Printr-un comunicat de presă, Prefectura Prahova aducea la cunoştinţa cetăţenilor, ieri, 7 martie, o decizie adoptată într-o şedinţă extraordinară de către Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) Prahova, potrivit căreia purtarea măștilor de protecție devine obligatorie în spațiile publice din județul nostru începând cu data de 10 aprilie. Decizia a fost luată ca măsură suplimentară în vederea prevenirii răspândirii COVID-19, în special de către persoanele asimptomatice (care nu prezintă simptome, nu cunosc că sunt infectate, dar care pot transmite virusul altor persoane cu care intră în contact).
La comunicatul iniţial, s-a revenit ulterior cu o completare: „sub rezerva asigurării de către autoritățile administrației publice locale a necesarului de astfel de materiale”. O completare care nu îşi are rostul, în condiţiile în care comunicatul precizează foarte clar în continuare că, „pe fondul crizei de măști, nu este obligatoriu ca acestea să fie exclusiv măşti medicale”. O presiune în plus pusă pe umerii administraţiilor locale nu este tocmai de dorit în aceste momente, cu atât mai mult cu cât măştile medicale sunt de unică folosinţă şi nu pot fi purtate mai mult de câteva ore. Să nu mai vorbim de impactul pe care îl au asupra cetăţenilor astfel de decizii care nu sunt enunţate clar şi fără echivoc.
Aşadar, subliniem faptul că, potrivit prevederilor aceleiaşi decizii, pot fi folosite eşarfe, măşti din material textil dens sau orice alte tipuri de protecţie care să acopere nasul şi gura.
Purtarea lor este obligatorie pentru persoanele care se află în următoarele situații:
– se deplasează pe raza județului Prahova, în special cu mijloace de transport în comun;
– se află în spații publice (instituții publice, spații comerciale, piețe agroalimentare, gări, autogări etc.);
– în cazul deplasărilor scurte, în apropierea locuinței/ gospodăriei, pentru nevoile animalelor de companie/domestice, indiferent de loc – străzi, parcuri.
Nepurtarea unei măşti, fie ea sanitară sau improvizată, va atrage după sine o amendă cuprinsă între 2.000 şi 20.000 de lei potrivit OUG 1 din 1999, actualizată.
