Câmpineanul Valentin Bălan este un pictor de mare talent, pe care puțini români îl cunosc. Așa cum bine se știe (e un adevăr banal, aproape un truism), noi, românii, nu ne recunoștem, de cele mai multe ori, valorile naționale decât după moartea acestora. Iar cum noi nu dorim moartea concetățeanului nostru, dar considerăm că merită cu prisosință să fie popularizat, ne-am gândit că acest material ar face o justă punere în valoare a artistului în ochii concetățenilor săi. Din țară, dar mai ales din Câmpina. Pentru că nici câmpinenii nu îl cunosc prea bine pe Valentin Bălan, ploieștean – prin naștere și câmpinean – prin adopție, care nu reușește de ani de zile să iasă din ingratul statut de mare pictor necunoscut.
Artistul este de formație inginer mecanic (absolvent al UPG Ploiești în 1985), dar lucrează la Confind, unde coordonează compartimentul de protecție și securitate a muncii. Bălan este un autodidact iscusit în materie. Chiar dacă a urmat câteva cursuri de specialitate, el nu are studii superioare de arte plastice, nu a absolvit nicio facultate de profil. Însă nici domeniul tehnic, cel în care este licențiat, nu a reușit să-l domine în forul său interior de artist desăvîrșit. Are grijă de securitatea fizică a 1000 de angajați, dar nu reușește să-și securizeze sufletul sfâșiat între îndatoririle prozaice ale jobului de la uzină și un fecund suflu creator care nu-i dă pace în nicio zi.
În casa pe care şi-a ridicat-o, acum câțiva ani, în cartierul Câmpiniţa (poate nu întâmplător, destinul i-a așezat locuința în apropierea Muzeului „Nicolae Grigorescu”), Valentin Bălan şi-a organizat propria sa galerie de artă, una cu totul specială și originală, pe holurile de la parterul clădirii, „sacrificând” astfel o bună parte din spațiul locuibil al casei. Dacă vizitezi această expoziţie sui-generis, te cuprinde un profund sentiment de linişte și de frumos, învăluit fiind de o lume mirifică și copleșitoare, desprinsă din cele peste 130 de lucrări cu tematici diverse: majoritatea redau universul mirific al satului românesc tradițional, dar sunt și multe pânze cu voievozi, patriarhi și înalți prelați, cu icoane, peisaje citadine sau din natură etc. După ce părăsești locuinţa pictorului îți trebuie ceva timp ca să te trezești la realitate.
Ca și mulți oameni de cultură trecuți în neființă sau încă prezenți printre noi, mai cunoscuți în străinătate decât la ei acasă, Valentin Bălan este mai cunoscut în Franța decât în România. Cu toate că și în țară (în București și în mai multe orașe din Moldova și din județul Prahova) a avut destule expoziţii, încă din vremea studenţiei. În perioada stagiului militar, la Bacău, a realizat o mare frescă, de 40 de metri pătraţi, pe faţada Combinatului de îngrăşăminte chimice din localitate, prin acea lucrare încercând să-şi arate sieşi că se poate perfecţiona şi în alte domenii artistice, nu doar în pictură. După Revoluţie, Valentin Bălan a fost remarcat de câteva reviste de cultură din Franţa, unde a reuşit să participe la diverse manifestări cu o mulţime de lucrări apreciate de iubitorii de frumos din Hexagon. A studiat mai mulţi ani la Paris, dar şi în alte mari oraşe franceze, perfecţionându-se, în special, în tehnica impresionistă, adică în ceea ce se numeşte cultivarea culorii. Au urmat, periodic, expoziţii personale sau de grup şi în alte ţări: Norvegia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Slovacia ş.a. Însă tot în Franța a avut câmpineanul nostru cele mai multe expoziții.
După mai multe expoziţii în ţări europene cu vechi tradiţii culturale, începe să fie remarcat şi în ţară, chiar dacă în mai mică măsură. Totuşi, în 2002, la solicitarea Patriarhului de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Teoctist, pictorul Valentin Bălan îi face celui mai înalt prelat ortodox român al vremii un portret de mari dimensiuni, primind totodată din partea acestuia şi comanda unor tablouri reprezentând mănăstiri ale Arhiepiscopiei Bucureştilor, plus o serie de portrete ale celorlalţi întâi-stătători ai BOR (în mărime naturală). Proiectul acesta, extrem de laborios şi nu la îndemâna oricărui maestru al şevaletului, va fi terminat în 2005, toate lucrările fiind prezentate la o mare expoziţie organizată în Palatul Patriarhal, vernisajul neavând, însă, în presa bucureşteană, ecourile pe care poate le-ar fi meritat. „Mi-am însoțit permanent calitatea de salariat la uzina Confind cu pasiunea pentru pictură și desen, descoperind în arta imaginii o compensație spirituală pentru neîmplinirile existenței mele. Suflul artistic pe care îl simt mereu în mine îmi deschide constant calea spre nemăsurate satisfacții sufletești. Iar toate aceste intrări de fericire interioară sunt egale numeric cu ieșirile expoziționale ale lucrărilor mele în diverse țări, în special, în Franța”, ne mărturisește artistul.
În ultima vreme, în special lucrările sale în laviu (o tehnică mixtă peniță/ acuarelă în tuș), au surprins mai mulți profesioniști francezi printr-o pătrunzătoare simplitate, dar și prin calitatea emoției transmise. Astfel, Bălan a ajuns să fie cooptat, acum câțiva ani, în cadrul asociației „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, pentru studiul unor biserici construite în stil romanic din regiunea franceză „Pays de Beauce et Gatinais en Pithiverais”. Acest studiu colectiv s-a concretizat în șapte albume, în paginile cărora sunt prezentate, în lucrări de laviu semnate de Valentin Bălan, toate bisericile romanice selectate. Ulterior, din aceste albume a rezultat un ghid de orientare în care lucrările lui Bălan sunt însoțite de texte și hărți edificatoare. Acest ghid promovează turismului regional și ajută vizitatorii să înțeleagă mai bine istoria, evoluția și tendințele artei arhitectonice occidentale.
În luna august 2017, tot sub patronajul „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, a fost lansat pe piața franceză un album cu laviurile de prezentare a bisericilor mai sus amintite, album semnat de Valentin Balan și denumit „Eglises entre Beauce et Gatinais“. Bilanțul pe anul 2017 al colectivului „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, materializat pozitiv prin epuizarea rapidă a tuturor tipăriturilor finanțate, se va finaliza printr-o expoziție de laviuri a concitadinului nostru, organizată de municipalitatea din Pithiviers-Orléans în spațiul vechii biblioteci municipale, în perioada 2-9 decembrie 2017. Am îndrăzni să sugerăm autorităților județene abilitate ca, după modelul francez menționat mai devreme, să promoveze turismul prahovean prin editarea unui album în care să fie prezentate, în lucrări de laviu (mult mai simple și mai puțin costisitoare decât picturile, dar îndeajuns de sugestive), toate bisericile din județul nostru. Iar în realizarea acestui album să fie fructificată experiența câmpineanului Valentin Bălan. Dacă a fost trebuincios francezilor (mult mai sofisticați și mai pretențioși decât românii), nu vedem de ce nu ar putea fi util în acest sens și concetățenilor săi.
Deşi presa autohtonă a pomenit despre plasticianul câmpinean în mai multe rânduri (noi credem că nu aşa cum s-ar fi cuvenit), Valentin Bălan rămâne, din păcate, un mare suflet de artist neîmplinit printr-o recunoaștere justă la el acasă, un pictor cu un talent de la care ar putea să se îmbogățească sufletește mulți români.
Adrian BRAD
