactic, mai educativ, mai cultural, mai european. Că prea am ajuns să copiem de la americani vrute şi nevrute, fără nicio selecţie, evenimente care nu se potrivesc deloc cu specificul naţional, evenimente „bune” de implementat şi împământenit doar pentru că au eticheta „fabricat în America”. Preşedintele Asociaţiei Frizzly, profesoara de engleză Clara Leica, a fost sufletul spectacolului. Şi ca organizator, dar şi ca protagonist al acestui show bine primit de copii. Dincolo de calităţile ei incontestabile de dascăl  iubit de elevi (multe fetiţe au aclamat-o, strigându-i din sală numele de botez), înzestrat cu simţ al umorului (sintagma „Să fie clar, eu sunt Clara” îi aparţine), Clara Leica are certe veleităţi de actriţă de teatru de revistă. Un spirit, dar şi un trup pe măsura unui variété de cea mai bună calitate. Nu avem expertiză în domeniu, dar în opinia noastră, Clara Leica ar putea fi considerată „one man show”. Ba chiar, schimbând ce este de schimbat în terminologia variété-ului, pentru a-i sublinia feminitatea plină de bogăţii sufleteşti, putem spune că ea şi-a câştigat titlul de „one woman show”. Ideea spectacolului (Dacă vrei cu tărie să realizezi ceva în viaţă, visul ţi se va îndeplini), nu este nouă, dar niciodată nu va fi neavenită, nepotrivită, de prisos. Mai ales în lumea de azi, plină de o acută instabilitate morală şi sentimentală. Cu această piesă interactivă, Clara Leica reuşeşte să facă o lecţie interactivă în care se vorbesc trei limbi: engleza, franceza şi germana. Ajuns într-un moment crucial al vieţii sale, Viorel, greierele cu talent, este încercat de o grea dilemă existenţială: cine este el şi ce rost mai are pe această lume? O lume în care vioara nu mai este la mare căutare, o lume în care adulţii nu mai au timp pentru muzică, iar copiii ascultă genuri muzicale în care vioara nici nu există. Cuprins de dorinţa de a se face din nou observat şi auzit, greierele ar vrea să păşească pe drumuri care îi sunt cu desăvârşire străine, care nu pot fi drumurile lui în viaţă. Îşi doreşte să îmbrăţişeze meserii care nu îl definesc deloc: cântăreţ la chitară electrică, toboşar, cântăreţ de operă, jucător de baseball. Tot ce pare popular îl ispiteşte pe bietul greier tulburându-i mintea şi sufletul. Personaje din lumi diferite, care vorbesc limbi diferite, îl vor ajuta, până la urmă, pe Viorel să se regăsească pe sine. Spectacolul, cofinanţat de Consiliul Local, cu o substanţială sponsorizare de la cunoscuta firmă câmpineană Elstar (care a dăruit numeroase premii celor mai energici şcolari din sală), a fost într-atât de interactiv încât i-a ridicat pe spectatori de pe scaune, în special pe copiii din clasele mai mici, care au dansat şi au cântat, în cele trei limbi amintite, cu o frenezie rar întâlnită. Spectacolul a fost frumos ca o joacă nevinovată de copii, micuţii spectatori şi coparticipanţi ai piesei „Un greiere cu talent” ieşind din sala de spectacole mai bogaţi decât au intrat în ea. A.N.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare