Cu riscul de a muri la un viitor mare cutremur, nemulțumiții din blocul A6 nu vor să se mute în blocul de necesitate

Pe terasa pe care este situată Câmpina, la 50 de metri deasupra luncilor râurilor Prahova și Doftana, orașul nostru este în afara oricărui pericol de inundații, dar nu și în afara pericolelor în cazul unui cutremur puternic. Cutremurul devastator din 4 martie 1977, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, s-a soldat cu mii de morți și răniți, dar și pagube materiale de multe miliarde de dolari, la nivelul întregii țări. În România, bilanţul oficial a cuprins 1.570 de morţi şi peste 11.000 de răniţi. Cele mai mari pagube au avut loc în Capitală, în special în centrul vechi. La cutremur a pierit şi actorul Toma Caragiu, directorul teatrului din Ploieşti. Câmpina a avut și ea mult de suferit. Iar dacă nu a murit nimeni din oraș (după datele oficiale ale autorităților comuniste de atunci), și au fost doar zeci de răniți, grav sau mai puțin grav, aceasta a fost o întâmplare fericită, datorită unui mare noroc. Dar norocul nu vine însă de două ori în același loc. E UN LUCRU ȘTIUT ACEST ADEVĂR. Și după zicerile din folclorul românesc (”Norocul întâi râde, apoi plânge”, ”Norocu-i după cum și-l face omul”, ”Norocul ocolește locul unde-i sfadă și batjocură”), dar și după regulile teoriei probabilității din matematică. Pagubele materiale provocate Câmpinei de marele cutremur au fost imense, căci sute de imobile (magazine, instituții publice) și locuințe (blocuri, case) au fost total sau parțial distruse. După cutremur, a fost reconstruit centrul orașului din temelii. Dar memoria colectivă este scurtă și, se pare, mulți dintre câmpinenii de azi care au trăit acel cutremur au uitat de urmările lui nefaste. Cine nu învață din greșelile trecutului nu are viitor. Dar ce te faci că nu au un viitor liniștit nici cei care trăiesc pe lângă încăpățânații ce nu învață din greșelile istoriei care știu ei cel mai bine că ”lor nu li se poate întâmpla”. 

După 39 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, zece blocuri din Câmpina ar putea fi puse la pământ de un seism cu o magnitudine de peste 7 grade pe scara Richter. Dintre cele zece imobile, cel mai avariat și mai expus unui dezastru în cazul unui cutremur cu intensitatea amintită este blocul A6 de pe strada Schelelor nr. 3, cu cele patru scări ale sale: A, B, C și D.

Cutremurul din 4 martie 1977

Este posibil ca și în Câmpina să fi murit câțiva oameni din cauza cutremurului ucigător. Dacă nu în mod direct, prăbușiți sub dărâmături, măcar în mod indirect, la câteva săptămâni după aceea, în urma agravării unor boli de inimă sau ale circulației sângelui. E greu de spus și cât este valoarea exactă a pagubelor materiale, deoarece comuniștii cenzurau drastic presa vremii. Cert este că, din datele presei timpului, Prahova a avut mult de suferit. 30 de persoane au murit, pe 4 martie 1977, la Plopeni, sub dărâmăturile unui cămin de nefamiliști, prăbușit în totalitate. 

Chiar dacă presa vremii nu a consemnat date exacte despre cifra morţilor şi a pagubelor produse, toate localităţile din Prahova au fost puternic afectate de tragedie. Iar Câmpina a fost una dintre ele, fiindcă se află pe traseul principal al undei de șoc a oricărui mare cutremur produs în Vrancea, cea mai periculoasă zonă seismică a României. În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21.22, Câmpina s-a cutremurat, împreună cu întreaga Românie, timp de 56 de secunde dramatice, la o intensitate de 7,2 grade pe scara Richter. În Câmpina şi în toate oraşele judeţului s-a aşternut la scurt timp un peisaj apocaliptic. Clădiri dărâmate, morţi prinşi sub mormanele de moloz şi o stare de panică generală au cuprins populația imediat după seism, dar şi în zilele următoare.

Zece blocuri cu bulină roșie 

În anul 2000, în urma unor expertize minuțios efectuate, zece blocuri au fost clasificate în categoria celor cu bulină roșie, adică în pericol de a se prăbuși la un cutremur de peste 7 grade Richter. Printre ele: blocurile 6, 8 şi 10 de pe strada Mihai Eminescu (terminate în anul 1960), blocurile 38, 39, 40, 41 şi 43 de pe strada Orizontului (construite în perioada 1970 – 1972) şi blocul A6 de pe strada Schelelor, finalizat în anul 1966.

Cel mai grav avariat a fost găsit blocul A6 de pe strada Schelelor. Practic, locuitorii acestui bloc au stat mereu cu spaima în suflet, la gândul că pot muri la un cutremur mai puternic. Adică, oricând. Căci nimeni nu poate prevedea apariția cutremurelor, iar cele mai perfecționate seismografe detectează producerea iminentă a unui cutremur cu câteva zeci de secunde înainte ca acesta să se producă.  Cu timpul, spaima s-a diluat în sufletele oamenilor, de parcă le-ar fi prelucrat-o cei de la Hexi Pharma.  Astfel că, după 2000, municipalitatea câmpineană s-a confruntat cu o nouă problemă, foarte gravă – refuzul oamenilor de a permite consolidarea blocului A6, care nu doar că este încadrat în prima clasă de risc seismic, dar este și cel mai șubrezit, iar la primul mare cutremur, cu siguranță se va prăbuși. 

O ședință cu probleme

Zilele trecute, Asociația care cuprinde scările C și D ale blocului A6 a chemat oamenii la o adunare în care să fie informați despre procedura de mutare în blocul de necesitate, construit lângă Complexul Kaufland.

Imobilul este aproape gata și va fi dat în folosință pe la finele lunii august 2016. Așadar, până în august locuitorii blocului ar trebui să se mute, cu tot cu mobilă și cu instalațiile sanitare din dotare (centrale termice, boilere etc). Mulți participanți s-au scandalizat de situația creată, din care, considerau ei, au de pierdut. Cu toate că se știa, din octombrie 2013, de faptul că se va construi un bloc de necesitate cu 72 spații locative, investiție pe care au aprobat-o consilierii municipali în acea lună, și pentru care au alocat cea mai mare parte dintr-un credit bancar investițional de șase milioane de lei. Cei mai nemulțumiți nu puteau accepta să știe că apartamentele lor modernizate se vor transforma în șantier. Unii erau supărați că nu vor putea să se mute în blocul de necessitate cu toată mobila din dotare (cei cu apartamente de 3 camere vor locui în apartamente de 2 camere, din motive lesne de intuit), alții se arătau indignați de faptul că modernizările făcute la interior (placări cu gresie, faianță) vor fi deteriorate de muncitorii companiei care va reabilita și consolida blocul A6. Au fost câțiva care nu au priceput de ce nu-și pot vinde apartamentele reabilitate, imediat după finalizarea consolidărilor. Mulți au înțeles că guvernul a cheltuit multe milioane de lei pentru a realiza proiectul (documentația tehnică) și construcția blocului de necesitate, și că sumele acestea atârnă în balanță mult mai mult decât pierderile lor. Și, mai ales, că viața nu poate fi cântărită în bani. Iar într-un bloc avariat, viața lor atârnă într-un fir de ață. Conducerea primăriei speră că, în final, majoritatea va decide și că cei mai mulți proprietari de apartamente vor lua hotărârea cea mai înțeleaptă, anume părăsirea blocului A6 și mutarea în blocul de necesitate. În caz contrar, situația juridică a blocului de necesitate, care nu a fost construit cu fonduri europene, va putea să fie schimbată, iar apartamentele ar putea fi închiriate sau vândute de stat. Pericolul mortal al unui eventual cutremur de 7 grade va atârna permanent, în aceste condiții, deasupra celor care locuiesc în blocul A6, mai rău decât sabia lui Damocles.