Cuvântul care înţeapă

Mă tot întreb de la o vreme care este diferenţa dintre un om sărac, neinstruit, care îşi vinde demnitatea şi un politician care îşi cumpără privilegiile (demnităţile) mituind un astfel de cetăţean?! Am rămas în gând cu această dilemă de multă vreme şi anume de când în România noastră, acest negoţ al conştiinţelor a ajuns la rang de strategie politică. În naivitatea mea, am crezut o vreme că votul cumpărat, căci despre el este vorba, este doar o găselniţă a unor nenorociţi de politruci care nu mai au nimic sfânt şi se folosesc de slăbiciunile unei pături neinstruite a societăţii. M-am înşelat. Politrucii nenorociţi au găsit în fiecare colţ de ţară oameni mărunţi, gata oricând să se vândă pentru o găleată, un mititel, o pereche de chiloţi ori o sută de lei.  Scârbavnicii au înţeles că această lume, pierdută în marasmul ignoranţei şi al sărăciei, este a lor. O lume îngenuncheată de sistemul clientelar mafiot pe care tot ei îl conduc. Calculul nenorociţilor din politică pe care îi întâlnim la tot pasul (de la nivel local până la nivel central) este unul simplu: fură pe rupte din banul public, se îmbogăţesc, nu fac absolut nimic pentru eradicarea sărăciei şi a neinstruirii unei largi pături de cetăţeni, pentru ca ma apoi să se întoarcă tot la aceştia, din patru în patru ani, pentru a le cumpăra votul şi finalmente pentru a ajunge din nou la hălcile puterii. Acest plan diabolic funcţionează aproape perfect, iar scârba de politică a celor care au mai rămas şi nu îşi vând demnitatea este un aliat de nădejde al acestor hiene care ne dezbină cu bună ştiinţă.
Din păcate, politrucii nenorociţi despre care vorbesc nu au culoare politică. Ei sunt lesne de recunoscut şi îi găseşti întotdeauna în preajma puterii.