Cornelia Stroe este câmpineancă, are 46 de ani, este căsătorită şi are o fiică de 21 de ani. Mai mult decât soţie şi mamă, Cornelia este şi sportivă amatoare, deşi se poate lăuda cu un palmares şi nişte performanţe greu de egalat chiar şi de către sportivii profesionişti.
Apetenţa pentru activităţile sportive a venit mai târziu în viaţa ei, dar odată descoperite beneficiile unui stil de viaţă sănătos şi pe măsură ce dobora noi recorduri personale, nu a mai fost cale de întoarcere.
Apetenţa pentru activităţile sportive a venit mai târziu în viaţa ei, dar odată descoperite beneficiile unui stil de viaţă sănătos şi pe măsură ce dobora noi recorduri personale, nu a mai fost cale de întoarcere.
Deşi a învăţat să înoate la 35 de ani, în ultimii trei ani a avut numeroase participări în diferite competiţii, în special cele dedicate triatlonului (competiţie ce presupune parcurgerea în succesiune a trei probe: înot, ciclism şi alergare), în urma cărora s-a clasat mereu pe locurile fruntaşe. În iunie, anul acesta, a devenit campioană naţională la categoria feminin +40, în cadrul Campionatului Naţional “IRONMAN” desfăşurat la Oradea.
– Cum ţi-ai început cariera în sport?
– Nu putem vorbi de carieră, pentru că nu sunt sportivă profesionistă ci, mai degrabă, o femeie mânată de o pasiune care i-a devenit mod de viaţă în ultimii trei ani. Am început să particip la triatlon – înot, bicicletă, alergare – în anul 2014. Înainte de asta, participam la concursuri montane cu probe de alpinism, orientare, cros şi altele. La triatlon am mers prima dată în anul 2012 ca susţinătoare şi spectatoare. Am fost încantată de atmosfera acestor competiţii, lucru care m-a determinat să încep să mă antrenez pentru a participa şi eu.
– Cine te-a influenţat astfel încât să ajungi la performanţele actuale?
– Soţul meu, Florian. El a terminat un Ironman (concurs internaţional de triatlon) în anul 2014 şi asta m-a făcut să-mi doresc să particip şi să câştig şi eu un astfel de concurs.
– La ce fel de competiţii ai participat?
– Dacă te referi la triatlon, în sezoanele 2014 şi 2015, am participat la etapele circuitului naţional de cros triatlon (cu probe de bicicletă şi alergare în teren accidentat) şi la etapele circuitului de şosea pe distanţă olimpică. În ambele variante, proba de înot are loc în ape deschise. Anul acesta am participat la două etape ale circuitului de cros triatlon şi la Campionatul Naţional de Triatlon pe Distanţă Lungă – X-Man România, care a avut loc la Oradea.
– Care sunt cele mai bune performanţe personale?
– În 2014 am luat locul I la categoria feminin, 40-44 ani, la Cross Triathlon Series (CTS) şi locul al III-lea la categoria feminin, 40-44 ani, la Romanian Triathlon Series (RTS). În 2015 am devenit campioană naţională la categoria feminin, 45-49 ani, la ambele circuite şi cel de şosea (RTS) şi cel off-road (CTS) şi Campioană naţională la Cros Duatlon la categoria de vârstă. De asemenea, am câştigat locul al III-lea din 30 la open feminin la Romanian Triathlon Series (RTS) şi locul al IV-lea din 47 la open feminin la Cross Triathlon Series (CTS).
Anul acesta am devenit campioană naţională la categoria feminin +40 şi am obţinut şi locul al III-lea la open feminin la triatlon pe distanţă lungă, ambele performanţe fiind obţinute în cadrul Campionatului Naţional “IRONMAN” desfăşurat la Oradea.
– Ce este IRONMAN?
– Este un triatlon pe distanţă lungă care constă în parcurgerea contra cronometru a 3,8 km înot, 180 km bicicletă şi 42,195 km alergare având şi o limită de timp, de 16 ore. Concurenţii care nu parcurg distanţele în timpul limită sunt descalificaţi. În România, acest tip de competiţie se organizează sub denumirea X-MAN, Ironman fiind o marcă înregistrată a cărei licenţă costă foarte mult.
– Cât timp a fost necesar să te pregăteşti pentru participarea la acest concurs?
– Pentru mine au fost necesare 36 de săptămâni, în care mi-am pregătit corpul şi mintea pentru a face faţă acestei provocări. A fost foarte important şi faptul ca am concurat două sezoane (doi ani) la triatloane pe distanţă olimpică, aceasta fiind, după părerea mea, experienţa minimă necesară pentru a trece la urmatorul nivel.
– În ce a constat pregătirea?
– Pregătirea a constat în unul, două şi chiar trei antrenamente pe zi (în funcţie de perioada de pregătire), şase zile pe săptămână, pentru cele trei discipline.
– Povesteşte-ne cum ai trecut şi de această provocare.
– Noaptea de dinaintea concursului a fost scurtă şi agitată din cauza emoţiilor. M-am trezit la ora 4 dimineaţa şi am luat micul dejun. Startul urma sa aibă loc la ora 7. Ziua se anunţa caniculară. Am ajuns la lac în jurul orei 6, prima probă fiind cea de înot, şi am început să mă pregătesc de start. Apa avea peste 25°C şi asta însemna că se va înota fără costum de neopren. La ora 7, pe o piesă a trupei AC/DC, s-a dat startul. Înotul a fost relaxat, ca o lungă încălzire. Urmau două probe cu mult mai dure şi aveam nevoie de toate resursele. Am ieşit din apă puţin ameţită după ce am primit, fără intenţie, de la un concurent care înota stilul bras, o lovitură cu piciorul în cap, care mi-a înfundat ochelarii în orbite.
Apoi am intrat în zona de tranziţie unde mă aştepta bicicleta. Proba de bicicletă consta în parcurgerea unei bucle de cca 24 km de şapte ori plus o porţiune înainte de buclă, şi o altă porţiune finală pe care se ieşea către zona de alergare, cu diferenţă de nivel însumată la cca 1275 m. Căldura începuse să-şi arate colţii. La ora 9 erau aproape 30°C. După vreo trei ore de pedalat, temperatura a ajuns lacirca 42°C la un metru de sol. Panta pe care o urcam la fiecare tură de bicicletă era tot mai grea. Am terminat proba de bicicletă în 7 ore şi 41 min. Urma ce era mai greu, alergarea. Căldura devenise insuportabilă. Parcă alergam într-o seră. Aveam de parcurs 38 de ture a câte 1,2 km fiecare. Stomacul meu refuza să mai primească mâncarea. Beam doar apă, cu înghiţituri mici. Picioarele deveneau tot mai grele, dar dorinţa de a termina cursa era tot mai puternică cu fiecare tură parcursă. A venit şi finish-ul şi a fost aşa cum mi-am propus, cu zâmbetul pe buze. A fost o competiţie grea, un parcurs de maximă solicitare fizică şi psihică, dar deosebit de frumos, cu multe satisfacţii şi împliniri.
– Ai obţinut locul I la categoria +40 ani. Cum te-ai simţit pe podium şi ce înseamnă acest premiu pentru tine?
– Marea mea satisfacţie a fost că am terminat cursa. Cine termină o astfel de cursă este un învingător, indiferent pe ce loc se clasează. Faptul că am câştigat locul I la +40 a fost un bonus. În cadrul acestei competiţii au fost acordate şi titlurile naţionale la triatlon pe distanţă lungă. M-am bucurat că am devenit campioană naţională la categoria de vârstă şi că am obţinut locul 3 la open feminin, cu atât mai mult cu cât, în România, sunt 17 femei care au terminat vreodată cel puţin o competiţie de acest gen şi care au intrat în familia „IRONMAN România”.
– Care a fost secretul succesului în cazul acestui concurs?
– Nu există niciun secret. Trebuie să-ţi doreşti, să fii hotărâtă şi să te antrenezi. De fapt antrenamentul este mult mai greu decât cursa în sine, este baza ce trebuie valorificată mereu pentru a avea rezultatele dorite.
– Cum reuşeşti să îţi ordonezi timpul, astfel încât să faci faţă rolurilor de soţie şi mamă, să mergi la serviciu şi să mai aloci ore şi pentru antrenamente?
– Consider că cea mai bună cale ca să poţi împăca viaţa de familie cu cea sportivă este ca acestea să fie integrate unui mod de viaţă. Cazul meu este unul fericit, deoarece soţul meu are aceleaşi preocupări. Adesea, cuplurile în care unul dintre parteneri se antrenează pentru o competiţie de anduranţă, iar celălalt are cu totul alte preocupări, trec prin dificultăţi uneori de nedepăşit.
– Ce metode de antrenament abordezi pentru a fi în formă?
– La aceasta întrebare ar trebui să-ţi răspundă soţul meu!!! El e licenţiat în educaţie fizică şi îmi structurează antrenamentele. Pot să spun că, din acest punct de vedere, sunt norocoasă.
– Ce locuri alegi pentru a te antrena?
– Prefer antrenamentele în aer liber, dar cum iarna nu-i ca vara, sunt nevoită să mă antrenez pe banda de alergare, pe home trainer şi la bazinul acoperit.
– Practicarea activităţilor sportive produce schimbări atât în ceea ce priveşte sănătatea fizică, cât şi cea psihică. În ce fel te-a schimbat pe tine?
– Sportul contribuie în mod esenţial la menţinerea sănătăţii fizice şi psihice. Mie mi-a dat siguranţa şi încrederea că pot depăşi obstacole pe care le credeam de netrecut. Viaţa e frumoasă, dar nu e simplă…
– Ce alte pasiuni ai?
– Sunt pasionată de drumeţii montane, speologie, alpinism, dar în ultima perioadă am renunţat la ele în favoarea triatlonului.
– Ce motto te ghidează în viaţă?
– Bucură-te de lucrurile mărunte şi vei avea dese momente de fericire!
Andreea Ştefan
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!