Știri

Crăciunul – excludere și îmbrățișare

Un băiețel se uită pe fereastră. E iarnă aspră afară. O fetiță, îmbrăcată ponosit, cu pantofiori de cârpă pășește prin omătul care-i scârțâie sub picioare. El aleargă în bibliotecă, ia o steluță mică și fuge în stradă. Printre nămeți urmărește curios fetița. Apoi se apropie timid și îi oferă steaua. Ea zâmbește. Apoi fuge după băiat. Intră în casa cea mare a acestuia. În anticameră fetița rămâne uimită de mulțimea ornamentelor. Apoi pășește timidă în sufragerie. Și dintr-o dată ochii ei cresc, cresc, cresc de uimire. Un brad uriaș până la tavan, un bătrân care stă lângă șemineu și citește o carte… Dar uimirea ei și mai uriașă este că pe peretele din spatele bradului scrie cu litere uriașe: „Crăciun Fericit!”. Atunci fetița întreabă pe băiețel: „Ce este Crăciunul?” El îi zâmbește, apoi o strânge cât poate de tare în brațe. Și îi șoptește la ureche: „Acesta este Crăciunul!”
Da, Crăciunul e sărbătoarea îmbrățișării. La Betleem, acum 2000 de ani, Hristos a coborât din Înalturi printre teluricii muritori tocmai să le ofere o îmbrățișare. Dumnezeu nu poate sta cu mâinile la spate! Ci doar îmbrățișând păcătoși! Contactându-se cu ei. Dragostea Sa e tactilă.
Îmbrățișarea arată poziția noastră atunci când vrem să ne oferim celuilalt. Și asta indiferent de costuri. Îmbrățișarea înseamnă pieptul lăsat fără protecție. E poziția mea în raport cu semenii. Îmbrățișarea e dragoste. E imbold ce vine direct din inimă. Lipsa îmbrățișării nu e doar pură nepăsare. E excludere. E condamnarea celui de lângă mine!
Și totuși, oamenii l-au exclus pe Domnul Hristos. Și atunci la ieslea Betleemului (prin ceata irodiană sau a preoților), și la Crucea Golgotei, și acum, de Crăciun, în zilele consumeriștilor și-ale corporatiștilor contemporani.
De fapt chintesența serbării Crăciunului nu este bradul, Moșul, colindele sau cozonacii împletiți. Ci îmbrățișarea! De la întrupare până la moarte Hristos a rămas cu brațele deschise. Și pe Cruce ne-a arătat că a venit să ne îmbrățișeze. De la Est la Vest, Dumnezeu stă cu brațele deschise pentru a îmbrățișa pec el creat.
Excluderea ne face să devenim rigizi, șablonați, obtuzi, îngrămădiți ca într-o carcasă, oameni de cutie… Ceea ce este în paradox cu venirea lui Hristos în această lume și cu jertfa Sa! Excluderea celuilalt poate fii un hățiș în jurul meu.
Excluderea e distanțarea socială mult „turuită” anul acesta de progresiști. Știați că distanțarea nu doar izolează ci poate ucide? Sufletul ți se face de Scrooge.
Chiar așa, dumneata oferi cuiva îmbrățișare de Nașterea Domnului? Dar Sărbătoritului îi oferi?
Nicolae Geantă

Notă: Scrooge este protagonistul scriitorului Charles Dickens din nuvela „A Christmas Carol” (1843). Autorul îl descrie astfel: „Răceala din el i-a înghețat vechile trăsături, i-a smuls nasul ascuțit, i-a înfipt obrazul, și-a înțepenit mersul; i-a făcut ochii roșii, buzele subțiri albastre…, vocea lui e ca de grătar!” Numele Scrooge a intrat în vocabularul limbii engleze ca un cuvânt cheie pentru zgârcenie și mizantropie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare