Cu cinci săptămâni mai devreme decât ortodocşii,

Catolicii câmpineni au sărbătorit duminică Învierea Domnului

Anul acesta, Învierea Domnului a fost sărbătorită de cele circa 200 de familii de romano-catolici din Câmpina cu cinci săptămâni înaintea Paştelui ortodox, care va fi pe 5 mai. Cele cinci săptămâni amintite reprezintă cea mai mare perioadă despărţitoare a celor două sărbători ale creştinilor din întreaga lume, care, la drept vorbind, ar trebui să fie una singură, pentru că Mântuitorul nu le-a cerut apostolilor şi discipolilor Săi să propovăduiască în toate zările creştinismul sub forma mai multor culte. Anul trecut, Paştele a picat în aceeaşi zi şi la catolici, şi la ortodocşi, lucru care s-a întâmplat din ce în ce mai des în ultimele decenii. Însă, în urmă cu vreo şase-şapte ani, decalajul maxim de cinci săptămâni a fost din nou prezent între cele două sărbători, cele mai mari ca importanţă din lumea creştină. 

Decalajul dintre Paştele catolic şi Paştele ortodox este, cel mai frecvent, de o săptămână, dar el poate fi şi de două, trei, patru sau cinci săptămâni. Diferenţele dintre cele două date ale aceleiaşi sărbători reprezintă una dintre cele mai complicate probleme ale creştinismului. Orice copil de şcoală se poate întreba, pe bună dreptate, de ce Paştele se sărbătoreşte la date diferite, de vreme ce evenimentul sărbătorit este acelaşi – Învierea lui Isus Cristos. Aceste diferenţe provin din cauza mai multor factori. Unul dintre ei ar fi calcularea diferită a datei Paştelui de către marii teologi creştini, de-a lungul istoriei, prin folosirea a două calendare: gregorian (bisericile apusene) şi iulian (bisericile răsăritene). Complică şi mai mult lucrurile faptul că, încă din primele secole ale creştinismului, înalţii prelaţi creştini au decis ca Paştele să se sărbătorească în prima duminică cu lună plină din echinocţiul de primavară. Deoarece data Paştelui este legată atât de echinocţiul de primavară, cât şi de fazele Lunii, stabilirea acestuia a dus la calcule şi mai complicate. Conciliul din Niceea, din anul 325, a decis ca toată creştinătatea să sărbătorească Paştele în prima duminică cu lună plină a echinocţiului de primăvară. Ulterior, dificultăţi au apărut în stabilirea datei Paştelui după reforma calendarului promovată de Papa Grigore al XVIII-lea. Noul calendar rezultat a fost calendarul gregorian, în anul 1582. Astfel, cei care au păstrat vechiul calendar, cel iulian, în vigoare din timpul lui Iulius Cezar, au stabilit ziua Paştelui după acest calendar. Multe state au aderat cu greu la noul calendar gregorian. Ţările protestante l-au adoptat abia spre 1700. În alte ţări, vechiul calendar a rămas în vigoare până în secolul XX. Bisericile ortodoxe rusă, sârbă, greacă şi română au adoptat noul calendar gregorian abia în 1923, dar aceste biserici au decis ca numai sărbătorile fixe (Crăciunul, Boboteaza, Adormirea Maicii Domnului) să fie stabilite după calendarul gregorian, iar data Paştelui să se stabilească tot după calendarul iulian, căruia să i se acorde o corecţie de 13 zile. Rezultă calcule complicate, care duc la o diferenţă de până la cinci săptămâni în celebrarea Sărbătorii Pascale la bisericile romano-catolică şi protestantă, faţă de biserica  ortodoxă (alături de cea greco-catolică, aceasta din urmă fiind în subordinea Vaticanului, dar celebrându-şi sărbătorile întocmai ca şi ortodocşii).
Revenind la Slujba de Înviere a romano-catolicilor câmpineni (greco-catolicii, aşa cum am precizat mai devreme, vor sărbători Paştele tot pe 5 mai), aceasta a început la ora 20.00 şi s-a terminat in jurul orei 22.00. La catolici (denumirea prescurtată a romano-catolicilor), slujba de Înviere nu începe la miezul nopţii, ca la ortodocşi, şi durează mult mai puţin. De mai bine de un an, părintele paroh Pavel este secondat în oficierea slujbelor de către părintele Beniamin, un orator desăvârşit, care a subliniat în predica sa importanţa evenimentului pentru omenire, pentru ale cărei păcate Mântuitorul s-a jertfit pe lemnul Crucii. Părintele Beniamin i-a îndemnat pe enoriaşii prezenţi la mai multă evlavie şi dragoste; închinată lui Dumnezeu, dar şi semenilor lor. Tot duminică, 31 martie, Papa Francisc a oficiat prima sa slujba de Înviere a Mântuitorului, în calitate de păstor al celei mai numeroase biserici creştine (în lume trăiesc peste 1,2 miliarde de catolici). În obişnuitul mesaj „Urbi et Orbi”, Sfântul Părinte a transmis gânduri de pace, de dragoste şi de armonie pentru întreaga lume, la fel cum au făcut constant şi predecesorii săi. Încheiem aici prin a preciza cititorilor noştri că nu sunt corecte formulările “religia ortodoxă”, “religia romano-catolică”, “religia protestantă”, “religia greco-catolică” ş.a.m.d., deoarece religia este una singură, cea creştină, iar cele amintite între ghilimele reprezintă culte sau biserici creştine. A.N.