1894, între 21 martie – 11 aprilie
Se mută local, de la Sinaia, tipografia „I. Baboianu”. Un text lămuritor tipărit „marţi, 12 aprilie 1894”, în nr. 112 al revistei „Câmpina”, precizează:
„Cu ocaziunea strămutării tipografiei din Sinaia în oraşul Câmpina şi după îndemnul mai multor cetăţeni din localitate, am schimbat numirea ziarului «Vocea Sinaei», care a urmat până acum, sub titlul «Câmpina», urmând ca numărul şi preţul acelaşi, ca şi mai înainte. Facem dar cunoscut on. cititori şi corespondenţi ai noştri a se adresa pe viitor în Câmpina, unde s-a stabilit şi atelierul de tipografie. Semnează Administraţia”. (p. 1)
Este prima tipografie locală. Prima sa locaţie în Câmpina se află în strada Unirii. Îi urmează altele, dintre care menţionăm ca sigure pe cele din strada Agriculturii nr. 35, în casele negustorului I. Ghenoiu, documentare existentă ca sigură deja la 4 iunie 1895, în vremea când locuieşte aici cu chirie însuşi pictorul Nicolae Grigorescu. Tipografia imprimă carte, presă („Sinaia” – 1890-1891; „Vocea Sinaei” – 1891 – 12 aprilie 1894; „Câmpina” – 1904 etc.).
O reclamă apărută acum în ziarul „Câmpina” lămureşte pe deplin: „Tipografia & Legătoria de cărţi I. Baboianu, strada Luminii nr. 3, Câmpina, execută: These de litere, Medicină şi drept, Contracte, Hotărnicii, Circulări, Chitanţe, Anunciuri, Menuuri, Cărţi de vizită, Invitaţii de cununii, logodnă, Cărţi de adrese, Bilete de deces, Facturi etc. Orice lucrări atingătoare de această branşă se efectuează în timp scurt şi cu preţ mai [i]eftin ca la oraşe mari. N.B. De asemenea, se găsesc şi se imprimă în cel mai scurt timp şi cu preţuri moderate tot felul de imprimate pentru judecătoriile comunale etc.”.
1896
Local – ştirea e atestată publicistic – are loc înfiinţarea primului „atelier de fotografie”, proprietar doamna Anna Schiller (strada Municipală), care „produce cele mai curate şi frumoase fotografii”.
Un alt anunţ publicitar îi anunţă prezenţa la 30 iunie acelaşi an: „Instalat în strada Municipală [în] casele domnului Nae Dumitrescu”, atelierul „posedă aparat din cele mai sistematice şi un talentat lucrător (…)”.
(„Câmpina”, an. VI, nr. 200/ 28 mai 1896; nr. 203/ 30 iunie 1896, p. 2, rubrica „Informaţiuni”)
1896, martie, 17
O notă tipărită la această dată în ziarul „Câmpina” informează despre apariţia „de Paşti”, la tipografia „Câmpina”, a unei broşuri satirico-umoristice (cu fapte şi personaje locale reale) intitulată „Fanfaronul”. Este menţionat sumarul acesteia: „Georgică cel frumos”, „Amintiri de la Balul «Salvatorul»”, „O noapte în «Broaşte»”, „Mucesul”, precum şi preţul său („15 bani”).
(„Câmpina”, nr. 192/ 17 martie 1896, p. 3, rubrica „Informaţiuni”)
1938
Câmpina – sediul plasei cu acelaşi nume, „comună urbană”, este prezentată drept „staţiune climatică”, cuprinzând în acelaşi timp „mari exploatări petrolifere”.
Din punct de vedere industrial, localitatea avea „rafinăria de petrol a societăţii Steaua Română” (cea mai mare din Europa), atelierele mecanice centrale ale societăţii Steaua Română, o fabrică de acid sulfuric, o fabrică de tricotaj, o turnătorie, o piuă de aba, o uzină electrică”.
În localitate se ţinea târg anual la 21 mai. Învăţământul beneficia de două licee (unul de fete şi unul de băieţi), două licee industriale (unul de băieţi şi unul casnic, de fete), o şcoală profesională, opt şcoli primare, trei grădiniţe pentru copii.
Aici existau tot acum: un cămin cultural (al Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”), Societatea Culturală „Principesa Ileana”, cinci biblioteci, trei societăţi muzicale, patru şcoli sportive, o societate de vânătoare, două cinematografe. Comuna avea cinci biserici ortodoxe, una romano-catolică, una evanghelică şi o sinagogă. Şoselele beneficiau de „pavaj cu asfalt şi piatră cubică, trotuare”. Sistemul bancar beneficia de patru bănci: „Salvatorul”, „Progresul”, „Petrolul” şi „România Mare”, ultimele două fiind bănci populare.
În localitate funcţiona: o judecătorie de ocol, o percepţie, poliţie, un oficiu PTT de stat, un oficiu telefonic, serviciu sanitar şi veterinar. Serviciul sanitar cuprindea: „spitalul judeţean de uzine”, spitalul comunal, dispensar al Casei de Asigurări Sociale, „un dispensar particular pentru sugaci” al societăţii Cercul de Gospodine. Mai funcţionau, de asemenea, o „corporaţie a meseriaşilor”, Asociaţia Funcţionarilor din industria de petrol, o societate de Cruce Roşie, un oficiu I.O.V., o societate pentru profilaxia tuberculozei, Asociaţia Femeilor Romano-Catolice, Asociaţia „Ocrotirea infirmilor de război” şi o cantină a elevilor săraci.
Asistenţă şi prevedere socială: Casa Câmpina de Asigurări Sociale cu oficii la Buşteni, Băicoi, Comarnic, Filipeşti de Târg, Mislea, Sinaia.
Industrie. Exploatări de petrol ale societăţilor: societatea Franco-Română de Petrol, societatea Steaua Română, societatea Telega – Moreni, alte exploatări particulare, exploatări de gaz natural.
Industria chimică: rafinăria Steaua Română, două ateliere mecanice, două ateliere mecanice cu turnătorii, trei ateliere de tâmplărie şi diverse mobile, o fabrică de teracotă şi olărie.
Câmpina număra o populaţie de circa 12.376 locuitori.
(„Enciclopedia României”, vol. II, Buc., 1938, p. 335 – 346)
Ion T. ŞOVĂIALĂ
Din volumul „Câmpina, pagini dintr-o istorie în date. Oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă” (II)
