Știri

După 21 de ani de la Revoluţie, C.E.C. este acuzată de practici comuniste în relaţiile cu clienţii săi

După 21 de ani de la Revoluţie, Casa de Economii şi Consemnaţiuni (devenită, de mai mulţi ani, CEC Bank), singura mare bancă românească (încă) de stat, este acuzată de practici comuniste de către unul dintre foştii săi clienţi. De către unul dintre clienţii CEC care i-au rămas fideli acestei bănci multă vreme după ce soarele cu dinţi al capitalismului nostru de cumetrie, al capitalismului românesc sălbatic, a început să bată peste plaiurile mioritice, fără a încălzi mai deloc viaţa trăitorilor acestor meleaguri. Un client care, şi după decembrie 1989, a avut încredere (înşelată amarnic) în CEC, considerată, decenii întregi, banca de suflet a românilor. Chiar dacă, în condiţiile economiei de piaţă instaurate în primii ani postrevoluţionari, acuzatorul ar fi putut recurge la serviciile altor bănci, tot de stat, căci pe vremea aceea băncile apăruseră în peisajul financiar românesc precum ciupercile după ploaie. George Dragomir, căci despre el este vorba, locuieşte în Breaza, dar lucrează în Câmpina, fiind proprietarul unui cunoscut “magazin de muzică” situat în spatele Pieţei Centrale, în care se comercializează înregistrări muzicale de diferite genuri şi pe diferite suporturi. Acesta ne-a vizitat la redacţie pentru a ne informa că, la mulţi ani după ce a constituit la CEC trei librete de economii, cu valoare de 5000 de lei, cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, reprezentanţii băncii l-au înştiinţat, în urmă cu vreo cinci ani, că mai are de primit câţiva bănuţi.
Trei librete ca trei pietre
Istoria păţaniei lui George Dragomir, în varianta proprie, v-o prezentăm în continuare. Prin 1991, omul nostru a făcut un CAR, ca să facă rost de bani pentru a constitui cele trei librete de economii amintite. Prin 2004, după denominarea leului, s-a dus la CEC să vadă care este situaţia libretelor sale. A fost puternic şocat atunci când a aflat, din spusele unui funcţionar, că dobânda totală pe care ar fi putut să o ridice pentru un libret era de circa 85 de bani noi, valoarea unui libret ajungând la 5,85 lei noi. “Mi s-a spus că din cauza denominării leului, cecurile mele s-au devalorizat şi din valoarea lor iniţială, de 5000 de lei (în 1991) au ajuns să valoreze fiecare 5,85 lei (în 2004). Nu am fost de acord cu situaţia financiară prezentată, deoarece banii mei, munciţi din greu, au rămas în administrarea CEC aproape 14 ani de zile, timp în care banca s-a folosit de ei. Chiar dacă mi-au considerat conturile inactive, ei au făcut profit cu banii mei. Ei bine, din acest profit, doresc şi eu o parte, de valoare decentă; desigur, sub câştigul ce le-ar reveni lor prin investirea banilor depuşi de mine. În urmă cu decenii, în legătură cu CEC, exista un slogan de stimulare a oamenilor către economii băneşti: Azi la CEC un leu de pui / Mâine el va scoate pui. Conducerea postdecembristă a CEC a transformat vechiul slogan într-unul nou, cu  acelaşi joc de cuvinte, dar cu un final mortal: Azi la CEC un leu de pui / Mâine el va scoate pui (morţi). Un final chiar letal pentru depunătorii bolnavi de inimă. Nu vreau să mă îmbogăţesc cu orice preţ de pe urma cecurilor mele. Vreau doar să mi se acorde o dobândă decentă, nu una umilitoare. Căci bănuiesc că banca nu a obţinut, în aceşti 14 ani, de pe urma depunerilor mele, un profit de zeci de bani noi. Asemenea metode şi dobânzi, numai comuniştii mai practicau, în încercarea lor de a lua din economiile oamenilor pentru a subvenţiona statul comunist, care, aşa ineficient economic cum era, tot avea mai multă grijă de oameni decât actualul stat de drept, capitalist, social sau cum i s-o mai zice. Îmi aduc aminte că, în anii 1980, dobânda la CEC era de 3-5%, deci mai mare decât cea cu care m-a tratat CEC-ul de azi. Am cerut să vorbesc cu directorul Agenţiei CEC din Câmpina, dar mi s-a spus că era plecat la Ploieşti, fiind sfătuit să revin în altă zi. De nervi, am lăsat cecurile acolo. Doi ani mai târziu, m-au înştiinţat  că am trei librete la ei, să mă duc să le ridic. Când am ajuns, mi s-a spus că mai trebuie să dau eu bani din buzunar, pentru a achita comisionul de administrare pe toată perioada de constituire a libretelor. Am înţeles că, pe an, dobânda acordată era de 0,15 bani, iar comisionul de administrare ce-mi era perceput se ridica la 1,2 lei. Bineînţeles că nu am putut accepta acest lucru şi le-am lăsat libretele, spunându-le să se spele pe cap cu ele şi anunţându-i că o să încerc să-mi câştig dreptatea în instanţă. Eu consider că, dat fiind faptul că s-au folosit atâţia ani de banii mei munciţi, care la data depunerii erau o valoare, meritam să mă anunţe şi pe mine despre ce avea să se întâmple, să-mi trimită o adresă în care să îmi spună că banii mei urmează a fi denominaţi şi valoarea libretelor mele urma să fie micşorată de 10.000 de ori.”

Transpiraţie de portar, inimă de bancher
Punctul de vedere al Agenţiei CEC Câmpina i-a fost transmis lui George Dragomir printr-o adresă datată 23.03.2011, din care împricinatul a aflat următoarele: “Începând cu data de 01.04.2004, conturile cu valori mai mici de 100.000 lei şi în care nu s-au făcut operaţiuni timp de un an, au devenit inactive. Pentru conturile inactive, se acordă dobândă la vedere de 0,15% pe an; Începând cu 01.07.2005, ca urmare a prevederilor Legii nr. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale, toate sumele depuse pe instrumentele de economisire ale populaţiei au au fost supuse prevederilor acesteia, respectiv au fost convertite în noua unitate monetară (10.000 de lei au devenit 1 RON); Tariful de comisioane al CEC Bank prevede, pentru administrarea conturilor inactive ale clienţilor, un comision de 0,10 lei pe lună. Prin aplicarea lunară a acestui comision, soldul contului inactiv se reduce treptat, astfel că, la un moment dat, acesta ajunge la zero. Cele trei librete ale dvs cu dobândă şi câştiguri în autoturisme se încadrează in categoria celor de mai sus.” 
Interlocutorul nostru consideră adresa CEC o mare nedreptate, căci în calitate de client al băncii, trebuia să fie informat în legătură cu soarta economiilor sale, iar în calitate de depozitar, CEC trebuia să se îngrijească de banii săi aşa cum se îngrijeşte un bun proprietar de bunurile sale. “Dar transpiraţie de portar şi inimă de bancher nu o să vezi niciodată”, mai afirmă cu amărăciune cititorul nostru.

Dobânzi ferme, legi încurcate
Dincolo de seriozitatea îndoielnică şi profesionalismul uşor al celor care au întocmit notificarea, şi care l-au trimis eronat pe cel care reclamă practicile CEC la Legea nr.384/2004 (privind încheierea unui acord între România şi Comunitatea Europeană referitor la realizarea Unităţii 2 a Centralei Nuclearelectrica Cernavodă), iar nu la Legea nr.348/2004 privind denominarea monedei naţionale, se cuvine să considerăm că George Dragomir are tot dreptul să-şi caute dreptatea uzitând mijloacele legale ce i-ar putea fi de folos.

CEC –  banca oamenilor mulţi
Prin 2006, în preambulul unei moţiuni simple îndreptate împotriva privatizării CEC dorite de către guvernul Tăriceanu, moţiune ce a fost promovată de senatorii PSD şi PRM, a fost inserat următorul text: “CEC este o instituţie bancară cu un profund caracter social, înfiinţată la 1 decembrie 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ca o bancă de economisire a surplusurilor bănesti ale populaţiei. CEC-ul a intrat în conştiinţa românilor ca fiind o bancă a celor mulţi, pe care acestia au creat-o si dezvoltat-o prin depunerile de economii, beneficiind de serviciile primite şi având încredere mai mult decât în oricare instituţie bancară din ţară. […] CEC este o instituţie bancară, prima din sistemul bancar românesc, înfiinţată cu 16 ani înaintea Băncii Naţionale a României. CEC a intrat în conştiinţa românilor ca o instituţie care pune mai presus de orice sprijinirea depunătorilor, şi nu obţinerea de profit cu orice preţ. CEC si-a dovedit utilitatea şi viabilitatea în perioadele de dezvoltare a ţării. Profiturile realizate au fost puse, an de an, la dispoziţia bugetului public şi, împreună cu împrumuturile acordate autorităţilor române, au constituit, totodată, o importantă sursă de finanţare, chiar şi în momente dificile ale istoriei şi economiei românesti. Numai în perioada 1960-1970, Ministerul Finanţelor a preluat de la CEC peste 1 miliard de dolari, în echivalent, fără dobîndă, destinat dezvoltării şi modernizării economiei românesti. Suma a fost restituită CEC-ului la începutul anilor `80. Milioane de depunători au primit o dobîndă mai mică decât cea normală pentru economiile lor, contribuind astfel la dezvoltarea CEC şi a economiei naţionale. De aceea, milioanele de români depunători la CEC consideră că banca le aparţine, oferind siguranţă sumelor depuse.” Dincolo de naivitatea aparentă a iniţiatorilor moţiunii (politicienii noştri numai naivi nu sunt), bună doar pentru a impresiona şi a obţine cât mai multe voturi favorabile, nimic din textul prezentat pare a nu se potrivi cu practicile CEC-ului de azi, în opinia interlocutorului nostru.
“Aşa cum s-a judecat 12 ani cu CEC-ul Valentin Ceauşescu, aşa sunt hotărât să mă judec şi eu cu această instituţie care consider că şi-a bătut joc de mine. Şi în situaţia mea sunt mulţi români, care nu trebuie să se lase călcaţi în picioare. Dacă ar exista voinţă politică, aşa cum au fost acordate, prin lege,  despăgubiri de 20.000 de lei fiecărei persoane care a depus 70.000 lei la CEC pentru achizitionarea unui autoturism, înainte de 1989, costurile urmand a fi suportate de la bugetul public, într-un mod asemănător ni s-ar putea face şi nouă dreptate. Desigur, cu despăgubiri de o mai mică valoare, dar o despăgubire decentă, care să reflecte spiritul convenţiei pe care am încheiat-o cu CEC la momentul constituirii libretelor de economii”, ne-a mai declarat George Dragomir, hotărât să pornească o bătălie juridică de lungă durată împotriva CEC, împreună cu cei care sunt în aceeaşi situaţie cu el.

13 Comentarii  

  1. sant hoti niste nenorociti nu fac altceva decat sa fure statu nu are cum sa piarda sasi cumpere pastile si lumanari cu banii furati

  2. Decizia Curtii de Apel Bucuresti din 27 iunie 1996 a clarificat natura juridica a conturilor deschise la CEC, rezultatul concluziilor acesteia fiind acela ca prin depunerea sumelor de bani la CEC s-a incheiat un contract de depozit neregulat in temeiul caruia depozitarul se obliga sa pastreze suma depusa si sa o restituie la cererea deponentului cu dobanzile aferente atat in cazul depunerii in scop de economisire cat si in cazul depunerii cu destinatie speciala.

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat ca deponentii sunt titulari de cont si pot obtine in orice moment restituirea sumelor,la care se calculeaza dobanzi.

    In conformitate cu prevederile art. 1604 alin(2) din Codul Civil, depozitarul este obligat sa restituie numai suma depusa cu dobanzile aferente, fara a tine seama de devalorizarea monedei nationale intrucat restituirea se face”in acele monede in care s-a facut depozitul,atat in cazul de sporire cat si in acela de scadere a valorii” .
    Depozitarul este tinut de obligatia de a restitui suma de bani in moneda nationala indiferent de devalorizarea acesteia, Legea 348/2004 nestatuand devalorizarea monedei nationale ci numai denominarea inscrisurilor monetare.

    In cazul in speta a avut loc o reducere a valorii nominale a inscrisurilor monetare(fiind o simpla operatiune aritmetica) si nicidecum o devalorizare a monedei nationale (care presupune diminuarea valorii circulatorii a monedei nationale in raport cu una sau mai multe valute de referinta sau cu pretul aurului,aceasta diminuare nefiind de 10.000 de ori in nici un caz !).

    Pe de alta parte,conform art. 1578 alin(2) din Codul Civil “ intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului menedelor inainte de a sosi epoca platii. debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decat in speciile aflatoare in curs in momentul platii”.

    Conform art. 1 din Codul Civil din 26 Noiembrie 1864,actualizat pana in 1997, “Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva (C.Civil 1589; 1911)” si in consecinta legea 348/2004 nu ar trebui sa se aplice sumelor depuse anterior intrarii ei in vigoare .

    In conformitate cu prevederile statutului Casei de Economii si Consemnatiuni cuprins in anexa la Decretul nr. 371/1958 privind organizarea si functionarea Casei de Economii si Consemnatiuni a Republicii Populare Romane, depunerile persoanelor fizice la CEC nu sunt supuse prescriptiei.

    Aceasta prevedere a fost mentinuta si in actele normative ulterioare care au reglementat activitatea CEC.

    Legea 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni,republicata,la art.4 alin(2) prevede ca sumele depuse de persoanele fizice la CEC-SA, cu orice titlu, precum si dobanzile si castigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat.
    Acestea se restituie la cererea titularilor sau reprezentantilor legali ai acestora.
    Drepturile de creanta asupra sumelor depuse, dobanzilor si castigurilor sunt imprescriptibile.

    1. CEDO, prin Hotararea pronuntata la data de 10.07.2001 (asupra cererii nr.34746-97 formulata de Asociatia pentru Protectia Cumparatorilor de Autoturisme, Liga pentru Protectia Cumparatorilor de Autoturisme si alti 647 de reclamanti individuali) a stabilit ca prin depunerea sumelor de bani la CEC se incheie un contract de depozit neregulat, in temeiul caruia depozitarul se obliga sa pastreze suma depusa si sa o restituie la cererea deponentului, cu dobanzile aferente, atat in cazul depunerii in scop de economisire, cît si in cazul depunerii cu destinatie speciala (cum era cazul persoanelor care depuneau sume de bani in vederea achizitionarii de autoturisme Dacia).

  3. NISTE BANDITI ACUM CEC I- A DAT 5 000 000 000 IOANEI BASESCU CARE A CUMPARAT 300 HA PAMANT ASTIA SUNT BANII PARINTILOR NOSTRI MUNCITI DIN GREU!

  4. CECul mi-a furat 4oooo de lei depusi inainte de 89. Erau carnete de cate 5ooo lei cu castig ia autoturism,suma totala insemnand cam 2o de salarii.Am facut economii, in loc sa calatoresc, gandindu-ma la batranete.Nu am cuvinte sa comentez ce ne-a facut statul de drept de dupa 89.

  5. Am rata la banca pe 30ani, cand am luat imprumutul era euro trei lei acum e patru lei patruzeci,,, inflatia a crescut ,,, euriborul creste ,,,platim dobanzi ,,platim,,,,,,.
    Am un cec de 5000 cu dob. si castig de autoturism ,bani depusi de bunica mea in '87, sunt la cec de 27 de ani , cum e posibil efectiv sa dispara acesti bani ?
    Poate maine cand ma voi trezi voi realiza ca a disparut si creditul ?
    Ce tara avem oameni buni?
    Ce putem face pt.noi?

  6. Am aceeasi convingere cu cei care considera ca banii depusi la cec pe librete de 5000 lei au fost dirijati catre familia badescu care a cumparat cele cca 300 ha de pamant la nana. Ganditiva ca statul acorda din cate stiu eu cate 160 euro pte un ha subventie. deci Ioana basescu isi achita rata impumutului de catre statul roman iar la expirarea rtermenului de rambursare a ,,creditului" va ramane gratis cu cele 300 ha. Halal autoritati!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare