Cuvântul care înţeapă

Mesajul tăios al tăcerii

A trecut mai bine de o săptămână de la accidentul rutier de pe DN1, care a pus capăt vieţii a cinci câmpineni şi ecourile tragicului eveniment încă nu s-au stins. Oamenii vorbesc în continuare despre sacrificiul stupid al acestor vieţi tinere şi încă nu-şi explică cum de s-a putut întâmpla. S-au născut legende alimentate de tot soiul de speculaţii în ceea ce-l priveşte pe autorul gestului sinucigaş, dar niciuna dintre ele nu explică pe deplin un astfel de gest extrem. Poveştile macabre din locul fatidic circulă ca un scenariu de film. Un martor ocular (grecul proprietar al terasei Milia) al carnagiului povesteşte scena de coşmar cu lux de amănunte, din postura de şofer al primului autoturism aflat în spatele BMW-ului morţii. “Am văzut în faţa mea o explozie puternică şi am crezut că bolidul ce mă depăşise cu doar câteva secunde înainte s-a dezintegrat fără nicio intervenţie din afară. Din sens opus nu venea nimic, nu am observat nicio lumină care să justifice un impact. Acum realizez că omul care a provocat accidentul gonea nebuneşte, cu luminile stinse, pe contrasens. Altfel nu îmi explic”.

Martorul îşi reaminteşte şi senzaţia de coşmar pe care a avut-o în clipele în care, trecând, printr-un noroc providenţial, pe lângă explozia în curs, s-a văzut bombardat de bucăţi metalice desprinse din caroseriile spulberate şi recunoaşte că a avut zile.

Alt martor ocular, un pompier, descrie imaginile terifiante, cu trupuri sfârtecate, iar medicul legist confirmă că înainte de a fi ridicate de la morgă, corpurile victimelor au fost reconstruite cu migală. 

Una dintre cunoştinţele celui care a provocat accidentul susţine că a surprins moartea în direct, la capătul ultimelor cuvinte din convorbirea telefonică cu acesta, înaintea impactului. La fel povesteşte şi o rudă a unuia dintrei cei cinci câmpineni. Altcineva a încercat să refacă, în baza mărturiilor celor apropiaţi, ultima zi din viaţa nevinovaţilor morţi şi s-a ajuns la concluzia că au existat multe indicii premonitorii care ar fi putut să-i extragă din calea acestui destin necruţător. 

Dincolo de tot acest folclor, am văzut multă solidaritate în preajma unui protest negru ce a strâns zilele trecute în centrul oraşului mii de câmpineni îndoliaţi. Cutremurătoare întâlnire civică! Organizatorii, salariaţi ai unei societăţi comerciale, au improvizat un altar al durerii şi o scenă a protestelor, în jurul cărora s-au strâns în tăcere mii de oameni. O tăcere adâncă, care după mine a fost mai tăioasă decât orice cuvânt rostit pe scenă ori în faţa camerelor de luat vederi. Nu ştiu să mai fi fost martor vreodată la un mesaj al tăcerii atât de profund.

Poate ar mai fi de spus şi faptul că prin efortul lor, organizatorii au strâns peste 4000 de semnături în spirijinul luptei împotriva unui sistem surd şi orb faţă de tragediile celor pentru care a fost creat şi că, asediat de toată această presiune civică, CNADNR, instituţie a statului responsabilă printre altele cu siguranţa traficului rutier, şi-a declinat răspunderea printr-un comunicat sec în care îşi anunţă neputinţa fără vreo umbră de condescendenţă.

Probabil că din asta ar trebui să înţelegem o dată pentru totdeauna că toţi făţarnicii ăştia înscăunaţi în funcţii publice, cu răspundere faţă de viaţa noastră, sunt mai morţi în conştiinţa lor decât morţii pe care îi au pe conştiinţă.

Florin FRĂŢILĂ