Știri

Cuvântul care înţeapă

Dulce ca mierea este ordonanţa patriei
Zilele acestea am avut ocazia să citesc un scurt interviu acordat de Nichita lui Ion Stratan. Printre alte gânduri rămase posterităţii, poetul necuvintelor ne-a transmis şi un mesaj de care ar trebui să ţinem seama: „Numai timpul s-a întâmplat între timp, în rest nu s-a întâmplat absolut nimic”. Aşadar, Nichita ne transmite că nu e nimic nou sub soare. Poate doar perspectiva din care noi privinm tot ceea ce ni se întâmplă în lumea în care trăim. Mai mult sau mai puţin subiectivi, ne poziţionăm ca o turmă de oi de o parte ori de alta a baricadelor ridicate de potentaţi, ajungând de fiecare dată la faliment. Fără să-nvăţăm nimic din asta.
Amnistia morală inventată în aceste zile de guvernul social-democrat nu este decât o prelungire firească a duplicitarismului nostru generalizat, o lege ce se suprapune perfect trăsăturilor acestui neam. Cred că şi în această situaţie, ca în multe altele în ultimii 25 de ani, ar trebui să ne arătăm singuri cu degetul, pentru că noi suntem, de fapt, ei (politrucii, potentaţii).
Dincolo de acest tip de vinovăţie generală, nu putem scoate din discuţie tema politicianului beneficiar şi a caracterului său. Pot să înţeleg teza guvernului, conform căreia înainte de a fi un proiect politic, USL a fost unul administrativ, pe termen lung şi că, între timp, „dinamitat” de liberali (timpul care va urma ne va spune dacă Antonescu a greşit faţă de aliaţi ori a înţeles prea târziu în ce s-a băgat), a ajuns doar o legendă electorală. Pot să înţeleg că mulţi dintre cei aleşi pe listele USL, mai ales liberali, au fost cu sufletul şi mintea în alte gospodării politice ori că a ajuns să le placă puterea mai mult decât însuşi motivul pentru care ar fi trebuit s-o exercite. Pot să înţeleg că în politică ai dreptul să spui „niciodată” dacă o asemenea alegere te leagă doar de principii şi nu de putere, dar nu înţeleg pe cine mai reprezintă o astfel de putere avatar într-o societate măcinată de orgolii şi neajunsuri.
Sigur că pentru unii dulce ca mierea este această ordonanţă a patriei (a se înţelege a puterii), însă ea nu face decât să întărească mesajul lui Nichita.
P.S. Laboratoarele de zvonuri din jurul politicii locale aruncă tot felul de fumigene (mizerabile vremuri trăim!) în ceea ce priveşte eventualele transferuri în această scurtă perioadă de mercato politic. Strict în ceea ce mă priveşte aflu că sunt gata să trec la PSD ori PLR ori UNPR. Sau că aş fi una dintre variantele ACL pentru înlocuirea viceprimarului PSD Ion Dragomir. Nu mă interesează nimic din toate astea! Am să vă explic în curând şi de ce. 
Florin FRĂŢILĂ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare