Știri

CÂMPINA – O ISTORIE ÎN DATE. La moartea lui Aurel Vlaicu (13 septembrie 1913)

1913, 14 – 20 septembrie. Publicaţia arădeană „Românul” (nr. 190, 1/14 septembrie 1913) anunţă pe prima pagină, ca o informaţie de ultimă oră, moartea lui Aurel Vlaicu: „Era să punem foaia sub tipar, când ne soseşte la redacţie grozava telegramă: (…) Vlaicu mort, aeroplanul sfărâmat”. În pagina 7 este redat conţinutul unor telegrame primite de redacţie în timpul nopţii, una dintre ele trimisă de la Ploieşti de către „nefericitul frate al martirului nostru”: „Între Băneşti şi Câmpina de la o înălţime de 400 metri a căzut aviatorul Aurel Vlaicu şi a murit./ Ion Vlaicu”. 
O altă telegramă, semnată „Nedelcu”, soseşte „după orele 12”, de la Câmpina: „Aviatorul nostru Vlaicu, făcând astăzi sbor cu intenţiunea să treacă Carpaţii spre Orăştie la Astra, cade la ora 5 lângă Câmpina, mort momentan. Catafalc Câmpina, întreaga ţară în doliu. Pregătiţi părinţii nenorociţi”.
Şase zile mai târziu, în nr. 195/ 20 septembrie, publicaţia alocă patru pagini unui „raport” detaliat cu privire la înmormântarea lui Vlaicu, întocmit de un „trimis” al ziarului. Raportul sosit cu întârziere de la Bucureşti, „dintr-o regretabilă greşeală a poştei ungureşti”, oferă detalii legate de data şi ora înmormântării („Mercuri [17 septembrie], după amiazi la orele 4”), descrie momentul „sfâşietor” al sosirii familiei aviatorului la biserica „Sf. Gheorghe” şi redă câteva discursuri ţinute în cadrul ceremoniei funerare.
„Un comitet format în Câmpina a deschis o subscripţie pentru cumpărarea locului unde marele aviator Vlaicu şi-a găsit moartea. Pe locul acela se va ridica un monument marelui aviator. S-au subscris până acum următoarele sume: Comitetul de ajutorare a familiilor mobilizaţilor din fondul care a rămas disponibil, 2000 lei; I. Magrani, 500 lei; I. Grigorescu, 50 lei; Ion C. Şteflea, 40 lei; Rich. Schmidt, din beneficiul unei reprezentaţii cinematografice, 40 lei; S. Piţău, 20 lei; Sada B. Radova, 20 lei; Dr. C. Saligny, 20 lei. (Urmează şi alte subscrieri)” – se anunţă, între altele, în pagina 4, sub titlul „Câmpinenii pentru monumentul Vlaicu”.
Prima pagină a revistei „Gazeta Ilustrată” (an. II, nr. 40, 14 septembrie 1913).
În partea din stânga poate fi văzut tatăl lui Aurel Vlaicu, alături de soţia sa, 
precum şi de sora şi fratele celui decedat.
Sursa: digibuc.ro
1913, octombrie, 6. Conferenţiază local, în sala Domenico, dr. C. I. Istrati („cunoscut cu vorba-i de mare patriot”), pe tema: „În preajma viitorului”, „cuvânt adresat lucrătorului român” şi Smaranda Gheorghiu (doamna Smara), „înfocata noastră naţionalistă”, pe tema: „Impresiuni din ultima călătorie în străinătate”. 
Scopul conferinţelor: „… strange[rea] fondul[ui] necesar la facerea unui monument pe locul unde a căzut… Aurel Vlaicu, marele aviator şi inventator”; “pentru mărirea fondului monumentului Aurel Vlaicu”.

1920. Medicul curant al lui Aurel Vlaicu, dr. V. Hâncu, susţine argumentat ipoteza potrivit căreia cel supranumit „Vulturul din Carpaţi” ar fi decedat „probabil în aer, în urma unui atac de inimă”.
„La Câmpina se pare că a aterizat, a luat masa şi-a pus benzină în motor şi-a inspectat aparatul şi s-a ridicat în văzduh să facă ultimul salut, a făcut ceva viraje şi a plecat”. „Ce s-a putut întâmpla? Temperatura în urma deselor ploi, fiind cam rece, mai ales la munte, a influenţat asupra rinichilor, rinichii asupra vaselor şi nervilor, iar vasele asupra inimii şi asupra creierului, la care s-a mai adăugat şi emoţia. Pe de altă parte, sângele de la periferia organelor, în urma răcelii şi a contractibilităţii vaselor, s-a aglomerat spre centru, vasele centrale fiind foarte încărcate de sânge, iar inima, slăbită în urma nefritei, nu a fost în stare să pună rezistenţă undei sanguine şi o sincopă cardiacă, probabil, i-a curmat viaţa. Numai astfel de explicaţie este raţională, bazată pe fapte şi concluzii logice. Ca o concluzie deci, după mine unul, Vlaicu a murit probabil în aer, în urma unui atac de inimă: asistolie cardiacă”. 
(„Vlaicu şi cauza morţii lui – Declaraţia medicului curant al lui Vlaicu”  în „Albumul Vlaicu”, Tipografia Libertatea, Orăştie, 1920, p. 306)
Ion T. ŞOVĂIALĂ
Din volumul „Câmpina, pagini dintr-o istorie în date. Oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă” (II) 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare