Am găsit recent un autor uitat, publicist şi politician (deputat în Parlament 1888 – 1890), Dimitrie Rosetti (1850 – 1934), cu o operă destul de întinsă, la care nu se mai opreşte azi nimeni. Acesta a fost redactor la marile cotidiene ale timpului: „Românul”, „Epoca”, „Timpul”, „Constituţional”. A scris şi a publicat multe schiţe umoristice, semnate uneori cu pseudonimul Max: „Poveţe pentru săteni” (1886); „Cronicile lui Max” (1888); „Trotuarul Bucureştiului” (1896); „Între Capşa şi Palat” (1904). Din „Trotuarul Bucureştiului” (1906) am extras portretul unui deputat al timpului, poreclit pentru abilitatea lui de a rămâne mereu la putere, domnul Tiptil:
„În Parlament nu prea stă mult: timpul necesar pentru a răspunde prezent la apelul nominal şi apoi pleacă. E aşa de ocupat. Nu ştie nici el încotro să mai dea cu capul. Trebuie să meargă la Interne, pentru un nepot care îi cere o subprefectură, la Justiţie pentru un verişor care vrea o judecătorie de ocol. Apoi mai are treabă la Finanţe, pentru o confiscare făcută pe nedrept unui «sărman» negustor din circumscripţia sa, la Răzbel pentru scutirea unui tânăr cam bolnav, fiul unui alegător important, la Culte pentru numirea unei învăţătoare. Nişte belele din localitate. Deh, ce să faci, când eşti deputat, n-ai încotro! Serviciu pentru serviciu. Guvernul se poartă bine cu Tiptil şi Tiptil se poartă bine cu guvernul; de aceea de 25 de ani de când e deputat inamovibil n-a avut ceartă cu niciun ministru şi nu poate înţelege cum unii din colegii săi îşi pierd timpul cu fleacuri politice. El este omul politic, care nu face politică. Un membru al opoziţiei l-a apostrofat odată cu ironie prin cuvintele: «Dumneata, domnule Tiptil, ai fost şi cu liberalii, şi cu junimiştii, şi cu conservatorii, slugă plecată. Prea te schimbi des!» Tiptil a răspuns cu mândrie: «Eu, domnule, nu m-am schimbat!… S-au schimbat guvernele!”
Vă sună cunoscut acest episod? Parcă ar fi rupt din zilele noastre. Pe vremea aceea însă existau şi mari politicieni, care şi-au înscris numele la loc de cinste în cartea de istorie a neamului: Lascăr Catargiu, Petre Mavrogheni, Petre Carp, Titu Maiorescu (conservatori), Ion C. Brătianu şi fiul său, Ionel I.C. Brătianu (liberali), care şi-au împuţinat averea moştenită făcând politică în slujba patriei. Deasupra lor, marele rege Carol I.
Dacă în afară de câţiva profesionişti ai istoriei, românii şi-ar fi cunoscut istoria modernă, poate multe greşeli care aparţin nefastei perioade a tranziţiei ar fi putut fi evitate. Nescunoscându-ne istoria, suntem condamnaţi s-o repetăm, până când se va naşte o nouă clasă politică, dedicată propăşiri ţării şi nu intereselor personale.
Alin CIUPALĂ
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!